STRATEGII IN MANAGEMENTUL INVESTITIILOR

STRATEGII IN MANAGEMENTUL INVESTITIILOR

INCERTITUDINEA SI RISCUL INVESTITIILOR

DECIZIA DE INVESTIRE IN MEDIUL

PROBABILISTIC

Luarea deciziei de a investi, pentru dezvoltarea obiectivelor existente sau realizarea unora noi, trebuie sa ia in considerare incertitudinea si riscul implicate in proiect.Incertitudinea se refera la indoiala pe care o creeaza aparitia unui eveniment viitor. Incertitudinea este generata de evolutia pietei si a preturilor, in corelare cu deciziile privind sortimentele si cantitatile de produse/ servicii oferite pentru un anumit mediu economic.

Riscul este o notiune sociala, economica, politica sau naturala a carei origine se afla in posibilitatea ca o actiune viitoare sa genereze pierderi datorita informatiilor incomplete in momentul luarii deciziei sau inconsistentei unor rationamente de tip logic.

Majoritatea metodelor de studiere a riscului ridica problema estimarii probabilitatilor de manifestare a diferitelor consecinte la care se poate astepta decidentul.

Calitatea fiecarei metode depinde de rigurozitatea calcularii probabilitatii de realizare a unuia sau altuia dintre evenimentele nesigure considerate, influentata de totalitatea informatiilor disponibile, de experienta managerului si de atitudinea sa in asumarea unui risc.

Aceasta atitudine poate fi:

neutra, de acceptare (prietenoasa), de respingere (prudenta) sau flexibila fata de risc.

INCERTITUDINEA SI RISCUL ASOCIATE

PROIECTELOR DE INVESTITII

Eficienta economica si financiara evaluata in cadrul proiectelor de investitii este reala numai pentru acele date de intrare privind costurile si avantajele economice care au stat la baza calculului parametrilor, indicatorilor si criteriilor de eficienta ale proiectelor considerate.

Practica dovedeste ca nu se pot estima cu exactitate toate elementele care influenteaza rezultatele partiale si consecintele de lunga durata.

Incertitudinea specifica investitiei afecteaza toate elementele fluxului de trezorerie generat de un proiect de investitii.

Sunt influentate indeosebi valorile asteptate ale rezultatelor economice si financiare:

profitul, cash-flow-ul, valoarea neta, care depind de costuri, de pretul de vanzare, de volumul vanzarilor.

- De asemenea, este incerta valoarea reziduala a capitalului fix, la expirarea duratei de exploatare pe care o luam in calcul in analiza financiara a proiectelor.

Unele dintre cele mai importante informatii folosite in evaluarea proiectelor nu pot fi previzionate in mod riguros, si anume:

- volumul productiei si serviciilor, structura si calitatea acestora, preturile de vanzare, pretul si consumurile in cazul resurselor necesare desfasurarii activitatilor in perioada de exploatare etc.

Pe parcursul exploatarii capacitatilor proiectate pot aparea dificultati in asigurarea cu anumite resurse materiale si energetice, resurse valutare etc.

Se pot modifica: rata dobanzii, rata inflatiei, evaluarile privind avantajele ecologice ale proiectelor de investitii etc.

ANALIZA DE SENZITIVITATE A PROIECTELOR

Pentru a stabili viabilitatea deciziilor din punct de vedere al eficentei economice si financiare in conditii de incertitudine sau de variatie probabila a factorilor, parametrilor si conditiilor exogene considerate la pregatirea proiectelor de investitii, se utilizeaza analiza de senzitivitate.

Prin aceasta se evalueaza cele mai probabile rezultate ale proiectelor si se creeaza premisele de a retine variantele cele mai plauzibile de desfasurare ale acestora.

In analiza senzitivitatii proiectelor se poate avea in vedere urmatoarele alternative:

. variatia (cresterea) costurilor de exploatare pe elemente si pe total, cu mentinerea la nivel constant a veniturilor anuale previzionate

. variatia veniturilor cu mentinerea la un nivel constant a costurilor previzionate

. modificarea simultana a costurilor de exploatare si a veniturilor anuale

. variatia duratei de functionare eficienta etc.

Prin aceasta se urmareste stabilirea variatiei performantelor si indicatorilor economici la posibile modificari, in sens negativ, a unor factori critici identificati pe parcursul derularii proiectului de investitii (schimbarea tendintei preturilor pe piata materiilor prime, aparitia unor materii prime alternative, cresterea salariilor fortei de munca, uzura morala a echipamentului tehnologic etc.).

Analiza de senzitivitate a riscului proiectelor de investitii si rezultatele acesteia intereseaza in egala masura pe investitor, precum si institutia financiara care acorda creditele pentru investitie.

EVALUAREA RISCULUI IN PROCESUL DE FUNDAMENTARE A DECIZIILOR DE INVESTITII

IMPLICAREA PROBABILITATILOR IN CRITERIILE DE EVALUARE A PROIECTELOR

O serie de fenomene naturale, economice si sociale pot fi caracterizate prin date statistice obiective, pe baza carora se stabilesc probabilitatile de evolutie a lor.

In domeniul investitiilor, pentru probleme de evaluare a proiectelor, informatiile din perioada trecuta ajuta mai putin. Aceasta pentru ca fiecare decizie de investitii este unica; ea, insa, face parte dintr-un grup de cazuri similare.

Nu exista, in consecinta, posibilitatea de a determina cu precizie, pe baza prelucrarii unor date statistice, posibilitatea realizarii parametrilor investitiei si in final a rentabilitatii asteptate.

Conceptia probabilistica de evaluare a riscului pe care il prezinta proiectele de investitii este o componenta a metodelor rationale, moderne de fundamentare a deciziilor.

Astfel, se poate apela la probabilitatile emise de specialisti (cu puternic caracter subiectiv), stabilindu-se de fapt, sansele de realizare a unor parametri, prin aprecierea proportiei sansei, care poate fi 10%, 30%, 50% etc.

Aceste aprecieri se bazeaza pe intuitia si experienta specialistilor in domeniu.

In abordarea probabilista a proiectelor se pot avea in vedere urmatoarele situatii:

. volume diferite ale cererii de produse si servicii pe piata;

. accentuarea concurentei manifestata prin aparitia de noi tehnologii, de noi produse competitive;

. aparitia de dificultati in asigurarea de resurse valutare, de anumite materii prime etc;

. variatia ratei dobanzii, a preturilor, inflatiei etc.

Problema care se pune consta in a stabili probabilitatea aparitiei in practica a uneia sau alteia din situatii, in viitor, pe durata de viata economica.

In continuare, pe baza probabilitatilor stabilite, pentru fiecare din situatiile posibile in viitor, se calculeaza avantajele economice si costurile pe variantele de proiect elaborate, iar in final, indicatorii de eficienta economica.

In acest mod se evalueaza riscul proiectelor si impactul acestuia in cadrul analizei economice si financiare.

SPERANTA MATEMATICA A INDICATORILOR DE EFICIENTA

In procesul de evaluare a proiectului, criteriul speranta matematica de castig ia forma concreta de speranta matematica a sumei de fluxuri financiare actualizate, pentru diferite solutii posibile, ponderand fluxurile anuale cu probabilitatile de realizare pe ani, in functie de imprejurarile concrete, de eventuale evenimente etc.

Relatia de calcul pentru exprimarea avantajelor economice si costurilor probabile asociate unui proiect de investitii este de tipul:

in care:

Ui - valoarea probabila a avantajului economic sau a costurilor la varianta/alternativa i de proiect (speranta matematica a producerii acestuia)

µij - avantajul economic sau costul corespunzator variantei i de proiect in cazul aparitiei situatiei j in viitor

pij - probabilitatea aparitiei in practica a situatiei j la varianta i de investitii.

OBSERVATIE:

Speranta matematica cuprinde informatii privind parametrii si indicatorii proiectelor, ponderati cu probabilitatile realizarii lor.

Se observa ca valorile probabile ale avantajelor economice si ale costurilor proiectelor de investitii depind de varianta i de investitii si de starea sau situatia j din viitor.

INDICATORI PENTRU MASURAREA RISCULUI PROIECTELOR DE INVESTITII

In cazul in care speranta matematica este egala, pe variantele de proiect, apare necesitatea alegerii variantei celei mai plauzibile.

- Astfel, pentru depistarea variantelor optime si stabilirea proiectelor se apeleaza la aplicarea testului ecartului tip (abaterea standard) sau a ratei interne de rentabilitate.

- Ca metoda de masurare a gradului de risc, se poate utiliza cu bune rezultate arborele de decizie, iar in cazul complexitatii proceselor economice studiate - tehnica simularii.

Ecartul - tip masoara riscul in raport cu speranta matematica; acesta reprezinta de fapt o masura standard a dispersiei valorilor parametrului sau indicatorului de eficienta economica in jurul sperantei matematice.

Cu cat este mai mare dispersia in jurul mediei (sau ecartul - tip este mai mare) cu atat riscul relativ corespunzator este mai mare.

Rata interna de rentabilitate este rata de actualizare pentru care valoarea beneficiului actualizat este egal cu zero.

Masurarea riscului proiectelor de investitii

Riscul asociat unei variante propuse de investitii deriva in principal din natura noului proiect si anume: inlocuirea unor echipamente existente, extinderea activitatii unei firme in acelasi domeniu sau in alt domeniu de activitate decat cel actual.

Devine astfel extrem de important ordonarea variantelor de investitii pe clase si subclase de risc.

In analizele de risc se utilizeaza distributiile de probabilitate subiective referitoare la profiturile nete actualizate sau cash-flow obtinute prin aplicarea proiectului de investitii.

Dispersia si respectiv abaterea standard s (VAN) se calculeaza conform relatiilor de calcul cunoscute din statistica:

STUDIU DE CAZ

In cazul unui proiect cu o valoare de investitie de 400.000 U.M. cu o durata de viata economica de 3 ani, consideram ca cele 3 cash-flow-uri din exploatare sunt variabile aleatoare discrete definite astfel:

Valoarea estimata a cash-flow-urilor la fiecare an h se deduce prin relatia:

h=1

CF1=(300.000×0,10)+(200.000×0,20)+(150.000×0,30)+(100.000×0,40)= 155.000

S-au stabilit, astfel, cu ajutorul relatiilor de calcul uzuale valoarea estimata si abaterea standard a fiecaruia dintre aceste trei cash-flow-ri de exploatare:

Ca urmare, valoarea estimata si respectiv abaterea sa standard, pentru rata de actualizare de 0,15 sunt:

Aceste marimi reprezinta masuratori directe ale riscului, in valoare absoluta.

Pentru a caracteriza riscul proiectului, este necesar sa se calculeze coeficientul de variatie, care exprima raportul intre abaterea standard si valoarea neta actualizata estimata, respectiv:

Acest raport exprima dispersia relativa a valorii nete actualizate a unui proiect, dand posibilitatea compararii proiectelor de investitii din punct de vedere al riscului implicat.

Sa presupunem doua variante de proiect caracterizate prin urmatoarele medii, abateri standard si coeficienti de variatie urmatori:

Riscul relativ asociat proiectului A este, deci, mai mic.

Problema importanta care se pune in cazul unei astfel de abordari este determinarea distributiilor de probabilitate a parametrilor proiectelor studiate.

OBSERVATIE:

Formularea unor probabilitati obiective este practic imposibila in domeniul investitional.

De aceea probabilizarea cash-flow-urilor unui proiect devine subiectiva, avand la baza intuitia decidentului care se bazeaza pe experienta personala si folosind numeroase metode de probabilizare.

Sa presupunem dand variante de proiecte A si B, caracterizate prin reprezentarile grafice:

Distributii de probabilitate

Asa cum se observa, nivelurile posibile ale cash-flow-urilor pentru proiectul B sunt foarte dispersate, indicand ca distributia B este mai riscanta decat distributia A.

Riscul proiectelor se poate masura, asadar, prin folosirea distributiilor subiective de probabilitate ale cash-flow-rilor datorate unei investitii.

Cash-flow-rile anuale posibile se pot datora mai multor factori.

De exemplu, veniturile unor proiecte sunt afectate de veniturile din anii anteriori; in alte cazuri, se estimeaza modificari in timp ale veniturilor, in functie de modificari survenite in activitatea firmei.

Sa presupunem ca managerul unei firme isi propune sa achizitioneze un echipament, ceea ce va determina reducerea manoperei si a altor cheltuieli ale firmei.

Pe baza tuturor informatiilor disponibile, analistul deduce urmatoarea distributie de probabilitate pentru cash-flow-rile aferente investitiilor de achizitionare a echipamentului respectiv.

Media sau valoarea estimata:

unde:

CF -media distributiei de probabilitate pentru cash-flow-urile pentru orice an dat

se numeste, de asemenea, valoarea estimata a cash-flow-urilor;

CFj-se refera la fiecare dintre nivelurile posibile ale cash-flow-urilor pentru orice

an particular h;

Pj-este probabilitatea de aparitie a celei de a "j" valori a cash-flow-urilor.

Determinarea dispersiei si abaterii standard se face astfel:

Coeficientul de variatie CV se determina astfel:

Sa presupunem acum ca managerul firmei trebuie sa aleaga intre doua variante pentru proiectul propus, caracterizate prin estimarile urmatoare:

Analizand variantele de proiect din punct de vedere al riscului prin prisma marimilor absolute, rezulta ca varianta A este de preferat, avand un risc mai scazut.

Daca judecam variantele pe baza maximului de venit obtinut, varianta B este de preferat.

Este absolut necesar in acest caz sa se calculeze si coeficientul de variatie - masura variatiei relative:

CVA = 0,621

CVB = 0,451

Rezulta ca proiectul B este mai avantajos intrucat riscul pe unitate de venit este mai mic.

APLICATIE:

Presupunem ca o intreprindere are in vedere doua proiecte de investitii, de aceeasi valoare, 4.000.000 U.M..

Prima investitie (A) vizeaza inlocuirea unui utilaj, iar cea de-a doua investitie (B) are in vedere achizitionarea unei instalatii necesare fabricarii unui nou produs.

Presupunem ca fluxurile de numerar CFij pe cele trei

ipoteze posibile sunt urmatoarele:

Prezentarea ipotezelor

Pentru a putea rezolva problema, suntem nevoiti sa atasam fiecarei ipoteze un coeficient de probabilitate.

Coeficientii de probabilitate pot fi determinati in mod subiectiv de catre decident, in baza experientei proprii, sau pot fi determinati pe baza unor serii statistice din trecut.

Noi, in cele de fata, ne bazam pe experienta personala si presupunem ca cele trei ipoteze au urmatorii coeficienti de probabilitate:

Pe baza informatiilor pe care le avem, calculam valoarea asteptata a fluxurilor de cash-flow, cunoscuta si sub denumirea de speranta matematica CFi:

unde:

CFi - valoarea asteptata a fluxurilor de cash-flow (speranta matematica) pentru varianta i;

pij- coeficientul de probabilitate;

CFij - fluxurile de cash-flow;

Valoarea asteptata a fluxurilor de CF si probabilitatile de realizare a acestora este prezentata in graficul urmator:

Din analiza graficului se pare ca informatiile oferite de proiectul A sunt mai acceptabile, deoarece intervalul de variatie este mai mic decat a proiectului B, pentru aceeasi speranta de realizare a cash-flow-ului.

APLICATIE:

O societate comerciala este pusa in situatia de a alege intre doua proiecte de investitii de marimi diferite (A si B), caracterizate prin informatiile de mai jos:

Proiectul A:

Media ponderata a fluxului anual de cash-flow (speranta matematica) este:

CF1 = 7800 · 0,2 + 101000 · 0,6 + 123000 · 0,2 =15600 + 60600 + 24600 =100800

In continuare, calculam devierea (abaterea) standard:

Calculam abaterea standard pentru proiectul B:

Devierea standard este identica pentru cele doua proiecte:

σ_A = σ_B

Pentru a ne edifica mai bine asupra concluziilor, vom calcula coeficientii de variatie ai celor doua proiecte:

Din calculele facute, rezulta ca proiectul B are un coeficient de variatie mai mic decat proiectul A, deci va fi preferat proiectul B.

MODUL DE ELABORARE A STUDIILOR DE FEZABILITATE

LOCUL STUDIULUI DE FEZABILITATE INTR-UN PROIECT DE INVESTITII

In metodologia ONUDI (Organizatia Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Industriala) de pregatire a studiilor industriale de fezabilitate, ciclul unui proiect de investitii cuprinde trei etape (fig.):

. Etapa de conceptie - preinvestitionala;

. Etapa de investitii - investitionala;

. Etapa de functionare - exploatare.

Etapa de conceptie / preinvestitionala este afectata in intregime elaborarii deciziei de investitii.

In aceasta etapa se desfasoara o activitate preponderent de

natura intelectuala, de cercetare stiintifica, analiza si reflectie, concretizata in final intr-un proiect de investitii.

Aceasta etapa este marcata in timp prin momentul m si se incheie cu alegerea variantei optime de investitii

Etapa de investitii este perioada de timp pe parcursul careia, pe baza deciziei proiectului, se realizeaza fizic investitia.

Aceasta etapa este, in general, o etapa de achizitie de utilaje si de executare pe santiere a lucrarilor de constructii si de montaj de utilaje si echipamente necesare crearii si dotarii noilor capacitati de productie.

In aceasta etapa are loc consumarea fondurilor, a capitalului avansat pentru proiectul de investitii si formarea valorii noilor active, a noului capital fix ce se da in exploatare.

In timp, momentul n marcheaza inceperea procesului de realizare a proiectelor de investitii si, simultan, de cheltuire a fondurilor afectate, iar momentul p corespunde incheierii proceselor si terminarii activitatilor aferente investitiilor; totodata, el fixeaza punerea in functiune/darea in exploatare.

Intervalul (n,p) de timp se numeste durata de executie d si reprezinta un parametru de baza al oricarui proiect de investitii.

Perioada de timp (p,s) este cunoscuta sub denumirea de durata de atingere a parametrilor normali proiectati de exploatare a noilor capacitati de productie construite. Ea reprezinta o strategie in cadrul duratei de functionare a obiectivului.

Momentul s consemneaza in timp atingerea parametrilor proiectati.

Intervalul (p,v) este denumit perioada de exploatare, de functionare a obiectivului.

Intrebarile pe care le ridica conturarea unui proiect de investitii:

- de ce este necesar proiectul privit din prisma politicii firmei si cand trebuie sa fie el realizat?

- ce produse si servicii se vor oferi pietei prin realizarea proiectului respectiv de investitii?

- pentru cine, care sunt utilizatorii produselor si serviciilor ce vor fi oferite?

- pe ce piete se va asigura desfacerea produselor oferite, la ce pret pentru clienti si utilizatori?

- cand va incepe exploatarea noilor capacitati si livrarea produselor sau oferirea serviciilor?

- cum se va actiona, ce solutii tehnologice, de dotare tehnica si echipament se vor adopta pentru realizarea proiectului de investitii?

- ce resurse materiale, energetice, umane etc. sunt necesare pentru functionarea normala a capacitatilor ce se construiesc, modul de asigurare si costurile asociate?

- cu ce avantaje, cu ce profit si rentabilitate, cu ce eficienta economica si financiara se va solda decizia de investitii pentru intreprinzator, cum va influenta economia firmei pe termen lung sau scurt?

- este acceptabil proiectul din punct de vedere al riscului asociat si al costului finantarii?

Studiul de prefezabilitate reprezinta o prima analiza si o testare a noilor oportunitati de investitii, prin care se argumenteaza necesitatea si oportunitatea proiectelor noi de investitii, se detaliaza ideea de proiect si se da o evaluare preliminara a acestuia.

Studiul de fezabilitate este documentatia tehnico-economica complexa de fundamentare si elaborare a unui proiect de investitii.

Pe baza studiului de fezabilitate devine posibila decizia de investitii, deoarece el ofera baza tehnica, economica si financiara necesara pentru a lua aceasta decizie.

Un studiu de fezabilitate cuprinde calcule si analize tehnice, economice si financiare, memorii de justificare, masuri si actiuni ce trebuie intreprinse pentru a asigura succesul proiectului de investitii.

In cadrul studiului de fezabilitate se abordeaza si se dau solutii la  problemele de marketing si de realizare tehnica a proiectului dat, se estimeaza si se precizeaza costurile de investitii si de exploatare si se previzioneaza fluxurile financiare ale costurilor, veniturilor, profitului etc.

In partea finala a studiului de fezabilitate, se realizeaza o analiza ampla a eficientei si se formuleaza concluziile definitive privind viabilitatea proiectului.

Solutiile oferite si concluziile studiului de fezabilitate se bazeaza pe analize comparative ale mai multor variante competitive, argumentandu-se intotdeauna alegerea uneia sau alteia dintre solutii.

La baza deciziei de investitii stau studiile de fezabilitate aprobate.

Odata cu aprobarea studiilor de fezabilitate se incheie etapa de pregatire a deciziei de investitie.

In vederea materializarii deciziei adoptate de investitii, se realizeaza in continuare o serie de activitati si secvente:

. elaborarea proiectului tehnic si a caietelor de sarcini;

. elaborarea detaliilor de executie;

. elaborarea documentelor de licitatie;

. asigurarea surselor de finantare;

. obtinerea autorizatiei de construire;

. lansarea licitatiei;

. desfasurarea licitatiei;

. adjudecarea executiei lucrarilor proiectate in favoarea

contractantului castigator;

. incheierea contractului de executie;

. deschiderea finantarii executiei lucrarilor.

STUDIUL DE FEZABILITATE: CONCEPT, INITIATOR, STRUCTURA

Un studiu de fezabilitate nu este un scop in sine, ci numai un mijloc de a ajunge la decizia de a investi.

Acesta trebuie sa ofere o baza tehnica, economica si financiara pentru o astfel de decizie .

In cadrul unui astfel de studiu, se definesc si se analizeaza elementele critice legate de realizarea unui produs dat, impreuna cu variantele de abordare ale acesteia.

Un studiu de fezabilitate trebuie sa se concretizeze intr-un proiect privind o capacitate de productie data, pe un amplasament deja ales, folosind o anumita tehnologie sau tehnologii corelate cu anumite materiale indigene sau de import, cu costuri de investitie si productie determinate si cu venituri care sa asigure o rentabilitate corespunzatoare a investitiei.

Studiul de fezabilitate trebuie sa se raporteze la factorii de productie disponibili, la conditiile pietei locale si la conditiile de productie.

Aceasta implica o analiza ce trebuie concretizata in costuri si venituri.

Studiul de fezabilitate trebuie sa ajunga la concluzii definitive privind toate rezultatele de baza ale proiectului, dupa luarea in considerare a mai multor variante.

INITIATOR

Necesitatea elaborarii unui studiu de fezabilitate apare in urmatoarele cazuri:

- extinderea unei intreprinderi;

- infiintarea de noi unitati industriale;

- extinderea pietei unui/unor produse in afara tarii de origine, etc.

Deseori, sponsorul (initiatorul) proiectului nu poate sa pregateasca singur un proiect, sa analizeze alternativele si sa proiecteze o configuratie corespunzatoare.

In aceste cazuri, banca il poate indruma pe durata studiului sau poate infiinta servicii de consultanta pentru:

- organizarea ideilor proiectului;

- culegerea informatiilor tehnice si financiare necesare;

- plasarea lor intr-un cadru analitic.

STRUCTURA

Se prezinta o propunere de structura a unui studiu de fezabilitate a Departamentului Industriei din cadrul Bancii Mondiale.

Se mentioneaza ca gradul de detaliere a informatiilor cuprinse intr-un studiu de fezabilitate depinde de complexitatea proiectului.

A. Introducere

B. Prezentarea sectorului industrial in care este cuprins proiectul:

- prezentarea sectorului industrial si a legaturilor cu celelalte sectoare economice;

- prezentarea subsectorului (daca este cazul);

- probleme, dificultati;

- propuneri de imbunatatire.

C. Piata, pretul, distributia

Piata:

- istoric al evolutiei ofertei si cererii;

-previzionarea cererii si ofertei;

- prezentarea pietei pentru proiectul propus;

Distributia si marketingul (comercializarea) produselor sau serviciilor;

Stabilirea pretului.

D. Prezentarea firmei si a initiatorului

- istoric;

- proprietari;

- organigrama;

- management.

E. Prezentarea proiectului:

- obiective;

- scop;

- descriere tehnica: facilitati de productie; materiale utilitare si infrastructura; aspecte ecologice;

- personal si instruire;

- materii prime principale;

- conducerea si executia proiectului;

- calendarul proiectului.

F. Costul investitiei si planul de finantare:

- costul investitiei;

- necesarul de capital circulant;

- planul de finantare;

- sistemul de achizitii;

- alocarea imprumutului si esalonarea acestuia.

G. Analiza financiara:

- venituri;

- cheltuieli de exploatare;

- proiectii financiare (bugetul de venituri si cheltuieli previzionat);

- analiza pragului de rentabilitate;

- rata financiara de rentabilitate, si alti indicatori de eficienta economica (valoarea actualizata neta, termenul de recuperare, indicele de profitabilitate etc.);

- principalele riscuri.

H. Analiza economica:

- analiza economica si rata economica de rentabilitate;

- efecte ale cursului de schimb;

- influente ale proiectului asupra dezvoltarii sectorului industrial in care este cuprins.

I. Acorduri de cooperare

ANALIZA PE BAZA DE INDICATORI FINANCIARI

Indicatorii financiari sunt frecvent folositi, fiind calculati la inceputul analizei financiare, in scopul facilitarii acesteia.

Ei se calculeaza pe baza bilantului, bugetului de venituri si cheltuieli si fluxului de fonduri.

Indicatorii financiari se impart in 5 categorii:

I. Indicatori de lichiditate;

II. Indicatori de solvabilitate;

III. Indicatori de gestiune;

IV. Indicatori de rentabilitate;

V. Indicatori ai valorii de piata.

I. Indicatori de lichiditate;

1. Rata lichiditatii generale (Curent Ratio)

Activele curente cuprind:

. numerar;

. sume debitoare;

. stocuri.

Pasivele curente cuprind:

. sume creditoare;

. imprumuturi pe termen scurt.

Lichiditatea exprima capacitatea unei firme de a face fata datoriilor pe termen scurt din activele curente.

Interpretare: pentru functionarul bancar rata lichiditatii generale indica marja pe care o are firma pentru activele sale curente, pana in momentul in care apar dificultati in respectarea obligatiilor curente.

Regula empirica: RL = 2:1, indicele de 2,3 este putin scazut.

2. Testul acid (Rata lichiditatii imediate-Quick ratio)

Interpretare:

. stocurile se scad din activele curente deoarece acestea constituie imobilizari (nu pot fi transformate rapid in numerar);

. aceasta rata este folosita de bancile comerciale. Daca este prea mica, este un semn de nesiguranta.

Regula empirica: RLA >=1. Totusi raportul 1:1 este prea conservator intr-un mediu afectat de inflatie. Indicele de 1,3 este bun

II. Indicatori de solvabilitate

(de risc financiar sau de gestionare a datoriilor)

3. Rata datoriilor (Debt Ratio) sau nivel de indatorare

unde:

Total datorii = datorii curente + datorii pe termen mediu si lung.

Total active = active curente + active fixe

Interpretare: Solvabilitatea exprima capacitatea unei firme de a-si onora obligatiile fata de terti din activele sale.

Regula empirica: RD < 1

4. Rata de solvabilitate (Long Term Debt To Equity) sau structura de capital

Interpretare: Cand se exprima sub forma de procent, indica ponderea datoriei pe termen lung si mediu in capitalul propriu.

5. Rata de acoperire a activelor fixe nete (Fixed Charge Coverage):

Indica de cate ori valoarea activelor fixe nete acopera suma imprumuturilor pe termen lung:

unde:

Active fixe nete = Valoarea activelor fixe - Amortizarea

6. Rata de acoperire a serviciului datoriei (RAD - Debt Service Coverage)

Este singurul indicator care trateaza solvabilitatea proiectelor.

Indica de cate ori incasarile din operatiunile firmei acopera serviciul datoriei (ratele anuale ale imprumuturilor + plata dobanzilor aferente).

Interpretare: O tendinta descrescatoare a RAD poate indica o conducere ineficienta.

III. Indicatori de apreciere a gestiunii

7. Viteza vanzarilor (VV - Average Collection Period) - exprimata in zile:

Acest indicator reflecta:

. eficienta conducerii din punct de vedere al platii datoriilor;

. politica de creditare a companiei fata de clienti.

Interpretare: Daca VV > 2 luni, activitatea de plata a datoriei de catre firma este critica, deci s-ar putea ca firma sa fie nevoita sa apeleze la imprumuturi suplimentare.

Indicele de 42 de zile este deja ridicat.

8. Viteza de rotatie a stocurilor (RS - Inventory Turn-over): exprima viteza cu care o firma isi roteste stocurile necesare, pentru a sustine un nivel dat al vanzarilor.

Exista 2 formule de calcul:

Este recomandat un indice de 10.

9. Durata medie de stocare (SZ): indica numarul mediu de zile de stocare.

10. Viteza de rotatie a activelor totale (RA - Total Assets Turn-over)

Interpretare: Acest indicator este specific in general sectorului de activitate dar reflecta si pozitia pe piata a firmei respective.

Indicele de 1,5 este scazut.

11. Controlul cheltuielilor administrative (CCA)

Interpretare: Cheltuielile administrative si de vanzare pot fi considerate ca fixe sau semifixe. Pentru un spor de vanzari de 10%, cheltuielile administrative trebuie sa creasca, de regula, doar cu 4%.

IV. Indicatori de rentabilitate

12. Marja de profit / Rentabilitatea vanzarilor (MP = Profit Margin on Sales)

Exemplu: 3,7% este un indice scazut.

13. Rentabilitatea capitalului propriu (RCP - Return / Net Worth): este unul din cei mai importanti indicatori folositi de proprietarii unei firme in luarea unei decizii de investitie. Acest indicator se afla in interesul investitorilor.

Exemplu: 12,7% este un indice scazut.

14. Rentabilitatea activelor totale (RAT - Return on Total Assets)

Exemplu: 5,6% este un indice scazut.

V. Indicele valorii de piata.

15. Pret / profit (P/E)

Exemplu: 11,8 % este un indice putin scazut.

16. Randamentul dividendului

Exemplu: 5,6 % este un indice putin scazut.

17. Rata dividendelor platite

Exemplu: 67 % este un indice acceptabil.

Analiza indicilor este utilizata de trei grupuri principale:

(1) conducatorii (managerii) care folosesc indicii ca ajutor pentru analiza, controlul si imbunatatirea activitatii firmei;

(2) analistii creditului (in special bancile), care analizeaza indicii pentru a se asigura de capacitatea firmei de a plati datoriile;

(3) analistii valorilor mobiliare, care urmaresc, de asemenea capacitatea firmei de a plati dobanzile la creditele obligatare, precum si rambursarea creditului obligatar, la scadenta, chiar in cazul declararii starii de faliment.

ANALIZA PRAGULUI DE RENTABILITATE

Analiza pragului de rentabilitate este utila pentru aprecierea relatiei dintre volumul productiei, costurile de productie si profituri.

Aceasta analiza se recomanda pentru majoritatea proiectelor deoarece este o metoda foarte buna de a afla punctele tari si punctele slabe, din punct de vedere financiar, ale unei firme.

Pragul de rentabilitate reprezinta acel nivel al activitatii unei firme, incepand de la care aceasta obtine profit.

Mecanismul de calcul:

determinarea nivelului minim de productie (la care se acopera costurile totale si de la care incepe sa se obtina profit).

1. CT = CF + CV = CA + CHF + CV,

unde:

CT = costurile totale

CF = costuri fixe de exploatare

CV = costuri variabile de productie

CHF = alte cheltuieli fixe

CA= costuri de amortizare.

2. CV = Cv × q

unde:

CV = costuri variabile de productie

Cv = costuri variabile (pe unitate de produs)

q = cantitatea de produse

3. V = Pq × q

unde:

V = venituri totale (Incasari din vanzari)

Pq = pret de vanzare / produs

q = cantitatea de produse fabricate si vandute

Din 1,2,3 va rezulta:

CT = CF + CV × q

Ecuatia profitului:

P = V - CT = Pq × q - (CF + CV × q)

Prag de rentabilitate:

P = 0 → V = CT → Pq × q = CF + CV × q ↔ q(Pq - CV) = CF → q = CF/(Pq - CV)

INVESTITIILE INTERNATIONALE

INVESTITIILE INTERNATIONALE: DEFINIRE, FORMA, FACTORI DETERMINANTI.

Investitiile internationale sunt o componenta a fluxurilor economice internationale.

In general, investitia reprezinta orice utilizare a unui activ in calitate de capital, cu scopul obtinerii unui profit.

Investitiile pot fi reale sau financiare, in functie de natura activului.

O definitie mai ampla ar fi: investitia reprezinta cumpararea de proprietati, actiuni, obligatiuni etc. sau depunerea de bani la institutiile financiare, in scopul asigurarii unui venit (dividend, chirie, dobanda etc.) si a obtinerii unei cresteri de capital.

Orice investitie are trei elemente caracteristice:

1. profitul-ca scop al investitiei;

2. timpul-ca dimensiune a procesului de valorificare;

3. riscul-ca expresie a naturii deciziei economice .

In cazul investitiei internationale apare o noua trasatura:

4. caracterul de extraneitate (1. Caracter strain al unui element cuprins intr-un raport juridic, necesitand aplicarea unei legi nena?ionale. 2. Situa?ia juridica a unei persoane care se afla intr-o ?ara straina)

Modalitati de realizare a unei investitii:

. construirea "pe loc gol" a unei noi societati comerciale sau deschiderea unei filiale a celei existente intr-o alta tara;

. achizitionarea unei firme straine sau fuziunea cu o astfel de firma;

. crearea unor societati mixte;

. cumpararea de actiuni de pe o piata straina sau emise de o firma din alta tara;

. cumpararea de obligatiuni de pe o piata straina sau emise de o firma din alta tara;

. acordarea unui credit financiar unui agent economic dintr-o alta tara sau unui agent economic strain;

. incheierea de contracte internationale de leasing.

Prin prisma raportului ce se stabileste intre agentul economic emitent si cel receptor se pot distinge doua tipuri de investitii:

A. directe

B. de portofoliu

Cand investitia presupune transferarea catre agentul economic emitent al fluxului investitional, a posibilitatii de control si decizie asupra activitatii receptorului avem de-a face cu o investitie directa.

In cazul in care investitia nu presupune statuarea unui astfel de raport, este vorba de o investitie de portofoliu.

Investitia de portofoliu reprezinta intotdeauna un plasament pur financiar.

In general, factorii care influenteaza deciziile investitionale sunt de 3 tipuri:

- Factori specifici firmei investitoare;

- Factori locationali;

- Factori politico-administrativi si legislativi.

I Factori specifici firmei investitoare:

. Aspecte legate de individualizarea produsului

- contribuie la cresterea abilitatii si a capacitatii firmelor de a produce profitabil in strainatate (este vorba de competenta de marketing, reputatia marcii de fabrica etc.)

. Eficienta ridicata a productiei, productie ce poate fi transferata in noi amplasamente locationale, fiind un factor care incurajeaza si sustine eforturile unei firme de a investi in strainatate.

. Gradul de dezvoltare a activitatii de cercetare-dezvoltare

Cu cat gradul de dezvoltare al activitatii de cercetare-dezvoltare a unei firme este mai ridicat, cu atat se tinde spre un nivel mai ridicat al investitiilor straine directe sau o pondere mai ridicata a productiei localizata in strainatate.

II Factori locationali

. Marimea pietei locale

Marii investitori tind sa favorizeze localizari ale productiei in cadrul unor piete interne de mari dimensiuni, intrucat vanzarile pe piete mari de desfacere permit o mai rapida recuperare a investitiilor facute.

. Nivelul costurilor de productie (inclusiv al celor de transport)

. Obstacolele comerciale

Acestea pot influenta optiunea intre a exploata pe o anumita piata sau de a produce direct, de a investi pe piata respectiva.

. Politica cursurilor de schimb

Un curs de schimb in scadere poate face ca "activele" tarii gazda sa fie mai atractive investitorilor straini ,dar daca cursul de schimb continua sa scada el poate actiona totusi ca un factor de inlaturare a investitorilor potentiali.

. Accesibilitatea resurselor umane naturale

Acest factor este deosebit de important pentru industriile puternic dependente de resursele naturale, precum industria petrolului.

De asemenea, costurile resurselor naturale pot influenta decizia investitionala.

III Factori politico-administrativi si legislativi

. Stabilitatea politica

Reprezinta o conditie importanta pentru efectuarea de investitii straine directe.

. Reglementarile administrative din tara gazda

Este vorba de un minim de formalitati administrative, care pot conduce la costuri mai scazute atat pentru tara gazda, cat si pentru investitori.

FLUXURILE INTERNATIONALE DE INVESTITII: TRASATURI ACTUALE

Fluxurile de investitii au devenit o componenta majora a circuitului economic mondial.

O prima caracteristica a fluxurilor internationale de investitii o constituie concentrarea acestora in jurul "triadei" reprezentate de S.U.A., U.E. si Japonia.

POLITICA INVESTITIILOR INTERNATIONALE

Desi nevoia de capital, tehnologie, si experienta manageriala este prezenta in orice economie nationala, atitudinea fata de investitia straina este nuantata, combinand masuri de stimulare cu cele de descurajare sau de ingradire a patrunderii capitalului strain.

Masurile de stimulare a investitiilor cuprind toate actiunile guvernamentale ce duc la cresterea profitului investitiei potentiale ce reduc riscurile pe care acestea le presupun;

in timp ce

Descurajarea investitiei straine se realizeaza pe calea unor masuri guvernamentale destinate a reduce profitul investitiei sau a spori riscurile aferente ei.

In general, masurile de stimulare a investitiei straine practicate la nivel national si sectorial se pot clasifica astfel:

- masuri intreprinse de tari receptoare

- masuri intreprinse de tari donatoare

In cadrul primei categorii distingem:

. masuri fiscale: amortizari accelerate, impozite preferentiale, scutiri de impozite, masuri privind cota de asigurari sociale si de creare a rezervei de investitie.

. masuri financiare: imprumuturi preferentiale, donatii, concesiuni, garantii la imprumuturi.

. alte masuri: asistenta legata de infrastructura, contracte guvernamentale preferentiale, furnizarea unor servicii, infiintarea unor zone libere pentru comert, etc.

Masuri de stimulare cu caracter temporar:

. masuri adoptate de unele guverne pentru a spori cererea de bunuri de echipament;

. subventionarea importurilor de materii prime;

. politica privind cursul de schimb valutar.

Principalele scopuri urmarite prin adoptarea acestor masuri sunt:

. imbunatatirea performantei industriale: infuzie de tehnologii noi, metode manageriale de inalta eficacitate;

. corectarea dezechilibrelor regionale (printr-o atitudine corespunzatoare fata de investitia straina a marilor tari dezvoltate).

. intarirea intreprinderilor mici si mijlocii, ca parte a unei tendinte generale de descentralizare, dar si in procesul de adaptare cu rezultate bune in planul eficientei, la mediul economic contemporan;

. reducerea somajului si optimizarea utilizarii fortei de munca;

. dinamizarea exportului.

Masurile de descurajare a investitiilor straine urmaresc, mai ales, protejarea productiei nationale si controlul asupra resurselor.

Aceasta se realizeaza prin:

- sporirea procentului de componente autohtone in realizarea profitului finit,

- programe de pregatire a fortei de munca si utilizarea acesteia peste o limita considerata minima,

- reinvestirea obligatorie a unei cote de profit,

- anumite restrictii de transfer, etc.