Efectele relatiilor publice

Efectele relatiilor publice

Efectele pe care le poate produce activitatea celor care lucreaza in domeniul relatiilor publice sunt: asigurarea bunei functionari a societatii, stabilirea unor relatii de incredere intre organizatie si public, persuadarea publicului.

a) garant al democratiei: inca din 1940, profesorul Pimlott din .U.A., sustinea ca departamentele, specialistii si specializarile din domeniul relatiilor publice sunt esentiale pentru functionarea democratiei americane. Relatiile publice (ar fi) sunt una dintre metodele prin care societatea se adapteaza la schimbari si rezolva conflicte dintre atitudini, idei, institutii, persoane.

O alta definitie de referinta este cea data de "Public Relations Society of America" (P.R.S.A) prin care se considera ca relatiile publice ajuta societatea, complexa si pluralista, sa functioneze intr-un mod mai eficient, contribuind la intelegerea reciproca dintre grupuri si institutii.

b) creator al unei atmosfere de intelegere intre organizatii si indivizi. Aceste abordari au scos in evidenta ca relatiile publice au ca misiune si efect instaurarea unui climat de incredere intre organizatie si public, intre indivizi si societate. In aceasta acceptiune, British Institute of Public Opinion, elaboreaza urmatoarea definitie: "relatiile publice sunt un efort deliberat, planificat si sustinut, de a stabili si de a mentine increderea in randul publicului, pe baza unor cercetari sistematice". Relatiile publice sunt un instrument esential de ajustare, interpretare si integrare intre indivizi, grupuri si societate.

c) instrument de persuasiune - din acest punct de vedere, relatiile publice sunt definite drept persuadarea planificata pentru a schimba opinia publica nefavorabila sau pentru a intari o opinie publica, precum si evaluarea rezultatelor in vederea utilizarilor ulterioare. In 1984, cercetatorul in relatii publice S.M. Cutlig promova urmatoarea definitie: "relatiile publice sunt un efort planificat de a influenta opinia publica, prin buna reputatie si comportament responsabil, pe baza unei comunicari reciproce, bilaterale si comun satisfacatoare". Trebuie precizat ca termenul de persuasiune se refera la doua directii diferite de actiune: mai intai, specialistul in relatii publice trebuie sa-si convinga managerii (sa convinga factorii de decizie) sa actioneze astfel incat organizatia pe care o conduc sa fie demna de aprobarea publicului, si in al doilea rand el trebuie sa convinga publicul ca organizatia merita aprobarea sa".

In lucrarile de specialitate,sunt invocate deseori, doua definitii:

a) relatiile publice reprezinta "o functie manageriala, care stabileste si mentine legaturi reciproc benefice intre o organizatie si publicul de care depinde succesul sau falimentul ei";

b) relatiile publice sunt "managementul comunicarii dintre organizatie si publicurile sale" Aceasta definitie pune accentul pe dimensiunea comunicationala.

Observam ca aceste definitii ale relatiilor publice se concentreaza asupra a doi termeni cheie: "management" si "comunicare". Cercetatorii sustin ca scrierea de comunicate, consilierea, cercetarea publicurilor, nu sunt altceva decat "activitati comunicationale". Dimensiunea manageriala apare datorita faptului ca specialistii in relatii publice au un rol de granita, fiind o punte intre organizatii si grupurile externe, asigurand feed-back-ul informatiilor intre conducerea organizatiei si public. In consecinta, specialistii in relatii publice contribuie la conducerea eficienta a organizatiei. Din aceasta perspectiva, relatiile publice apar ca o modalitate de comunicare intre organizatie si publicurile sale, ele ajutandu-i pe manageri sa cunoasca atitudinile publicului si sa poata lua decizii corecte iar publicul sa inteleaga specificul organizatiei si sa aiba incredere in aceasta.

Specialistii in relatii publice planifica si executa comunicarea pentru o organizatie, atat in interiorul ei, cat si in relatiile acesteia cu mediul inconjurator. Ei asigura circulatia corecta a informatiei intre diferitele subsisteme ale organizatiei, intre public si organizatie (cercetarea tendintelor publicului) si intre organizatie si public (promovarea politicii acesteia). Elementul cheie in aceste definitii ale relatiilor publice este "reciprocitatea": cei doi parteneri (organizatia si publicul) ajung, datorita unei bune strategii de comunicare (planificata si aplicata de specialistii in relatii publice), la un stadiu de intelegere, de incredere reciproca si de sprijin mutual.

Continutul relatiilor publice se reflecta in sase concepte de catre autorii definitiilor de relatii publice :

a) Deliberare - Activitatea desfasurata in relatiile publice este intentionata, destinata sa influenteze sau sa castige intelegere, sa ofere informatie si sa obtina o reactie din partea populatiei-tinta;

b) Planificare - Activitatea desfasurata in relatiile publice este organizata pe baza unor resurse limitate, atat financiare, umane cat si de timp si echipamente, a caror concertare si optimizare necesita o programare atenta. Solutiile problemelor sunt descoperite treptat, iar strategiile sunt concepute pentru perioade mai mari de timp;

c) Performanta - Pentru a fi eficiente, relatiile publice se bazeaza pe politica si performanta reala a persoanei sau organizatiei aflate in postura de client. Prin urmare, demersurile relatiilor publice nu pot castiga increderea publicului pentru o organizatie care, prin activitatea ei, dovedeste ignorarea interesului public.

d) Comunicarea bilaterala (comunicarea in doua sensuri) - Majoritatea activitatilor specifice relatiilor publice da impresia ca 'transmisia' de mesaje este singura activitate in relatiile publice. In realitate, de egala importanta sunt informatiile feed-back. Acestea vor masura eficienta transmiterii mesajelor, precum si continuitatea receptiei de semnale de catre public, in vederea planificarii adecvate a activitatii.

e) Interesul public - Scopul relatiilor publice este acela de a derula activitati si in interesul publicului. Specialistul (agentul) de relatii publice eficient este cel care poate identifica activitati si strategii capabile sa combine interesul clientului cu preocuparile si interesele publicului. Deci, ratiunea activitatii de relatii publice este satisfacerea nevoilor publicului, nu obtinerea cu orice pres a unor beneficii pentru organizatie.

f) Functia manageriala (dimensiunea manageriala) - Activitatile de relatii publice sunt mai eficiente atunci cand sunt integrate in structurile de conducere ale unei organizatii. In Consiliul de Administratie al unei companii, de exemplu, se iau decizii privind politica si actiunile la nivelul intregii organizatii. Atat crearea imaginilor menite sa faciliteze implementarea, cat si binele public, trebuie avute in vedere la acest nivel.