Relatii Publice - de la amator la profesionist

Relatii Publice - de la amator la profesionist

Domeniul Relatiilor Publice este fascinant. Practicarea relatiilor publice invita atat la o buna pregatire, cat si la exersarea anumitor calitati personale, printre care deschiderea catre ceilalti, capacitatea de o observa fenomenele sociale intra- si inter-grupuri, precum si curiozitatea de a intelege realitatea ascunsa a anumitor fenomene sau actiuni sociale. Pentru o persoana neavizata, relatiile publice se reduc la activitatea unui functionar care da informatii cu privire la anumite servicii publice. Simtul comun retine si cultiva ideea de servicii publice. Desi aceasta idee nu este definitorie pentru relatiile publice, ea nu este nici intamplatoare, pentru ca, intr-adevar, ceea ce un cetatean oarecare intelege ca este important se refera la nevoia de fi informat intr-o forma sau alta.Acum un secol, in Statele Unite, ideea, datorata lui Ivy Ledbetter Lee, era revolutionara si lansa relatiile publice prin functia de informare publica.

Schema de  baza a procesului de Relatii Publice poate fi schitata printr-un triunghi, un raport intre o sursa de putere (un protagonist) - o audienta - un grup de terti care garanteaza sursa. Prin urmare, in acest caz este nevoie de trei instante: o institutie care doreste sa fie credibila (o companie), o alta sau mai multe care sunt interesante ca aceasta sa fie credibila, datorita intereselor comune( banci, politicieni, alti industriasi), si, nu in ultimul rand, o institutie care sa confirme relatia dintre cei doi (fie presa, fie un alt grup de persoane influente).[1]

Relatiile publice sunt, prin urmare, o activitate institutionala de construire a credibilitatii unui grup sau a unei organizatii aflate intr-un raport de interese comune cu alte grupuri sau organizatii si care apeleaza la strategii de comunicare pentru a obtine validarea publica a acestor interese.

In relatia de putere a celor trei instante, nici una nu detine cu adevarat mai multa informatie decat cealalta. Intregul joc al celor trei grupuri este declansat tocmai pentru a ajunge la un acord recunoscut public. Relatiile publice exprima efortul pentru obtinerea unui acord intre grupuri sau institutii, pentru a obtine o asociere formala in scopul promovarii intereselor comune.

Relatiile publice au fost definite in mai multe feluri de cercetatori si de diferitele organizatii profesionale de relatii publice.Definitia care a avut impactul cel mai mare a fost cea integrata intr-un studiu publicat in 1976 in Public Relations Review:

Relatiile publice reprezinta functia manageriala distincta care ajuta la stabilirea si mentinerea unor limite reciproce de comunicare, la acceptarea reciproca si la cooperarea dintre o organizatie si publicul ei ele implica managementul problemelor, ajutandu-i pe manageri sa fie informati asupra opiniei publice si sa raspunda cererilor opiniei publice ele definesc si accentueaza obligatiile managerilor de a anticipa tendintele mediului ele folosesc ca principale instrumente de lucru cecetarea si comunicarea bazate pe principii etice.[2]

Iata si o a doua definitie propusa de International Public Relations Association,

Asociatia Internationala a Relatiilor Publice:

" Relatiile publice reprezinta o activitate de conducere cu caracter permanent si organizat, prin intermediul careia o intreprindere sau un organism privat sau public cauta sa obtina si sa mentina intelegerea, simpatia celor cu care are sau ar putea avea de-a face in acest scop, ea va trebui sa analizeze starea opiniei in ceea ce o priveste, sa-si adapteze pe cat posibil comportamentul si, prin practica unei largi informari, sa obtina o cooperare mai eficienta, care sa tina cont efectiv de interesele comune".[3]