Plan de expunere

1.     Sustinerea prezentarii

2.     Primele 90 de secunde sunt hotaratoare

3.     Pozitia corpului, prezenta si controlul de sine

4.     Gesturile

5.     Vocea

1.Sustinerea prezentarii

Ceea ce spui este mai important decat modul in care o spui. Dar daca ceea ce ai de spus merita sa fie spus, atunci nu trebuie  sa pierzi oportunitatea care ti se ofera, si sa o faci bine.

Tinuta si miscarile corpului, felul in care arati si felul in care iti folosesti vocea, toate acestea determina modul in care asistenta raspunde la ceea ce ai de spus. Astfel stand lucrurile, nu trebuie sa lasi aceste aspecte la voia intamplarii sau sa le neglijezi. Folosirea acestor caracteristici ale psihologiei umane in avantajul tau si valorificarea oportunitatii de a te impune si de a transmite valorile companiei unei asistente pline de interes sunt actiuni pline de simt practic si eficienta.

Fiind un bun profesionist, un angajat organizat si exemplar, in acelasi timp, nu-ti poti permite sa irosesti oportunitatea de a promova aceste valori intr-una dintre situatiile cele mai publice si mai vizibile dintre situatiile de munca. Din aceste motive, in acest capitol vom analiza modalitatile de utilizare eficienta a vocii pentru a transmite nu numai informatii, ci si valori. Ne vom opri asupra utilizarii eficiente a pozitiei si miscarilor corpului pentru a proiecta o imagine adecvata si pentru a primi un raspuns favorabil din partea asistentei. Este posibil sa ai unele obiceiuri care distrag atentia asistentei, pe care le vom identifica.

Sustinerea unei prezentarii este in primul rand un proces de comunicare. De aceea pentru ca o prezentare sa fie eficienta ea trebuie sa aiba caracteristicile unui proces de comunicare eficient. Nu trebuie sa uitati insa ca prezentarea se supune, la randul ei, regulilor unui proces de comunicare.

Astfel cand o persoana vorbeste, intelegerea si judecarea mesajului de catre ascultator (ascultatori) se face prin:

cuvinte 7% (vorbele sunt doar etichete iar ascultatorii pun propria lor interpretare in cuvintele vorbitorului)

paralimbaj 38% (modul in care se spune un lucru, accent, inflexiunile vocii, tonul vocii)

nonverbalul 55% (cum arata vorbitorul atunci cand vorbeste)

Acesta este motivul pentru care trebuie sa fiti atenti atat la ceea ce spuneti dar mai ales la cum spuneti si cum aratati cand spuneti.

Un alt aspect important al comunicarii:

100% ceea ce vreau sa spun (ce pregatesc)

80% ce spun (ce transmit in timpul prezentarii)

60 % ce aud ascultatorii

40% ce inteleg

20% ce retin

De aceea pentru a creste cantitatea de informatii retinute intr-o prezentare trebuie sa o transmiteti combinind canalele de comunicare (cuvinte, imagini, desene, exemple, exercitii, etc) si repetand mesajul.

Tot din comunicare face parte si ceea ce in literatura de specialitate se numeste ascultare activa. A asculta activ inseamna de fapt:

a nu intra in discutii contradictorii cu audienta

a folosi semnalele de subliniere

a nu reactiona emotional cand cineva intrerupe prezentarea

a pastra contactul vizual cu audienta in timpul prezentarii

a arata interes audientei

a raspunde la o intrebare cu o alta intrebare

a nu continua frazele altuia

a raspunde dupa ce s-a terminat de pus intrebarea si nu in timp ce

2.Primele 90 de secunde sunt hotaritoare

Primele 90 de secunde ale unei prezentari sunt cruciale. Poate ca publicul te vede pentru prima oara. Ochiul te fotografiaza, se inregistreaza primele impresii. Publicul va cerceta fiecare detaliu, incercand sa-ti ghiceasca temperamentul si caracterul. Aminteste-ti de cite ori nu ai auzit spundu-se:

,,Mi-am dat seama de la inceput ca nu era nimic de capul lui”.

Sau dimpotriva:

,,Din prima clipa mi-am dat seama ca va fi senzational”

Nu ezita sa le dai de inteles ascultatorilor ca esti incantat de prezenta lor. Spune-le de la bun inceput: ,,Am asteptat cu nerabdare acest moment.” Ce inseamna aceasta? Inseamna ca esti pregatit. Esti sigur pe tine. Esti nerabdator. Esti bucuros sa discuti acest subiect cu acest grup de oameni.

Cum sa incalzesti publicul?

Incalzirea publicului inseamna pur si simplu sa ne apropiem, sa dezamorsam o stare de icordare si sa trecem peste retinerea fireasca de a ne exprima sentimentele si emotiile.

A ,,dezgheta” publicul este o adevarata arta. Este de asemenea un ,,masaj” emotional, care face chipurile sa se destinda si sa zambeasca, simturile sa raspunda, sangele sa se puna in miscare.

Exista doua lucruri pe care le poti face in primele 90 de secunde si care sunt foarte importante:

a. Incepe prin a-ti gasi un prieten – pe cineva care sa te sprijine. Trebuie sa fie o persoana din randul publicului, nu din echipa aleasa de tine.

Odata ce ai stabilit contactul vizual cu acel prieten unic, adevarat si legitim, insista. Prelungeste putin contactul vizual. Da-i de inteles acelei persoane ca este foarte importanta pentru tine. Din acel moment, tu si persoana aceea ati facut o intelegere ce urmeaza sa se transforme intr-o relatie.

Dupa ce ti-ai facut un prieten in public, poti sa treci la o alta figura; insista si vezi reactia. Un schimb de priviri – poate un zambet sau u semn cu capul – si iata ca ti-ai facut inca un prieten.

Publicul a inceput sa se ,,incalzeasca” - te descurci singur si iata nu au trecut decat sapte secunde.

Este ca si cand ai face prezenta, dar numai din priviri. ,,Da sunteti aici. Multumesc pentru ca ati venit.” ,,Da, sunteti alaturi de mine. Foarte bine.” ,,Sunteti alaturi de mine? O sa ma intorc sa vad cum va veti descurca mai tarziu.”

Ai ajuns intr-un punct critic. Privirile persoanei sunt indreptate in alta parte. Se evita contactul vizual. Bratele ii sunt ancrucisate. Persoana s-a lasat pe speteaza scaunului si este distanta. Ai nevoie de ,,realimentare”, de intariri. Asadar, revino la figura prietenoasa de mai inainte, un suporter deja cunoscut, si intareste aceasta legatura, obtine o reconfirmare a acesteia, iar in acest timp iti vei aduna fortele pentru a continua sa cauti alte figuri prietenoase. Ai destul timp, nu au trecut decat 20 de secunde si mai este timp suficient pentru a gasi si alti prieteni noi inainte sa se scurga toate cele 90 de secunde.

Alimentat cu forte noi dupa ce ai gasit si alte figuri prietenoase, vei schimba si vei incalzi atmosfera rece, statica, transformand-o intr-una care reactioneaza. Aproape ca simti cum se produce aceasta schimbare.

Dar in timp ce se creaza aceasta aceasta afinitate, ce-ar trebui sa spui? Cateva fleacuri sau lucruri serioase?

b.Spune ceva ce-ti place cu adevarat, despre care poti povesti usor si care este relevant. Poate fi un vers sau un citat preferat dintr-un scriitor preferat. Sau o veste buna. Nu e neaparat nevoie sa fie o gluma sau o intamplare nemaipomenita. Sa fie ceva care sa te ajute sa construiesti o legatura cu publicul. Nu trebuie sa contina cuvinte greu de pronuntat sau teorii complicate. Trebuie sa fie un lucru pe care sa-l rostesti cu avant, fara nici cea mai vaga urma de pretentiozitate.

Exemplu: Auditoriul este format dintr-un numar de angajati ai unei firme, dupa programul de lucru, atunci cand toti se gandesc la clipele de relaxare de dupa program, iar aceasta prezentare le strica practic socotelile. Deci avem o audienta ostila.

O tanara zvelta, placuta, de aproape 30 de ani, se ridica pentru a face o prezentare. Isi roteste privirea in jur, stabileste contactul vizual cu asistenta, zambeste si spune cu o voce placuta: ,,Cine vrea sa merga cu mine la un meci de fotbal dupa – amiaza?” Oamenii incep sa se relaxeze, zambesc intre ei, zambesc prezentatoarei, se misca. Gheaia a fost sparta. I-a castigat de partea ei. Pregatirea nu a durat mai mult de zece secunde. In sala, atmosfera nu mai este incordata, iar prezentatoarea se descurca fara probleme. Subiectul abordat se potriveste foarte bine cu introducerea: ar trebui sa ne folosim timpul liber dand dovada de mai multa imaginatie, si sa nu ne abandonam rutinei istovitoare.

In primele 90 de secunde, poti face ca lucrurile sa mearga asa cum iti doresti daca ii ceri publicului sa te ajute. Relaxat, aproape cu nonsalanta.

Daca ii ceri publicului sa aprinda sau sa stinga lumina, te joci cu focul. Solutia este ca tu insuti sa potrivesti luminile pentru prezentarea diapozitivelor. Exista un nivel mediu al iluminarii, astfel incat sa poti vedea publicul, sa fii vazut, iar diapozitivele sa se vada clar pe ecran.

Daca pui intrebari referitoare la confortul publicului, ar trebui sa ai la indemana si solutii. Desigur manifesta-ti ingrijorarea, dar nu aduce in discutie probleme pe care nu stii sa le rezolvi. In mod straniu, atnci cand atragi atentia asupra unei probleme ce nu poate fi rezolvata, nu faci decat sa-i dai amploare.

Intreaba publicul despre lucruri asupra carora detii controlul. Arata-i preocuparea. Iata o sugestie pentru primele 90 de secunde, care te va ajuta sa spargi gheata mult mai repede decat ai spune o gluma:

• ,,Vede toata lumea acesta diagrama? Acolo in spate, se vede?.Sa mut panoul mai in fata? E bine asa?”

Important de retinut: Desigur, ai verificat sala de conferinta inainte sosirea publicului. Te-ai hotarat unde sa instalezi aparatura audio-video. Acum nu faci decat niste modificari minore, de ochii lumii, pentru a te acomoda cu publicul. In acelasi timp realizezi doua lucruri deloc lipsite de importanta:

Arati ca nu esti ,,paralizat” de o planificare stricta a ceea ce trebuie sa faci. Esti flexibil. Nimic nu e ,,batut in cuie”.

Obtii implicarea publicului intr-un mod placut. Abia ai inceput si iata ca deja participa si ei, contribuind la prezentarea ta. Iti sunt recunoscatori si de un real folos.

Atentie! Arata-si preocuparea cu fermitate, nu fi ezitant. Nu te arata ingrijorat, nici iritat din cauza luminii, a microfonului, a materialului de prezentare. Nu vrei sa creezi aceasta impresie. Nu faci decat sa stabilesti un dialog. De fapt, incepi sa construiesti o legatura. Si poate ca in acelasi timp incerci sa-ti domolesti emotiile.

Toate acestea in primele 90 de secunde!

3.Pozitia corpului, prezenta si controlul de sine

Desi se poate spune ca in fata unui public devii ,,actor”, nu trebuie sate lasi sa adopti un comportament extravagant in incercarea de a fi diferit de cel care esti de obicei. In lumea afacerilor trebuie pastrat un anumit grad de ,,uniformitate” profesionala, de ,,anonimat”. La urma urmelor, scopul tau este sa comunici cu toata asistenta, atat cu cei care ar fi impresionati de fluturarea bratelorsau de batutul cu pumnul in masa, cat si cu cei care s-ar anfuria la asemenea comportamente.

Pe parcursul prezentarii corpul comunica diverse impresii audientei. Oamenii nu asculta numai ce spune, ei si privesc la prezentator.

De aceea acesta trebuie sa fie foarte atent la ceea ce transmite si la impactul pe care il are mesajul sau asupra audientei.

Dezvolta-ti stilul propriu prin toate mijloacele, dar nu te indeparta de codurile general acceptate de comportament profesional, care sunt:

1.Stai in picioare cu fata la asistenta

Aceasta se aplica chiar si atunci cand vorbesti unui grup format din subordonatii tai la o prezentare neoficiala a unei proceduri sau a unor echipamente noi, de exemplu. Prin aceasta ei vor fi constienti:

Ca tu esti insarcinat cu tinerea discursului;

De modul in care arati;

Ca le vorbesti lor.

Daca trebuie sa te intorci cu spatele, sa te apleci, sa te rasucesti sau sa te uiti in alta parte, de exemplu cand scrii la tabla, atunci nu o face in timp ce vorbesti.

2.Stai drept, fara a parea intepenit

Priveste-ti asistenta si tine notitele cam la nivelul centurii, astfel incat sa nu fii nevoit sa iti apleci capul prea mult pentru a le vedea.

Incearca sa nu stai cocosat, sa nu te rezemi de masa, sa nu te agiti sau sa faci miscari ample cu bratele. Nivelul ridicat de adrenalina din sange te va predispune la miscari mai ample decat de obicei, dar incearca sa contracarezi aceasta tinindu-ti bratele pe langa corp si lasa mainile sa-si faca datoria.

Daca ai vazut vreodata vorbitori neexperimentati intr-o inregistrare video, ai remarcat probabil ce miscari fac si cat de neastamparati se misca prin sala.

3. Ticuri nervoase

O repetitie a prezentarii cu un partener sau un prieten apropiat poate sa-ti releve ticurile nervoase pe care le ai si de care nu ti-ai dat seama pana acum.

De obicei:

• Te joci cu ceasul, cercelul sau lantisorul?
• Vorbesti cu mana la gura?
• Iti rasucesti mustata sau parul?
• Iti impingi ochelarii pe nas?

Aceste ticuri distrag atentia asistentei care devine preocupata de ele si asteapta momentul in care se produc din nou.

4.Priveste intreaga asistenta

Nu lasa numai asistenta sa te priveasca. Roteste-ti putin capul, dar urmareste sa nu misti picioarele si nu te lasa de pe un picior pe altul. Priveste in ochi un membru al asistentei timp de o clipa, apoi pe altul.Uita-te neaparat si la cei din spate. Nu-i lasa sa se simta neglijati.

5.Nu te misca si nu vorbi in acelasi timp

Daca trebuie sa te misti, sa folosesti mijloacele vizuale, sa stingi sau sa aprinzi luminile sau sa scrii pe tabla, atunci continua sa vorbesti cat mai putin, dar fara sa intrerupi continuitatea discursului. Potriveste aceste actiuni cu pauzele naturale din discurs. Pune jos indicatorul si markerele indata ce nu mai ai nevoie de ele.

6.Nu da prilejuri de distragere a atentiei

Evita cuvintele si expresiile de genul ,,stiti’’, ,,si asa mai departe” si ,,O.K’’.

Daca se intampla un lucru neprevazut - se deschide o usa, suna un telefon sau un membru al asistentei stranuta - atunci ia initiativa pentru remedierea situatiei, roaga pe cineva sa inchida usa etc.Tu esti cel care detine controlul. Timpul tau se iroseste.

4.Gesturile

S-au scris multe lucruri despre limbajul trupului in ultima perioada. De exemplu, expresiile fetei indica sentimente, pozitia corpului indica atitudini, stari emotionale, gesturile subliniaza ceea ce spunem.

De aceea trebuie sa fii constient ce pot sugera asistentei miscarile fizice si sa incerci sa folosesti cateva dintre aceste tipare de comportament pentru a putea sa creezi starea de spirit pe care o doresti.

Nu folosi un ton sau o expresie a fetei care iti contrazic cuvintele si dau impresia ca gandesti diferit.Atunci cand comunici cu oamenii, trebuie sa fii atent si sa controlezi aceste lucruri. Nu uita, de asemenea, ca limbajul trupului auditorului iti poate spune multe despre starea de spirit a asistentei, daca prezentarea ta este eficienta sau nu.

Sa ne oprim la cateva exemple de limbaj al trupului si pe care nu ar trebui sa le folosesti.

a.Bratele incrucisate dau o impresie de nepasare si de atitudine distanta. Ele tind sa sugereze ca vorbitorul este destul de increzator in sine, dar nu este intr-o stare de spirit prin care castiga respectul asistentei.

b.Bratele de-a lungul corpului – aceasta pozitie sugereaza faptul ca esti in pozitie de drepti. Este o postura eleganta, dar exprima supunere, chiar teama. De aceea nu este recomandata niciodata.

c.Sprancene ridicate - un mod automat de a arata cuiva, care se afla destul de aproape, ca esti prietenos, ca te bucuri de prezenta lui si ca astepti un raspuns de la el. Incearca sa saluti un coleg care se gaseste de partea cealalta a mesei de la cantina fara a ridica pentru un moment din sprancene. Este practic imposibil. In anumite imprejurari, ca o mica adunare de exemplu, aceasta este modalitatea perfecta de a arata ca vrei sa ti se confirme acordul auditorului, sa ti se puna intrebari sau sa se faca comentarii. O inclinare a corpului, un ,,DA’’ prietenesc si sprancenele ridicate vor face sa curga intrebarile si interventiile din partea asistentei.

d. Apropierea degetelor aratator si mare, de parca ai avea un ac intre ele - aceasta comunica ideea de exactitate. Este o modalitate buna de a scoate in evidenta problemele de amanunt ale prezentarii. Dar foloseste-o cu retinere. Nu ii devaloriza efectele inainte de a ajunge la punctul crucial, de subtilitate. Uita-te la acul imaginar dintre degete si vei crea acest efect si mai bine.

e.O miscare de taiere sau despicare cu mana accentueaza ceva ce este  imperativ. Incearca sa faci aceasta miscare in ritmul urmatoarelor cuvinte:

,,Trebuie sa ne atingem scopurile pana in iunie”!

f.Inclinarea sau scuturarea capului - acesta este un semn de limbaj al trupului explicit si evident, si de aceea trebuie folosit cat mai putin.

Daca esti de acord cu interventia unui membru al asistentei, limiteaza-te la cateva incuviintari din cap - una sa-l incurajezi sa continue si alta la sfarsit, cu un ,,DA’’ sau ,,Sunt de acord’’. Foloseste-le insa cu grija. Prea multe incuviintari din cap sunt foarte nelalocul lor, mai ales daca le insotesti cu familiarul ,,ihi’’. Vei parea foarte bizar.

Scuturarea din cap ar trebui folosita chiar si cu mai multa rezerva, in special daca esti in dezacord cu un membru al asistentei. Aceasta sugereaza, daca este folosita in timp ce inca mai vorbeste, nu numai ca nu esti de acord, dar si ca vrei sa taca. S-ar putea sa primesti un raspuns de genul ,,Lasa-ma sa termin ce am de spus’’. Daca trebuie sa scuturi din cap, fa-o numai dupa ce persoana respectiva a terminat de vorbit.

g.Atingerea fetei, scarpinatul in cap, mangaierea barbiei trebuie evitate, deoarece ele tradeaza nesiguranta, lipsa de incredere si pierderea inspiratiei.

h.Ridicarea in sus a privirii arata ca te concentrezi sa dai un raspuns. Cantaresti ce s-a spus, iti imaginezi, evaluezi si te gandesti ce afirmatii sa faci despre problema respectiva. Insotita de inclinari ocazionale ale capului si de mici expresii ale fetei, arata ca te concentrezi si iei in serios comentariile pe care le-ai primit.

Nu face acest lucru mai mult de cateva secunde pentru ca vei pierde atentia si contactul vizual cu asistenta. Daca nu-ti vine in minte un raspuns rapid, atunci spune-o. Nu te uita fix la tavan, asteptand sa-ti pice raspunsul de acolo.

i. Pumnii inclestati pe masa indica pozisia finala adoptata in privinta unui subiect – afirmatie asupra careia esti foarte sigur si gata sa o acoperi cu orice pret. Nu folosi acest tip de comportament in exces deoarece ii diminuezi efectul.

Trebuie sa fii constient de efectele limbajului trupului si sa foflosesti modelele de comportament fizic cu inteligenta si cumpatare.

Maniere:

nu va jucati cu pixul, marker-ul sau alt instrument de scris in timp ce vorbiti. Va distrage atentia audientei si va sugera o stare de nervozitate.

nu tineti monede sau chei in buzunare. Vor face zgomot in timp ce va plimbati prin sala.

nu tineti ambele maini in buzunar

nu fumati in timpul prezentarii

aveti grija la mobila

evitati pozitiile inchise ale corpului (mainile incrucisate pe piept, capul in pamant, etc)

5. Vocea

Te afli in fata asistetei, in picioare, si esti gata sa incepi. Sa ne gandim acum cum vei face prezentarea, folosindu-ti tonalitatea si intensitatea corecte in timp ce vorbesti clar si distinct.

Este bine cunoscut faptul ca, chiar si aceia care in conversatiile normale vorbesc hotarat cu distinctie si clar, atunci cand se afla in fata unei asistente, fie ea oficiala sau neoficiala, devin plicticosi, inspaimantati, vorbesc incet, monton, creaza confuzie sau devin agasanti.

Nervii sunt principalul motiv – senzatia ca toti acei ochi sunt indreptati asupra ta si ca o fac toti in acelasi timp poate sa-l intimideze si pe cel mai increzator dintre vorbitori. Totusi, stim ca starea de nervozitate face sa ne creasca nivelul de adrenalina, modalitatea prin care organismul ne ajuta sa trecem peste aceasta stare.

Vocea trebuie folosita in primul rand ca un mijloc de a transmite un mesaj controlat, interesant, rational si foarte practic. Cele mai multe asistente nu sunt predispuse la ostilitate.

O intelegere gresita a ceea ce asteapta asistenta de la tine poate fi adesea cauza unei prezentari nereusite. Deoarece prezentarile sunt diferite si necesita standarde mai ridicate decat cele normale, multi presupun ca trebuie sa adopte un stil rigid, pompos sau chiar parlamentar sau retoric.

Trebuie sa fii practic, sa iei un ton interesant, sau sa ii incurajezi pe oameni sa te placa sau cel putin sa te accepte si, prin tonul folosit, lasa sa se vada ca iti cunosti bine subiectul expunerii. Iti va fi de mare folos sa acorzi atentie catorva aspecte esentiale.

Sa ne oprim pe rand la fiecare.

Sonoritatea. Fiecare trebuie sa auda ce spui, asa ca scopul tau este sa proiectezi semnalul sonor pana in spatele salii, fara sa tipi. Capacitatea de a vorbi tare, fara a tipa, va fi sporita daca ai o pozitie a corpului dreapta.

Ai putea sa faci un exercitiu de respiratie adanca inainte de a incepe sa vorbesti. Poti sa-l faci foarte discret.

In primele momente ale prezentarii verifica daca te aud toti. Daca ii intrebi pe cei din spate daca te aud, poti sa stabilesti un prim contact cu audienta, dar iti poti strica introducerea pregatita cu grija. Este mai bine sa verifici privind expresia de pe fetele lor.

Varietatea tonului si intensitatea este foarte importanta. Daca schimbi tonul si intensitatea vocii, insotita de o inspiratie adanca, vei semnala prin aceasta ca ai terminat un subiect si esti pe cale sa incepi altul.

Daca ridici usor tonul, vei creste importanta pe care o dai anumitor cuvinte. Scopul este sa proiectezi vocea pana la cel mai indepartat ascultator fara sa tipi. Cand tipi se intampla lucruri ciudate: vocea ti se schimba, fata ti se inroseste, cuvintele nu vor fi cele pe care ai vrut sa le spui, asistenta va fi agasata, intimidata, incurcata sau pur si simplu asurzita.

Daca vorbesti mai incet, de parca ai releva un secret, vei spori gradul de interes si concentrare colectiva si ii vei determina sa se linisteasca si sa asculte in tacere. Dar nu lungi aceste parti de discurs rostite mai incet. Nu abuza de rabdarea si de puterea de concentrare a asistentei prea mult. Nu lasa ca frazele si prezentarea sa se auda din ce in ce mai putin, pe masura trecerii timpului.

Schimbarea volumului vocii ar trebui, de asemenea, sa fie folosita pentru a accentua, a crea un anumit efect sau pentru a semnala o intrerupere sau o legatura in prezentare. Adapteaza volumul vocii la marimea asistentei, la distanta acesteia fata de tine si la conditiile acustice ale camerei.

Iti vei da seama, probabil, ca vorbesti mai tare decat de obicei, asa ca va trebui sa faci un efort constient sa vorbesti mai incet. Daca esti pus in situatia de a sustine o prezentare folosind un microfon, incearca mai intai sa faci cateva repetitii. Folosirea microfonului cere indemanare si nici un microfon nu se aseamana cu altul. Fa o repetitie si roaga un prieten sa-ti dea o apreciere a felului in care suna vocea ta.

Dictiunea.Vorbeste distinct. Nu mormai si nu inghiti cuvintele. Nu vorbi cu fata la podea, la birou, la notite sau cu capul in piept. O respiratie adecvata iti va fi de ajutor. Deschide gura si misca buzele mai mult decat o faci in conversatiile obisnuite. Accentueaza putin distinctia dintre cuvinte cand poate sa existe confuzie in ceea ce spui.

Daca un cuvant precede alt cuvant care incepe cu aceeasi litera, fa o mica pauza intre acestea, pronunta litera separat. Este tentat sa crezi ca aceasta se intampla in mod natural, dar nu este asa. Daca nu exista bun motiv bine intemeiat pentru a face o pauza intre cuvinte, in general nu exista pauze intre ele. Accentueaza consoanele – care sunt scheletul frazei – si asistenta te va auzi, chiar daca vocea ta nu este foarte puternica.

Pronuntia.Toti avem unele cuvinte care ni se par greu de pronuntat. Cuvinte ca:

Incomensurabil

Incorectibil

Neinteligibil

daca nu pot fi inlocuite, atunci exerseza rostindu-le separat si apoi in fraza. Fiecare are un accent specific, asa ca nu te ingrijora de al tau. In orice caz nu vei fi capabil sa-l ascunzi mai mult de cateva minute. Accentele pot fi atractive si pot constitui un atu. Accentele regionale sunt la moda in zilele noastre si cu siguranta mult mai accentuate decat in trecut. Putina culoare si vioiciune in voce, atat timp cat nu folosetti anumite regionalisme in prezentare, iti vor spori sansele de a retine atentia asistentei.

Accentuare. Accentueaza cuvintele, silabele si frazele importante mai mult decat o faci in conversatiile obisnuite. Prelungeste vocalele care dau culoare si autoritate la ceea ce ai de spus.

Accentueaza cuvantul corespunzator din fraza si, desigur, nu exagera cu accentuarea cuvintelor pentru ca enuntul va parea pompos si afectat.

Intotdeauna fii precaut si subliniaza sau scrie cu litere groase cuvantul sau silaba care trebuei accentuata, de exemplu:

„Suntem placut impresionati de imaginea pe care o are aceasta firma, dar neplacut impresionati in acelasi timp de relatia proasta cu clientii.”

Repetitia. Sa nu iti fie teama sa repeti, in special daca folosesti un ton si o intensitate diferite, nu numai fraze si idei care apar de mai multe ori in discurs, ci si cel mai important cuvant (cuvinte), din propozitia sau fraza anterioara, de exemplu:

„Cea mai importanta persoana, in viziunea ABC S.R.L., este clientul, clientul”

Nu lasa parti importante de mesaj sau cuvinte-cheie sa se ascunda printre celelalte cuvinte comune pe care trebuie sa le flosesti in expunerea ideilor. Trebuie sa faci ca aceste cuvinte sa iasa clar in evidenta, in special la inceputul prezentarii, cu scopul de a face asistenta sa inteleaga care este de fapt mesajul pe care vrei sa-l transmiti.

Scopul tau este sa comunici, nu sa ascunzi – scoate mesajul in evidenta.

Viteza. Foarte putini oameni vorbesc rar in timpul prezentarii. Este mult mai probabil ca vei vorbi repede. Aceasta se datoreaza fie faptului ca nu ai rabdare si vrei sa termini cat mai repede, fie ca in mod incostient adopti ritmul cu care esti obisnuit in conversatiile uzuale.

O indicatie utila ar fi sa folosesti o viteza de aproximativ 110 cuvinte pe minut. Poti sa verifici viteza de vorbire folosind un casetofon sau un ceas in timp ce repeti.

Incearca sa eviti rostirea omniprezentului „aaa”. Este mai bine sa te opresti un moment si sa incepi propozitia sau fraza cu un cuvant care are sens, ca de exemplu, „Prin uramre.”.

Nu uita sa faci pauze. Iti trebuie putin curaj, intr-adevar, dar este un instrument folositor si puternic, daca este folosit cum trebuie.

„Tacerea e de aur”.

O pauza creeaza un sens al anticiparii a ceea ce se va spune si ii face pe ascultatori sa devina mai atenti. Deci, daca vrei sa folosesti pauza eficient, trebuie sa stii cat va fi de lunga. Daca este prea lunga, asistenta va crede ca ti-ai perdut inspiratia sau sirul gandurilor.

Pauza poate fi folosita eficient in urmatoarele situatii:

• la inceputul prezentarii, inainte de a saluta asistenta, cat si dupa aceea:

Te ridici in picioare (pauza) „Doamnelor si domnilor (pauza) astazi vreau

• la mijlocul propozitiei sau frazei, pentru a scoate in evidenta o idee sau pentru a crea anumite anticipari:

„Singurul mod in care vom pune capat problemei singurul mod in care vom iesi din aceasta situatie ”

„Sunt in posesia rezultatelor sondajului de opinie, care spune in concluzie ca (expune tabelul sau graficul) cel mai

• intre propozitii, pentru a semnala o noua problema sau schimbarea de strategie:

desigur ca trebuie sa urmam procedurile normale dar am putea incerca si ceva nou ”

• la sfarsit, pentru un scurt moment, cel putin ca sa arati ca nu esti nerabdator sa termini.

Vocea este probabil cel mai valoros instrument al prezentatorului. Cu ajutorul vocii transmiteti audientei o mare parte din continutul unei prezentarii. Ceea ce este curios insa este ca puteti spune altora ce este gresit cu vocea lor; ca vorbeste prea tare, prea incet, prea repede, dar aveti probleme atunci cand trebuie sa va ascultati si sa va schimbati propria voce.

Exista patru elemente principale care definesc calitatea vocii:

Volumul – Cat de puternic este sunetul. Intr-o prezentare scopul este sa fiti auzit fara a tipa.

Tonul – Este tot o caracteristica a sunetului si reprezinta incarcatura emotionala a unui mesaj.

Ritm – Cat dureaza un sunet. Variind ritmul unei prezentari se poate mentine interesul audientei.

Tonalitate – Cat de inalta sau de joasa este vocea.

Acum stii exact ceea ce vei spune si cum vei spune.

Suportul prezentarii

Distribuie suportul prezentarii la sfarsit, dar anunta asistenta in avans, in special daca observi ca ia notite. Astfel vei determina asistenta sa nu ia notite si sa se concentreze asupra a ceea ce spui.

Dupa ce ai parcurs acest curs, ar trebui:

• Sa fii capabil sa-ti folosesti vocea pentru a comunica asistentei informatii si valori in context oficial sau neoficial;

• Sa constientizezi necesitatea unei abordari pozitive a starii de emotie care insoteste discursurile cu public;

• Sa recunosti si sa fii in stare sa folosesti anumite miscari si pozitii ale corpului pentru a capta atentia asistentei, precum si pentru a castiga respectul lor;

• Sa fii constient de efectele negative ale ticurilor de comportament.