Verificarea calitatii marfurilor

Verificarea calitatii marfurilor

1. Modalitati de verificare a calitatii

Stabilirea nivelului caracteristicilor de calitate a produselor supuse verificarii calitative, concret, se realizeaza prin metode de analiza specifice grupelor de produse si uneori fiecarui produs separat. Rezultatele verificarilor se califica prin comparare cu specificatiile de calitate si pot prezenta abateri mai mult sau mai putin grave. In circuitul economic se ridica problema stabilirii limitelor in care unele produse desi prezinta neconformitati, pot fi acceptate spre vanzare si utilizare.

Respingerea din circuitul economic a produselor care prezinta defecte este determinata de masura in care acestea afecteaza destinatia, prin gravitatea, numarul si pozitia lor.

Dupa gravitatea lor, defectele pot fi critice, majore si minore.

Defecte critice sunt considerate acele defecte care afecteaza securi-tatea persoanelor cu care vin in contact sau prezinta riscuri serioase pentru a provoca opriri sau impiedica functionarea sau utilizarea produsului, spre exemplu scurgeri de ulei la o pompa hidraulica, sau functionarea defec-tuoasa a supapelor de siguranta la un bazin de incalzit apa sub presiune.

Defectele majore sunt considerate acelea care reduc capacitatea de folosire a produsului sau pot provoca defectiuni in cursul exploatarii, cum ar fi grosimea stratului izolator a conductoarelor electrice, elasticitatea redusa a arcurilor amortizoare etc.

Defectele minore privesc mai mult aspectul sau caracteristici mai putin importante care nu reduc simtitor utilitatea produsului (absenta dintr-o asamblare cu suruburi in zece locuri a unui singur surub sau ovalitatea gurii paharelor din sticla pentru apa).

In scopul clasarii produselor in defecte sau pe clase inferioare de calitate dupa gradul de gravitate, locul si numarul defectelor este necesara o descriere si clasificare a acestora si a limitelor de toleranta pentru fiecare produs in parte.

Modalitatile de verificare pot fi prin control total, adica a fiecarui produs in parte, prin sondaj sau controlul statistic al calitatii.

Verificarea totala (100 %) prezinta dificultati legate de durata desfasurarii ei, dar si de imposibilitatea aplicarii acestui mod de determinare a calitatii pentru produsele la care incercarile sunt distructive. Verificarea totala se aplica si este indispensabila in cazul unor produse de valoare mare sau a unor caracteristici esentiale in utilizarea marfurilor cum ar fi functionarea motoarelor la autoturisme sau functionarea lampilor electrice.

Verificarea prin sondaj, adica prin extragerea unui esantion reprezentativ dintr-un lot de marfa, care analizat, sa permita aprecierea cu suficienta incredere si un risc acceptabil pentru beneficiar si furnizor. Statistica matematica pe baza legilor probabilitatii a pus la punct tehnici si calcule pentru acest gen de verificari care si-au dovedit eficienta prin rapiditatea controlului si printr-un risc de circa 5 % care nu depaseste cu mult erorile efectuate prin verificari totale, erori determinate de monotonia operatiunilor si de imprecizia unor analize.

Constatarea abaterilor calitative se poate face prin aprecieri atribu-tive asupra caracteristicilor de calitate, prin aprecierea numarului de defecte a mostrelor verificate sau prin masurarea caracteristicilor in cadrul limitelor de tolerante stabilite.

Verificarea prin atribute se aplica produselor a caror caracteristici de calitate nu sunt masurabile (transparenta obiectelor din sticla, integritatea fructelor in compoturi etc.) sau daca sunt masurabile, este suficienta o apreciere atributiva (ovalitatea gurii paharelor prin masurarea a doua diametre perpendiculare, aciditatea la produsele lactate, masa hectolitrica la grau etc.).

Verificarea prin aprecierea numarului de defecte si stabilirea numarului limita pentru care produsul poate fi declarat corespunzator se aplica produselor care prezinta o dimensiune cantitativa continua (lungimea tesaturilor sarmelor etc.), aprecierea conformitatii se poate face prin constatarea defectelor pe o unitate de verificare, cum ar fi 30 m tesaturi luate de mai multe ori din locuri diferite.

Verificarea prin masurare se aplica in cazul in care o singura caracteristica de calitate este esentiala si care sub influenta unor factori in timpul productiei are anumite variatii ce necesita a fi apreciate si stabilita limita in care sunt acceptabile (aceste variatii). Limitele de toleranta reprezinta exigentele pe care trebuie sa le satisfaca caracteristica de calitate verificata la fiecare produs supus masurarii. Pretentiile calitative se exprima printr-o limita inferioara si una superioara. Aprecierea incadrarii in limitele acceptate de beneficiar va fi rezultatul unor calcule statistice pe baza masuratorilor. Stabilirea deciziei de acceptare in circulatie a produselor verificare se efectueaza pe baza mediei patratice si a mediei valorilor obtinute la masurare a unitatilor elementare luate spre verificare in cazul esantionului reprezentativ.

2. Situatiile in care se impune verificarea calitatii

Prevenirea degradarii calitatii productiei si produselor, precum si ridicarea ei, se realizeaza si prin verificari de calitate. Ipostazele calitatii impun verificari determinate de circuitul economic cum ar fi: verificarea calitatii cu caracter de cercetare, verificarea calitatii produsului in faza de consum sau utilizare, verificarea de tip de produs, verificari la livrarea produselor catre beneficiari, verificari in cazul litigiilor, precum si verificari determinate de certificarea conformitatii sau legate de auditul calitatii. Majoritatea verificarilor de calitate se efectueaza de catre producator caruia ii revine principala raspundere pentru calitate, dar nu sunt excluse si verificarile efectuate de organele de control a calitatii sau organismele neutre angajate pentru certificare sau de institutii specializate pentru verificari complexe (institute de cercetari si incercari).

Ponderea cea mai mare a verificarilor si cea mai importanta pentru circuitul economic al produselor este verificarea de lot care deriva din verificarile de tip de produs, verificari ce sunt reglementate prin standarde si la noi in tara.

Verificarile de tip de produs se executa la inceputul fabricatiei pe prototipuri sau pentru seria "zero" de fabricatie, precum si in cazul unor modificari constructive sau tehnologice sau cand se inlocuiesc anumite materiale in componenta produsului. Verificari de acest gen se fac si periodic pentru controlul nivelului productiei.

Pentru a se castiga increderea participantilor la circuitul economic al produselor si in primul rand, increderea beneficiarilor, buletinele de analiza la incercarile de tip de produs pot fi consultate atat la negocierea contrac-telor economice cat si la receptia loturilor de produse. Prin introducerea unui sistem modern de calitate, prin auditarea calitatii de catre institutii prestigioase, interventiile si consumul de timp al beneficiarului se reduc sau nu mai sunt necesare.

Verificarile de tip de produs sunt specifice masinilor si aparatelor si se refera la toate caracteristicile de calitate specificate in standarde. La verificarea masinilor de spalat electrice, spre exemplu, se executa 30 de verificari, de la cele mai simple cum ar fi verificarile dimensionale, pana la verificarea aptitudinii de spalare sau a protectiei radio-electrica sau verificarea senzoriala a nivelului zgomotului in timpul functionarii.

Verificarile de lot, sunt efectuate la livrarea loturilor de produse catre beneficiari asupra caracteristicilor esentiale care atesta nivelul calitativ si mai ales conditiile de securitate. In cazul masinilor electrice de spalat, daca la verificarile de tip de produs se prevad 30 de verificari, pentru livrarea produsului sunt efectuate doar 5 - verificarea tehnica generala, verificarea protectiei contra electrocutarilor, verificarea rezistentei izolatiei, verificarea rigiditatii dielectrice si verificarea functionarii. Verificarile de lot sunt reglementate si prin sistemul de receptie si prevederile contractuale.