Stima de sine - sustinator si motivator al comportamentului managerului

Stima de sine - sustinator si motivator al comportamentului managerului.

Cercetarile din domeniul psihologici sociale aplicate si al psihologiei manageriale au reliefat rolul important pe care stima de sine, considerata de unii autori 'un fenomen discret, impalpabil si complex de care nu suntem intotdeauna constienti' (F. Lelord, Ch. Andre, 1999) il are m planul devenirii si impunerii personalitatii.

Considerata o dimensiune principala a personalitatii, stima de sine ne apare prin impactul si efectele sale in comportamentul manifest al managerului precum o coloana flexibila, sustinatoare a acestuia, constituind m acelasi timp, un complex factor motivational.

In imaginarul occidental (SUA) expresia stima de sine ocupa un loc important, cuvantul self-esteem apartine limbajului curent (F. Lelord, Ch. Andre, 1999). Expresia stima de sine este compusa din verbul a estima ce provine de la latinescul estimare a evalua, a carui semnificatie este dubla: a determina valoarea si a avea o parere despre sine, cuvant ce desemneaza eul. Este vorba despre o privire, o judecata despre noi insine ce apartine Eului social.

Cu toate ca cercetarile de psihologie manageriala si economica nu au relevat existenta unei relatii consistente intre stima de sine si performanta se apreciaza ca angajatii cu stima de sine redusa isi scad performanta la feedback negativ si sanctiuni, iar managerii fac fata cu greu in posturi ce asigura un feedback negativ abundent (cf. Johns G. 1998, p.78). Opus, o stima de sine excesiva poate deteriora abilitatile de negociere si poate conduce la evitarea informatiilor critice in rezolvarea unor probleme sau la evitarea unor informatii ce ameninta imaginea de sine.

Stima de sine - componenta afectiva a Eului social

in structura Eului social (vezi Fig. nr.l), alaturi de conceptia de sine, un loc deosebit ocupa stima de sine. Cand vorbim de stima de sine ne referim la evaluarile pozitive sau negative despre noi insine. in timp ce multi oameni gandesc bine despre ei insisi, ocazional ei sufera perioade de timp de indoiala de sine cand se simt incompetenti intr-o problema. In conformitate cu schemele de sine, oamenii se evalueaza favorabil in anumite privinte si nefavorabil in altele.

Stima de sine este o componenta complexa a Eului ce se bazeaza pe sentimentul intim al propriei valori corelat cu conceptia despre sine, incredere in fortele proprii, convingerea omului ca merita sa fie fericit (Al. Mucchielli, 1986; Branden N., Adriana Craciun,

Fig.nr.1 - STRUCTURA EULUI SOCIAL

Intre aspectele cotidiene ale stimei de sine specialistii inscriu urmatoarele insusiri: a) a avea incredere in sine; b) a fi multumit de sine; c) a fi sigur de sine; d) iubirea de sine; e) cunoasterea de sine; f) acceptarea de sine; g) afirmarea de sine; h) a fi mandru de sine etc. Totusi oamenii de stiinta delimiteaza trei mari componente ale stimei de sine: iubirea de sine; increderea in sine;

imaginea de sine. Intre cele trei componente ale stimei de sine exista in general legaturi de interdependenta, iubirea de sine pozitiva favorizeaza o imagine de sine pozitiva, care, la randul ei, influenteaza favorabil increderea in sine si respectul de sine.

La unele persoane aceste elemente apar disociate. Cand imaginea de sine, ce se bazeaza pe conceptia de sine este fragila si increderea in sine este subreda, superficiala si, daca intervine un esec, stima de sine devine instabila sau se prabuseste.

Componentele stimel de sine

Stima de sine ca fenomen psihosocial are o tonalitate afectiva care insoteste imaginea de sine, increderea in sine si iubirea de sine, cele trei aspecte fiind considerate componentele de baza ale stimei de sine (vezi Fig.nr.2). Tonalitatea afectiva confera stimei de sine o functie dinamogena si reglatorie a comportamentului individului in diferite situatii si roluri.

Fig.nr.2 . STRUCTURA STIMEI DE SINE

Componenta stimei de sine, increderea in sine reprezinta sentimentul de incredere in raport cu propria capacitate de a gandi si actiona de a face fata evenimentelor si provocarilor vietii, de a alege si lua decizii pe baza propriilor capacitati si insusiri psihofizice. In timp, acest sentiment devine convingere (forma motivationala) si chiar insusire caracteriala ce poate lua formele de incredere in sine de nivel inalt sau de nivel scazut (neincredere in sine). Aceasta componenta a stimei de sine se afla sub influenta educatiei familiale si a balantei succes-esec.

Psihologii apreciaza ca iubirea de sine reprezinta elementul de baza in structurarea stimei de sine. lubirea de sine este sentimentul de dragoste de sine neconditionata, o experienta intima ce evolueaza din instinct si din trebuintele de baza salasluind in adancul fiintei. Ca sentiment, iubirea de sine o gasim la toti oamenii chiar si la cei napastuiti de viata cu handicap sau la care balanta este inclinata in favoarea esecurilor si insucceselor. Din iubirea de sine apar resurse pentru a rezista si a face fata esecului. In cadrul stimei de sine, iubirea de sine sustine increderea in sine si o imagine si conceptie favorabila de sine, intre cele trei existand o relatie de 'simbioza'.

Stima de sine poate atinge un nivel inalt sau un nivel scazut. Nivelul stimei de sine are implicatii profunde in viata si activitatea individului. Psihologii care au cercetat stima de sine (Branden N., 1996, Coopersmith S., Bums R. B., etc.) apreciaza ca stima de sine de nivel ridicat coreleaza cu rationalitatea, intuitia, creativitatea, independenta, flexibilitatea, capacitatea persoanei de a-si recunoaste si corecta greselile, in timp ce stima de sine scazuta se asociaza cu negarea realitatii, irationalitatea, reactii defensive, teama de nou si necunoscut, comportament servil sau tiranic, anxios si ostil. Hrana stimei de sine este sentimentul de a fi iubit si sentimentul de a fi competent. Stima de sine este o dimensiune eminamente mobila a personalitatii noastre (F. Lelord, Mai mult sau mai putin inalta, mai mult sau mai putin stabila, ea are nevoie sa fie nutrita regulat. In toate domeniile asteptam satisfactia celor doua trebuinte: sa fim competenti si sa fim iubiti (la serviciu vrem sa fim experti intr-un domeniu si apreciati de colegii nostri, in familie sa fim iubiti si admirati etc.).

Stima de sine: tipologie si efecte

Efectele stimei de sine se nasc din modul in care oamenii isi traiesc zilele vietii, se comporta zilnic. Acei oameni care simt bine despre ei, se evalueaza pozitiv sunt in general fericiti, plini de succes si adaptabili in situatii de stres. In contrast, cei care se evalueaza in termeni negativi sunt relativ anxiosi, depresivi, pesimisti cu privire la viitor. Problema este ca atitudinea de autoaparare poate cuprinde persoana intr-un cerc vicios.

Fig. nr. 3 - cercul vicios al stimei de sine de nivel scazut (cf. Sharon Brehm; S. Kasson, p.67)

Dinamica manifestarii stimei de sine l-a condus pe F. Lelord (1999) la conturarea a patru forme ale stimei de sine:

stima de sine inalta si stabila;

stima de sine inalta si instabila;

stima de sine scazuta si stabila;

stima de sine scazuta si instabila

In dinamica sa aflata sub influenta balantei succes-esec si a valorizarilor venite din partea celorlalti stima de sine de nivel scazut poate intra intr-un cerc vicios. (vezi Fig. nr. 3)

Asteptand sa greseasca, oamenii cu nivel scazut al stimei de sine se simt anxiosi, dar depun putin efort cand incearca schimbari importante in viata. Dupa esec ei se blazeaza, se simt incompetenti si isi mentin nivelul scazut al stimei de sine. Nivelul scazut al stimei de sine este parte a cercului infrangerii de sine in care expectantele negative impiedica performantele care in schimb intaresc neincrederea in sine. Cei care doresc functia de manager sau o detin deja trebuie sa perceapa esecul ca un fenomen - provocare la manifestarea creativitatii in depasirea obstacolelor si rezolvarea problemelor. Un antrenament individual sau de grup in metaformarea prin creativitate creste sansele de succes in cariera a managerilor.

O tipologie a stimei de sine

Stima de sine scazuta: Subiectii cu stima de sine scazuta au sentimentul ca nu se cunosc bine, vorbesc despre ei intr-o maniera mai degraba neutra; se descriu in imagini mai putin clare, incerte, nedecise; tin despre ei un discurs contradictoriu, au o parere putin stabila despre ei insisi, ea depinde de circumstante si de interlocutori; se tem de judecata, de aprecierea sociala. Dupa diferiti autori (F. Lelord, 1999; S. Coopersmith, acest tip prezinta urmatoarele dezavantaje: imagine de sine neclara, ezitanta, dar si unele avantaje: adaptare rapida la interlocutori, deschidere spre cooperare (vezi Fig. nr.

Fig. nr. 4 - CERCURILE STIME DE SINE SCAZUTE

(cf. Andre si Lelord, 1999)

Stima de sine inalta: Subiectii cu stima de sine inalta au pareri clare despre ei insisi (o imagine clara), vorbesc despre ei in mod transant, pozitiv, au o imagine si o parere despre ei insisi pozitiva si stabila de multi ani, depind putin de circumstante si interlocutori. S-au delimitat la acest tip urmatoarele dezavantaje: exces de certitudini si simplificari; riscul de a nu place unor interlocutori; de a nu fi buni negociatori sau mediatori (vezi Fig. nr. 5). Totusi imaginea de sine clara este un avantaj.

Stima de sine se mentine

Stima de sine creste

Relativizam

Ne bucuram

Esec  Reusita

Fig. nr. 5 . CERCURILE STIME DE SINE INALTE

(cf. Andre si Lelord. 1999)

Printre managerii studiati de noi nu am aflat decat persoane cu stima de sine de nivel inalt si superior. Trebuie amintit ca in cazul managerilor functia de implicare in luarea deciziilor este una dintre cele mai importante, ca urmare ei trebuie sa posede o imagine de sine clara si incredere de sine de nivel superior.

Managerii care prezinta stima de sine scazuta iau greu decizii, acestea sunt laborioase si amanate; subiectii sunt nelinistiti in fata luarii deciziei, uneori tin prea mult cont de anturaj sau se supun situatiilor dictate de anturaj, iar in caz de dificultate renunta la deciziile personale. Ca dezavantaje ei sunt ezitanti, conformisti, dar au si avantajul de a fi prudenti si rabdatori.

Managerii care prezinta stima de sine inalta iau decizii usor, actioneaza eficient pentru reusita deciziilor lor, sunt capabili in a persevera in deciziile proprii in ciuda dificultatilor; se desprind de situatiile dictate de anturaj daca le percep ostile intereselor lor. Ca dezavantaje ei apar uneori prea sensibili la interesele lor, dar au avantajul de a fi hotarati, novatori. Reactiile la esec si la succes a celor cu stima de sine scazuta si inalta

Subiectii cu stima de sine scazuta reactioneaza emotional la esec, se prabusesc daca sunt criticati asupra punctelor in care ei considera ca sunt competenti; se justifica dupa esec si cauta informatii negative despre ei; manifesta anxietate puternica in fata evaluarii de catre ceilalti, se simt respinsi daca sunt criticati.

Avantajul lor este ca au motivatie pentru a nu esua dar prezinta urmatoarele dezavantaje: suferinta durabila si excesiva, anxietate anticipativa in raport cu critica.

Reactia subiectilor cu stima de sine inalta, fata de esec. Acesti manageri reactioneaza si ei emotional la esec dar aceasta nu lasa cicatrici emotionale durabile, pot rezista la criticile asupra punctelor sensibile sau se pot apara energic. Nu sunt obligati sa se justifice dupa esec, stiu ca si altii ar fi esuat la fel; nu se simt respinsi daca sunt criticati; anxietate redusa in fata evaluarii de catre ceilalti. Ei prezinta avantajul ca poseda rezistenta la diversitate si dezavantajul ca pot sa nu tina cont de critici.

Reactiile la succes ale subiectilor cu stima de sine scazuta. La succes subiectii cu stima de sine scazuta traiesc emotii amestecate, le este frica, teama ca situatia nu va dura, reusita le perurba imaginea de sine. Ca urmare reusita rareori le creste increderea in sine si iubirea de sine.

Avantaje: manifesta modestie. Ca dezavantaje apar placere stricata; succesul aduce putine beneficii pentru stima de sine.

Subiectii cu stima de sine inalta in fata succesului traiesc emotii pozitive, le place sa reuseasca, reusita le confirma imaginea de sine si cresc respectul de sine.

Avantajul este ca succesul aduce beneficii pentru stima de sine, o intareste si o stabilizeaza.

Ca dezavantaj apare uneori dependenta de recompensa.

In general, in raport cu dinamica vietii managerii cu stima de sine scazuta se caracterizeaza prin frica de a nu esua; nu-si asuma riscurile; se compara cu oamenii si evenimente mai scazute ca valoare pentru a se asigura; se simt aparati de obiceiuri si nu fac fata la schimbare, nu-si manifesta creativitatea in conducere. Ca dezavantaje apar autolimitarea, progresul lent ce trezesc nemultumirile subordonatilor. Ca avantaje ei manifesta multa prudenta, stapanire de sine.

Managerii cu stima de sine inalta arata dorinta de a reusi, se compara cu ce este mai sus pentru a putea progresa, cauta sa-si depaseasca limitele, se simt stimulati de noile experiente. Au curajul implementarii noului. Prefera sa exceleze in domeniile lor de competenta si sa straluceasca mai putin in altele. Ca avantaje apar autodezvoltarea, progresul rapid iar ca dezavantaje, ei sunt atrasi de riscuri si impulsionati mereu de dorinta de a straluci, a excela fara sa tina cont prea mult de opiniile si interesele echipei de conducere.

Nivelul stimei de sine (scazut sau inalt) nu este suficient pentru a explica ansamblul reactiilor unui individ. Psihologii atrag atentia si asupra faptului ca este necesar, in egala masura, sa se tina seama de gradul de rezistenta la evenimentele vietii cotidiene deoarece stima de sine poate fluctua.

Managerul cu stima de sine inalta si stabila

Circumstantele externe si evenimentele normale de viata au o mica influenta asupra stimei de sine a subiectului. De exemplu, in timpul unei intalniri de afaceri managerul cu stima de sine inalta si stabila va face dovada capacitatii de convingere. In sustinerea punctului de vedere va incerca sa convinga, nu sa destabilizeze.

O stima de sine inalta si stabila este solida, rezistenta. Managerul nu-si pune la indoiala valoarea. El poate accepta sa nu controleze total o situatie fara a se simti, din acest motiv, devalorizat sau inferior.

Stima de sine inalta si instabila. Stima de sine a acestor subiecti poate suferi riscuri majore, mai ales daca se afla intr-un context competitiv sau destabilizator. Ei reactioneaza energic la critica si esec pe care le percep ca pericol si incearca sa se puna in valoare afisand excesiv succesele sau calitatile lor.

Daca este vorba de manageri cu stima de sine inalta dar instabila ei vor incerca sa se prezinte intr-o lumina favorabila dar vor tinde sa monopolizeze timpul acordat, in caz de contrazicere se vor irita repede si vor incerca sa-si desfiinteze interlocutorul printr-o gluma agresiva.

Diferentele dintre cele doua tipuri, asa cum subliniaza si F. Lelord: tipul cu stima de sine inalta si stabila consuma putina energie pentru a se apara sau a se justifica in fata criticilor, esecului;asculta rational criticile.

O persoana cu stima de sine instabila (chiar daca este inalta) este mai vulnerabila deoarece considera ca toate sfidarile primite, de la cea mai mica la cea mai mare, reprezinta impacturi majore cu imaginea sa publica. Discrepanta intre nivelul stimei de sine si stabilitatea sa poate proveni din copilarie fie au fost iubiti de parinti si mereu supraevaluati, fapt ce mai tarziu a dus la constatarea distantei prea mari intre valorizarea copilului si competentele reale; fie parintii se ocupau de copil si il valorizau numai cand acesta demonstra ca are anumite competente.

Managerul cu stima de sine scazuta si instabila. Stima de sine a acestor persoane este, in ansamblu, sensibila si reactiva la evenimentele exterioare pozitive sau negative. Subiectii care intra in aceasta categorie fac eforturi pentru a oferi lor si celorlalti o imagine mai buna. Cand sunt contrazisi se destabilizeaza repede si au tendinta de a nu se opune ferm opiniei adverse. Daca sunt acceptati se pot destinde si se prezinta bine, de exemplu: intr-o convorbire de afaceri.

Stima de sine scazuta si stabila

In cazul unor subiecti din aceasta categorie, stima de sine este mai putin mobilizata de evenimentele exterioare, chiar favorabile. Subiectul pare a depune putin efort pentru promovarea imaginii si stimei sale de sine al carui nivel il suporta. Acest subiect tinde sa treaca nebagat de seama intr-o discutie. Noi nu am intalnit in cercetarile realizate cazuri de manageri cu stima de sine scazuta si stabila.

A idealiza subiectii cu inalta stima de sine stabila si a-i devaloriza pe ceilalti este o eroare. Exista persoane cu o inalta stima de sine stabila ale caror trasaturi de caracter le fac sa fie dezagreabile. Specialistii evidentiaza faptul ca desi inalta stima de sine este adesea una din componentele succesului, ea nu este o garantie a elevarii morale. Multi 'manageri' ai unor natiuni, de exemplu: Stalin, Hitler, etc. majoritatea dictatorilor din istorie au fost adesea personaje cu inalta stima de sine dar este imprudent sa facem din ei modele, apreciaza F. Lelord si noi romanii am avut experienta cu managerii comunisti ce se autoglorificau sau cereau sa fie elogiati, glorificati.

Practici sustinatoare ale stimel de sine

Prin efectele sale stima de sine s-a conturat ca un vector orientativ si sustinator al comportamentului managerului cu implicatii profunde in realizarea functiei de conducere. Schimbarile provocate de trecerea la economia de piata au adus in prim plan lideri si manageri de intreprinderi si organizatii a caror comportamente au condus la falimentarea unora sau salvarea si dezvoltarea altora. In timp ce unii manageri desi cu experienta dar cu stima de sine erodata de noile evenimente si cerinte au clacat si s-au retras din conducere, altii fara experienta de conducere dar cu incredere in fortele proprii si o imagine de sine clara au avut curajul sa preia conducerea si sa relanseze intreprinderile vechi sau sa intemeieze organizatii si intreprinderi noi. In acest sens publicatia 'Oameni Companii' a prezentat zeci de cazuri de manageri eficienti. Toti manifesta stima de sine inalta.

Intelegerea, protejarea si cresterea stimei de sine la un nivel optim pentru o reglare eficienta a comportamentului a determinat si delimitarea unor practici facilitatoare ale pastrarii stimei de sine la nivel inalt, in afara antrenarii in cereul vicios.

N. Branden (1998, p. in lucrarea 'Cei sase stalpi ai respectului de sine' argumenteaza ca pentru o dinamica pozitiva a stimei de sine sunt necesari 'sase stalpi sustinatori':

a) Practica de a trai in mod constient. Ea presupune capacitatea de a fi constient de propriile actiuni, obiective, scopuri, valori.

b) Practica impacarii cu sine. Aceasta este preconditia schimbarii si dezvoltarii. Nimeni nu poate sa detina o stima de sine adecvata daca nu isi accepta propria persoana. Impacarea cu sine presupune ideea de intelegere, prietenie fata de sine, acceptarea si asumarea greselilor pentru a invata sa nu le repete in viitor.

c) Practica responsabilitatii fata de sine. Aceasta presupune asumarea de catre subiect a responsabilitatilor alegerilor sale, a comportamentului fata de semenii sai, a nivelului de constiinta pe care il exercita in activitatea sa, raspunderea fata de alegerea valorilor conform carora traieste.

d) Practica autoafirmarii. Ea presupune realizarea trebuintelor si valorilor proprii. A practica autoafirmarea inseamna a trai autentic, a vorbi si actiona pe baza celor mai adanci sentimente si convingeri. Principalul act al autoafirmarii, considera autorul, este afirmarea constiintei. Ea este cea care impune alegerea de a vedea, a gandi, a fi constient.

e) Practica de a trai orientat catre un anumit scop. Aceasta practica presupune a-ti propune si realiza scopuri si obiective formulate in mod constient si asumarea responsabilitatii pentru atingerea lor. A trai urmarind un scop inseamna realizarea obiectivelor, inseamna a trai creativ-constructiv.

f) Practica integritatii persoanei. Ea se refera la integritatea idealurilor, convingerilor, standardelor, credintelor in ce priveste comportamentul. Cand comportamentul este coerent cu valorile declarate, cand idealurile se potrivesc cu actiunea, atunci se poate observa existenta integritatii. Daca subiectul adopta atitudini care intra in conflict cu propriile convingeri, valori, apare devalorizarea propriei imagini de sine si scaderea nivelului stimei de sine. Dupa Branden activitatea creativa este actul de sustinere al existentei ce contribuie la construirea stimei de sine.

Toate aceste practici sugereaza ideea ca un viitor manager, pentru a obtine performanta si excelenta in activitate, trebuie de timpuriu sa se angajeze in procesul managerierii de sine, in primul rand, ce presupune autocunoasterea, managerierea sinelui, formarea continua prin creativitate.

Provocarile lumii moderne: societate informationala, globalizarea, schimbare si competitivitate accelerate induc solicitari noi asupra surselor noastre psihice, intre care stima de sine devine valoare de supravietuire.