PRINCIPIILE EVALUARII INTREPRINDERII

Principiile evaluarii intreprinderii

Evaluarea nu este o stiinta exacta. Este numai estimarea unui tip de valoare definit prin luarea in considerare a tuturor factorilor relevanti care influenteaza acel tip de valoare. Ca urmare, o exprimare de genul "in urma unei expertize profesionale se va stabili valoarea exacta a unei intreprinderi" este neadecvata, deoarece pe de o parte, nu precizeaza la ce tip de valoare se refera (de ex. valoarea de piata, valoarea de investitie), iar pe de alta parte, marimea unui tip de valoare reprezinta o opinie profesionala a evaluatorului, retinuta in urma apliucarii mai multor metode de evaluare. Marimea valorii propuse de evaluator trebuie sa fie rezonabila si sa permita efectuarea unei tranzactii (vanzarea integrala sau a unui pachet de actiuni - minoritar sau majoritar, fuziuni/combinari de intreprinderi, lichidarea, etc.)

Fiecare evaluare de intreprindere are particularitatile ei si deci nu exista evaluari identice. Altfel spus, nu se poate aborda o evaluare in mod mecanic, respectiv in mod identic cu alta/alte evaluare/evaluari.

Procesul de evaluare este subiectiv, evaluatorul trebuind sa asigure o rezonabilitate a abordarilor, metodelor si procedurilor de evaluare recunoscute, bazata pe informatii pertinente la data evaluarii. Caracterul subiectiv al procesului de evaluare este reflectat de ipotezele principale pe care le foloseste, care reprezinta aspectele delicate ale acestui proces, ca de exemplu marimea deprecierii, nivelul ratelor de actualizare si de capitalizare, marimea disconturilor si primei de control, marimea coeficientilor multiplicatori, ipotezele care stau la baza previziunii fluxului de numerar (cash-fow-ului), rata sperata de crestere perpetua a venitului etc.

Evaluarea se bazeaza pe principiul anticiparii veniturilor viitoare obtenabile dintr-o intreprindere.

Ca urmare, rezulta doua concluzii:

ca fundamentarea valorii pe baza veniturilor istorice este eronata in cazul in care veniturile viitoare vor evolua dupa o alta schema fata de trecut;

ca veniturile viitoare generabile de o intreprindere trebuie sa fie fundamentate pe informatii relevante asupra evolutiei pietei, domeniilor deservite si celor colaterale (din amonte si din aval), unor indicatori macroeconomici (rata de ocupare, veniturile reale, rata inflatiei, evolutia investitiilor etc.); cu alte cuvinte, profetia veniturilor viitoare trebuie sa se bazeze pe ipoteze de piata credibile.

Piata este cea mai buna sursa a valorii. Aceasta inseamna ca, daca exista informatii de piata suficiente si credibile, prin metode inscrise in abordarea prin piata se ajunge la cea mai credibila si implicit acceptabila valoare de piata.

Evaluarea activelor necorporale distincte si a fondului comercial (goodwill) trebuie sa se faca numai pe baza capacitatii intreprinderii de a genera un profit suplimentar peste profitul net normal cu care trebuie sa fie recompensate activele nete corporale si capitalul de lucru net (fondul de rulment net - CLN/FRN). Aceasta cerinta esentiala in evaluare se bazeaza pe logica economica a valorizarii superioare a activelor corporale si CLN numai prin combinarea acestora cu activele necorporale, neinregistrate in bilant. Altfel spus, activele necorporale au valoare numai daca intreprinderea este apta sa genereze o rata a rentabilitatii capitalului investit superioara costului acestuia (reflectat prin rata de actualizare).

Reconcilierea valorilor, obtinute prin aplicarea unor metode de evaluare diferite, intr-o opinie punctuala asupra valorii nu se face printr-o medie aritmetica (simpla sau ponderata) a valorilor diferite, rezultate din metode diferite. Evaluatorul trebuie sa revada relevanta informatiilor si factorilor specifici care afecteaza valoarea si sa acorde importanta cea mai mare selectarii acelei valori care se bazeaza pe cei mai pertinenti factori, inclusiv pe scopul evaluarii.

Cea mai clara exprimare a acestui punct de vedere este continuta in Sectiunea 7 a Revenue Ruling 59 - 60, elaborata de Internal Revenue Service (IRS) - departamentul guvernamental din SUA care reglementeaza impozitarea:

"Sectiunea 7. Media factorilor. Deoarece evaluarile nu se pot face pe baza unei formule prestabilite, nu exista nici o cale prin care factorii diferiti, aplicabili intr-un caz particular sa poata fi incorporati in ponderi matematice pentru determinarea valorii de piata. Din acest motiv calcularea unei medii a mai multor factori (de exemplu, valoarea contabila, capitalizarea profitului si capitalizarea dividendelor) si fundamentarea evaluarii pe un astfel de rezultat nu serveste nici unui scop util. Un astfel de proces ar exclude luarea in considerare a altor factori pertinenti si deci rezultatul final nu poate fi sustinut pe baza influentei reale a faptelor semnificative din cazul respectiv".

Trebuie subliniat ca unii metodologi ai evaluarii nu exclud practica stabilirii valorii finale pe baza unei medii a mai multor valori. Aceasta practica este neadecvata deoarece:

sorgintea ei este fie evaluarile de tip administrativ, impuse indeosebi pentru scopuri fiscale de catre organisme ale autoritatii publice (care impun metodele de evaluare ca si coeficientii de ponderare a valorilor diferite rezultate), fie anumite sentinte judecatoresti prin care s-a stabilit o valoare finala prin ponderare;

deoarece cele trei abordari si metodele de evaluare se bazeaza pe principii diferite (comparatie, anticipare, cost), din punctul de vedere al logicii economice nu pot fi sustinuti, in mod credibil, coeficientii de ponderare a valorilor diferite si nici o medie aritmetica simpla a acestora.

Premisa continuitatii activitatii de exploatare nu este intodeauna cea mai buna premisa a valorii, deoarece lichidarea partiala sau totala a intreprinderii poate produce o valoare mai mare. Dar aceasta ipoteza este valabila numai daca pachetul de actiuni/parsi sociale evaluat asigura puterea statutra de a decide lichidarea. Daca premisa adecvata a evaluarii este lichidarea tuturor activelor sau unei parti a acestora, sfera evaluarii se va modifica in sensul unei evaluarii a proprietatii imobiliare, a masinilor si echipamentelor si a altor bunuri mobile. Ca urmare se vor aplica alte Standarde de Evaluare, respectiv GN 1 - Evaluarea proprietatii imobiliare, GN 3 - Evaluarea mijloacelor fixe mobile si GN 5 - Evaluarea bunurilor mobile.

NOTA: Evaluarea intreprinderii ca si a activelor acesteia se face pe baza celei mai bune practici in evaluare, utilizata pe plan mondial si reflectata in Standardele Internationale de Evaluare (IVS), editia a opta, 2007, elaborate de International Valuation Standards Committee (IVSC). Aplicarea acestor standarde este obligatorie pentru toti membrii ANEVAR. De asemenea, in mai multe legi adoptate in Romania, inclusiv cu caracter de legi organice, care se refera si la activitatea de evaluare, se prevede obligativitatea aplicarii acestor standarde.