Practicianul de relatii publice

Practicianul de relatii publice

Practicianul de relatii publice serveste drept intermediar intre organizatia pe care el sau ea o reprezinta si toate publicurile acelei organizatii. Drept urmare, practicianul de relatii publice are responsabilitati si fata de institutie, si fata de diferitele ei publicuri. El distribuie informatii care dau posibilitatea publicurilor institutiei sa-i inteleaga politicile.

Avocatul poate spune care argument va avea efect asupra judecatorului sau juriului. Comerciantul poate spune ce puncte sensibile ale potentialului cumparator trebuie atinse. Politicianul poate spune ce anume trebuie accentuat in fata audientei, dar abilitatea de a estima reactiile de grup la scara mare intr-o arie geografica si psihologica larga este o competenta specializata, care trebuie dezvoltata cu aceeasi rigoare minutioasa si pe baza aceleiasi acumulari de experienta care sunt cerute pentru a deveni medic sau chirurg. Desigur, consilierul in relatii publice foloseste toate mijloacele practice de masurare a gandirii publice pe care le-a dezvoltat si folosit publicitatea moderna: campania de cercetare, conferinta, studierea unui anumit grup sau unei anumite stari de spirit ca un ajutor suplimentar, o confirmare ori modificare a propriilor evaluari si judecati.[1]

Practicienii de relatii publice trebuie sa aiba aptitudini diverse. Edward L.Bernays a intocmit o lista de unsprezece caracteristici personale de care are nevoie un practician de relatii publice: (1) caracter si integritate, (2)un simt al ratiunii si al logicii, (3)abilitatea de a gandi creativ si imaginativ, (4)o inclinatie pentru adevar si discretie, (5)obiectivitate, (6)un interes profund pentru solutionarea problemelor, (7)o cultura generala bogata, (8)curiozitate intelectuala, (9)o putere de analiza si de sinteza eficienta, (10)intuitie, (11)instruire in stiinte sociale si in mecanismele relatiilor publice.[2]

Relationistii nu scapa de permanenta redefinire de care sufera toate profesiile. Societatea isi pune intrebari in legatura cu moralitatea persoanelor politice, cu constiinta sociala a intreprinderilor financiare, cu calitatea bunurilor de consum, cu expertiza veritabila pe care o confera profesionistii. Adesea interpelata aentru ca mascheaza realitatea, banuita ce catre jurnalisti ca manipuleaza, meseria de relationist este cateodata sinonima cu o fatada artificiala fara fond. Relationistii pot fi facuti vinovati nu atat de malversatiuni, cat de o criza de credibilitate in spatiul public.

Mai mult, ca intermediar important in definirea marilor mize ale societatii, relationistul nu poate ramane indiferent in fata marilor provocari ale acestui sfarsit de mileniu. Toate aceste motive determina asociatiile de relationisti sa analizeze responsabilitatile care le revin membrilor lor in aceasta conjunctura. Ele au adoptat deci, toate, un cod etic ce serveste drept ghid diferitelor actiuni pe care va trebui sa le realizeze orice relationist.