 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii |
| Transporturi |
SELECTAREA MIJLOACELOR DE FINANTARE A FIRMELOR - Aportul la capitalul propriu
1. Diferitele tipuri de crestere a capitalului
1.1. Cresterea capitalului prin aport in numerar si in natura
Aportul extern la capitalul propriu corespunde fie fondurilor initiale avansate de proprietari pentru constituirea firmei, fie fondurilor adaugate cu ocazia cresterii capitalului.
Aceste aporturi se efectueaza fie in natura (cedarea catre firma de imobile, materiale, active necorporale), fie in bani lichizi sau numerar.
In contrapartida, aportorii de fonduri sunt recunoscuti ca participanti la capitalul firmei, adica sunt proprietari ai unei parti a capitalului, situatie care le confera statutul de asociati.
Asocierea la capital apare sub diverse forme, dupa natura firmei: participarea cu parti sociale intro societate in nume colectiv sau intro societate cu raspundere limitata, cu actiuni intro societate pe actiuni sau societate in comandita pe actiuni etc.
Dar, in toate cazurile, proprietarul unei fractiuni a capitalului are recunoscute trei drepturi. Pe de o parte, el beneficiaza de un drept de participare, sub forme si grade diverse, la luarea deciziilor in ceea ce priveste firma. Pe de alta parte, el beneficiaza de un drept asupra unei cote-parti din eventualele beneficii. In sfarsit, el pastreaza posibilitatea de a primi o parte din patrimoniul firmei in cazul dizolvarii acesteia. Cresterile de capital prin aport in numerar si in natura contribuie efectiv la finantarea firmei atunci cand sunt resurse noi de care beneficiaza firma.
In cazul cresterii capitalului social prin aporturi in numerar, cu drept preferential de subscriere, pretul de emisiune al actiunilor este inferior cursului bursier, pentru a atrage investitorii, si superior valorii nominale a actiunilor.
|
Prima de emisiune = Pretul de emisiune - Valoarea nominala |
Vechii actionari au un drept preferential de subscriere, numarul actiunilor care pot fi subscrise fiind limitat. Acest drept este teoretic materializat, este detasabil de actiuni si este negociabil la bursa. In acest fel toti vechii actionari, care nu vor sa subscrie preferential la cresterea de capital, pot ceda dreptul atasat fiecarei actiuni vechi si isi compenseaza astfel prejudiciul determinat de cresterea de capital.
Dreptul de subscriere (DS) se calculeaza astfel:
DS = (B - E)
__n__
N+n
unde: n - numarulde actiuni noi;
N - numarul de actiuni vechi;
B - valoarea bursiera;
E - valoarea de emisiune.
Studiu de caz
O societate cu un capital de 10.000 de actiuni a 100.000 lei valoare nominala unitara, cotate la 150.000 lei actiunea, procedeaza la cresterea capitalului social prin aport in numerar, emitand 10.000 de actiuni, avand valoarea unitara de emisiune de 130.000 lei.
Valoarea actiunilor vechilor actionari scade, in aceste conditii, de la 150.000 lei la 140.000 lei.
DS=10000/20.000x20000=10.000 lei
Vechii actionari pot fie sa subscrie la cresterea de capital, fie sa vanda dreptul lor de subscriere, care este de 10.000 lei pentru fiecare actiune .
Noii actionari, care platesc 130.000 lei pentru o actiune care valoreaza 140.000 lei, castiga 10.000 lei pe care-i platesc vechilor actionari, cumparand un drept de subscriere.
DS = 10.000 (150.000 - 130.000) = 10.000 lei
10.000 + 10.000
Daca beneficiul firmei nu creste proportional cu cresterea de capital, beneficiul care revine pentru fiecare actiune se va diminua.
Probleme pentru test grilǎ:
O formǎ de crestere a capitalului social al firmei se realizeazǎ prin:
a) emisiunea de obligatiuni listate la bursa de valori;
b) majorarea trezoreriei nete;
c) realizarea echilibrului financiar intre resurse si plasamente;
d) retragerea din actionariatul firmei a actionarului semnificativ;
e) aport in numerar si in naturǎ sau prin incorporarea de rezerve.
Cresterea capitalului social prin incorporarea de rezerve reprezintǎ:
a) emiterea de actiuni la valoarea nominala pentru a fi achizitionate de noi actionari;
b) cresterea profitului nerepartizat la incheierea exercitiului financiar;
c) o formǎ de crestere a capitalului care nu aduce resurse noi;
d) utilizarea de resurse obtinute din vȃnzarea activelor aprobate pentru a fi casate;
e) reducerea cheltuielilor cu amortizarea.
Avantajele cresterii capitalului social prin aport in numerar si incorporarea de rezerve constau in:
a) cresterea pretului de emisiune si obtinerea de resurse mai mari;
b) cresterea numǎrului de actiuni emise si a valorii bursiere;
c) posibilitatea externalizǎrii unor activitǎti pentru cresterea profitului net contabil;
d) scǎderea pretului de emisiune; obtinerea de resurse mai mari; diminuarea numǎrului actiunilor necesare a fi emise; cresterea valorii bursiere;
e) posibilitatea firmei de crestere a pasivului bilantier fǎrǎ a afecta nivelul activului bilantier.
O firmǎ cu un capital de 10.000 actiuni a 100 lei valoare nominalǎ unitarǎ procedeazǎ la cresterea capitalului social prin aport in numerar emitȃnd 1.000 actiuni la aceeasi valoare nominalǎ de 100 lei/actiune; Pretul de emisiune total este de 110.000 lei. Prima de emisiune pentru aportul nou de capital este de: :
a) 15.000 lei;
b) 10.000 lei;
c) 5.000 lei;
d) 20.000 lei;
e) 25.000 lei.
Prima de emisiune= pretul de emisiune - valoarea nominalǎ a noilor actiuni ( numǎrul noilor actiuni * valoarea nominalǎ/actiune nouǎ).
Prima de emisiune= 110.000- 100.000 (1.000 actiuni noi * 100 lei/actiune)= 10.000 lei
O firmǎ dispune de un capital social de 1.000.000 lei la valoarea nominalǎ. Firma creste capitalul social cu 10.000 de actiuni in conditiile obtinerii unei prime de emisiune de 10 lei/actiune solicitȃnd un pret de emisiune de 100 lei/actiune. Valoarea nominalǎ a unei actiuni noi va fi de:
a) 90 lei/actiune;
b) 110 lei/actiune;
c) 120 lei/actiune;
d) 100 lei/actiune;
e) 80 lei/actiune.
prima de emisiune/actiune= pretul de emisiune/actiune - valoarea nominalǎ/actiune
valoarea nominalǎ/actiune= pretul de emisiune/actiune - prima de emisiune.
Valoarea nominalǎ a unei actiuni= 100 lei - 10 lei= 90 lei/actiune.
1.2. Cresterea capitalului social prin incorporarea de rezerve
Este o forma de crestere a capitalului care nu aduce resurse noi, ci se limiteaza sa fixeze, sa stabilizeze resursele deja existente in firma. In cazul cresterilor de capital prin, incorporarea de rezerve, firma integreaza in capitalul social o fractiune. Rezervele reprezentand beneficiile anterioare obtinute si nedistribuite proprietarilor. Cu ocazia unei astfel de cresteri a capitalului, se procedeaza la distribuirea de actiuni gratuite asociatilor, proportional cu participarea lor la capitalul firmei.
Studiu de caz
O societate comerciala cu un capital social compus din 20.000 de actiuni, avand valoarea nominala unitara de 200.000 lei, cotate la bursa cu 299.200 lei, procedeaza la cresterea capitalul social cu 400.000 000 lei prin incorporarea de rezerve.
Firma va emite astfel 2000 de actiuni (400.000.000 : 200 000) si ii va acorda o actiune gratuita pentru 10 actiuni vechi detinute
Valoarea bursiera a actiunilor firmei este de 5.984.000.000 lei (20.000 x 299.200), dar acum exista 22.000 de actiuni. Noua valoare bursiera a unei actiuni este de 272.000 lei (5.984.000.000 : 22.000)
Dreptul de atribuire va fi de 27.200 lei pentru fiecare actiune veche (299.200-272.000).
Probleme pentru test grilǎ:
O firmǎ dispune un capital social de 2.000.000 lei reprezentind 20.000 actiuni la valoarea nominalǎ de 100 lei/actiune. La finele exercitiului financiar s-au inregistrat rezerve de 30.000 lei pe care firma le utilizeazǎ la majorarea capitalului social prin metoda incorporǎrii de rezerve. In situatia cȃnd actiunile sunt detinute de un singur actionar, numǎrul de noi actiuni cuvenite acestuia sunt:
a) 200 actiuni;
b) 400 actiuni;
c) 300 actiuni;
d) 500 actiuni
e) 600 actiuni
Numǎr de actiuni noi cuvenite= rezerve/valoarea nominal a unei actiuni
Numǎr de actiuni noi cuvenite= 30.000/100= 300 actiuni
O firmǎ dipune de un capital social de 500.000 lei, reprezantȃnd contravaloarea unui numǎr de 50.000 de actiuni la valoarea nominalǎ. Firma a inregistrat la finele exercitiului financiar rezerve in sumǎ de 40.000 lei ce urmeazǎ a fi utilizate pentru majorarea capitalului social utilizȃnd metoda incorporǎrii de rezerve. Noua valoare nominalǎ a capitalului social va fi de:
a) 90.000 lei;
b) 550.000 lei;
c) 590.000 lei;
d) 460.000 lei;
e) 540.000 lei.
Vechea valoare nominalǎ a actiunilor= 500.000 lei
Rezerve= 40.000 lei
Noua valoare nominalǎ a capitalului= 500.000 + 40.000= 540.000 lei
O firmǎ dispune de un capital social de 50.000 lei, reprezentǎnd contravaloarea a 5.000 actiuni la valoarea nominalǎ de 10 lei/actiune. La finele exercitiului financiar firma a inregistrat rezerve de 6.000 lei pe care le utilizeazǎ la majorarea capitalului social prin metoda incorporǎrii de rezerve. Dacǎ actiunile existente sunt detinute de un numǎr de 5 actionari, fiecǎruia ii va reveni un numǎr de actiuni noi de:
a) 80 actiuni;
b) 60 actiuni;
c) 100 actiuni;
d) 120 actiuni;
e) 150 actiuni.
Rezerve= 6.000 lei; valoarea unei actiuni= 10 lei; nr. actionari= 5
Fiecǎrui actionar ii va reveni un numǎr de noi actiuni de= 6.000/10lei actiunea=600 actiuni/5 actionari= 120 actiuni.
1.3 Cresterea capitalului prin conversia datoriilor
La fel ca incorporarea de rezerve, cresterea capitalului prin conversia datoriilor pare sa nu aiba incindenta asupra finantarii firmei. In acest caz se vireaza la capitaluri proprii o suma care figura anterior in conturile de datorii, fara a se modifica marimea globala a resurselor, adica suma pasivului. Operatia are totusi trei incidente directe sau indirecte asupra finantarii.
In masura in care datoriile sunt transformate in participare la capital, firma este eliberata de o scadenta viitoare si creste astfel stabilitatea finantarii sale. Li se recunoaste vechilor creditori participarea la capital, cu toate consecintele ce decurg, mai ales influenta asupra deciziilor firmei.
Pentru ca suma datoriilor se diminueaza si cea a capitalurilor proprii creste, firma este de acum inainte mai putin indatorata si isi amelioreaza structura financiara. In caz de nevoie, ea va putea sa solicite usor noi imprumuturi. Conversia datoriilor ii va permite sa-si reconstituie capacitatea de indatorare (si capacitatea de finantare).
Daca scadenta datoriilor care fac obiectul conversiei este apropiata, operatia efectuata micsoreaza presiunea exercitata asupra trezoreriei firmei si se reduc astfel nevoile imediate de finantare.
Dintre toate formele de crestere a capitalului, numai cele care se fac prin aporturi in numerar si in natura apar in mod direct ca fiind operatii de finantare. Cresterile de capital realizate cu ocazia incorporarii de rezerve sau a conversiei datoriilor sunt avantajoase prin restructurarea resurselor deja obtinute si nu afecteaza direct marimea lor totala. Totusi aceste operatii exercita o influenta indirecta asupra conditiilor de finantare.
2. Evaluarea capitalurilor proprii
Evaluarea capitalurilor pune probleme complexe din cauza pluralitatii formelor de masurare. Trei notiuni referitoare la valoare sunt utilizate curent in legatura cu capitalurile proprii.
2.1. Valoarea nominala a capitalului
Valoarea nominala a capitalului corespunde, unei simple valori de referinta. Aceasta notiune o utilizam cand spunem ca societatea X prezinta un capital de 200.000.000 lei compus din 2.000 de actiuni a 10.000 lei. Aceasta valoare nominala este cea imprimata pe actiunile societatii. Termenul "capital social' desemneaza valoarea nominala a capitalului in cazul unei societati, oricare fi forma sa (societate pe actiuni, cu raspundere limitata, in nume colectiv).
2.2. Valoarea intrinseca
Valoarea intrinseca a capitalului este o valoare patrimoniala. Ea corespunde situatiei nete (S), adica sumei care ar fi retrocedata proprietarilor daca firma si-ar inceta activitatea. In acest caz, activele ar fi cedate si s-ar obtine o suma de bani (B). Apoi, creditorii fiind prioritari in raport cu asociatii, va trebui prelevata suma necesara pentru rambursarea tuturor datoriilor (D).
Suma ramasa sa se imparta intre asociati, proportional cu partea de capital detinuta va fi:
B-D = S
Aceasta suma S permite sa se calculeze valoarea intrinseca a fiecarei parti a capitalului sau a fiecarei actiuni. Se poate scrie:
VI = S
n
unde n reprezinta numarul de actiuni sau parti de capital si VI reprezinta valoarea intrinseca a fiecarei actiuni sau parti sociale.
Bineinteles ca aceasta valoare intrinseca are putine sanse de a coincide cu valoarea nominala a capitalului. O asemenea ipoteza nu ar putea fi posibila decat daca firma s-ar limita sa mentina capitalul initial, fara sa puna in rezerva nici cea mai mica parte din beneficiile realizate dupa infiintarea sa si fara sa inregistreze pierderi. Valoarea situatiei nete va fi deci, foarte probabil, diferita de cea a capitalului nominal, superioara daca firma a lucrat bine si a obtinut beneficii si acestea (sau o parte a lor) nu au fost distribuite si inferioara daca firma a obtinut pierderi, diminuandu-si astfel capitalul.
2.3. Valoarea de piata
Valoarea de piata a capitalului corespunde valorii cu care capitalul sau parti ale acestuia sunt schimbate cu ocazia tranzactiilor. In cazul particular al firmelor cotate la bursa se poate vorbi de un pret determinat numit curs bursier. Astfel, pentru o societate pe actiuni al carei capital este compus din 10.000 de actiuni, stabilim ca la un curs de 27.500 lei pe actiune valoarea globala a capitalului este de 275.000.000 lei. Aceasta corespunde valorii pe care piata bursiera o recunoaste firmei si se numeste valoare de piata sau capitalizare bursiera. In general, in cazul societatilor ale caror actiuni sunt cotate la bursa, vom avea:
Capitalizare bursiera = Numar de titluri x Curs bursier
Am putea crede, la o prima analiza, ca valoarea de piata a capitalului ar fi apropiata de valoarea intrinseca, piata pornind de la valoarea patrimoniului pentru evaluarea actiunilor si pentru capitalizarea bursiera. Dar, in fapt, un decalaj exista diferite evaluari. Piata ia in calcul valoarea patrimoniului, dar tine cont de perspectivele de randament in viitor ale firmei. Daca aceasta are, perspective bune de castig in viitor, valoarea de piata va depasi mult valoarea patrimoniala la acea data. In schimb, daca perspectivele de castig in viitor sunt defavorabile (din cauza restrangerii pietei de desfacere, a tehnologiei depasite etc), capitalizarea bursiera nu va reprezeta nici macar valoarea patrimoniala. Piata bursiera apreciaza o firma nu dupa valoarea patrimoniului sau in prezent, ci dupa previziunile privind evolutia si castigurile viitoare.
Pentru o firma care vizeaza o crestere de capital prin aporturi in numerar, o imagine pe piata ii asigura in acelasi timp un pret ridicat (cursul practicat in momentul cresterii capitalului se numeste pret de emisiune) si un plasament usor al titlurilor, ceea ce-i permite sa obtina resurse suficiente in conditii favorabile.
In acest fel problema evaluarii actiunilor pe piata este o variabila importanta a politicii de finantare pentru o firma care intentioneaza sa recurga la cresterea capitalului.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
