Efortul in lectia de educatie fizica

Efortul in lectia de educatie fizica

Efortul depus in lectie actioneaza asupra organismului determinand modificari de ordin calitativ si cantitativ. Este apreciat prin parametrii: volum, intensitate, complexitate.

Volumul efortului – reprezinta componenta cantitativa. Ea consta in insumarea numarului de repetari, de serii, a distantelor parcurse sau a timpilor inregistrati. Volumul de lucru raportat la particularitatile individuale poate fi: mic, mediu, mare.

Intensitatea eortului – reprezinta componenta calitativa. Ea este data de viteza de executie, frecventa miscarilor, durata pauzelor, marimea incarcaturii. Intensitatea efortului se apraciaza in raport cu posibilitatile individuale ale momentului respectiv si se exprima sub forma de fractie/raport (1/4, 2/4, ¾, 4/4), fie prin esalonare gradata a valorii intensitatii; mica, medie, mijlocie, submaximala, maximala si supramaximala. Intre intensitate si volum exista un raport invers proportional astfel, cand intensitatea este mica, volumul de lucru este mare, iar cand intensitatea este mare volumul de lucru este mic. Efortul cu un volum mare se abordeaza atunci cand se urmareste dezvoltarea rezistentei, iar efortul cu intensitate este abordat atunci cand se urmareste dezvolatrea vitezei, fortei expalozive, perfectionarea si verificarea deprinderilor si aptitudinileor motrice.

Complexitatea efortului – este data de multitudinea de acte si actiui motrice ce compun un exercitiu, o deprindere motrica. Procesul invatarii deprinderilor motrice este grabit sau incetinit in functie de complexitatea exercitiilor. Cu cat complexitatea exercitiilor este mai mare cu atat participarea sistemului nervos central este mai solicitata si timpul de invatare este mai mare. Dinamica efortului in lectie, se stabileste in functie de sarcina/le didactice (invatare, consolidare, perfectionare, evaluare, dezvoltare/educare) stabilite privid deprinderile motrice sau aptitudinile psihomotrice.

Stabilirea dinamicii efortului este o operatie dificila, care depinde in primul rand de particularitatile colectivului de elevi, de gradul lor de pregatire fizica, de baza materila disponibila, iar in al doilea rand de raportul ce  se poate stabili intre volumul, intensitatea si complexitatea mijloacelor folosite.

Nivelul efortului in lectia de educatie fizica se apreciaza in mod simplist pe baza masurarii frecventei cardiace (FC) si a frecventei respiratorii (FR), intrucat acesti indici sunt cei mai accesibili de masurat la clasele cu numar mare de elevi, de asemenea si prin observarea reactiei elevilor. In cazul in care clasele dispun de numar mare de elevi, cuprins intre 20 si 32, si nici nu exista posibilitatea realizarii unor inregistrari stiintifice, in cazul unor laboratoare, posibilitatea de apreciere a efortului se limiteaza la inregistrarea frecventei cardiace si observarea vizuala a elevilor.

Frecventa cardiaca – se inregistreaza la inceputul lectiei, in diferite momente si la sfarsitul lectiei pentru a aprecia intensitatea efortului. O frecventa cardiaca (un puls) intre 120-140 batai pe minut, reprezinta un efort cu intensitate mica, intre 140-160 batai pe minut reprezinta un efort cu intensitate medie, intre 160-180 batai pe minut reprezinta un efort cu intensitate maxima si peste 180 batai pe minut intensitatea efortului este supramaxima. Frecventa cardiaca inregistreaza valori mai ridicate de 160-180 batai/minut in veriga a IV-a si a VI-a in care sunt abordate teme de dezvoltare a aptitudinilor psihomotrice (viteza, coordonare, rezistenta si forta) dar si in veriga a V-a cand se vizeaza consolidarea perfectionarea si verificarea deprinderilor si priceperilor motrice. Se apreciaza ca in cadrul lectiilor de educatie fizica, dinamica efortului inregistreaza o curba ascendenta in primele trei verigi, in care frecventa cardiaca variaza intre 120-150 batai/minut, se mentine pe un platou cu oscilatii intre 180-140 batai/minut in verigile a IV-a, a V-a, a VI-a si o curba usor descrescatoare in verigile a VII-a si a VIII-a in care frecventa cardiaca scade sub 120 batai/minut si tinde sa revina la valorile dinaintea inceperii efortului. Dinamica efortului, in lectia de educatie fizica, inregistreaza o curba oscilatorie, rezultata din alternarea eforturilor intense cu pauze de odihna activa, pasiva si de ralaxare, ce depinde de nivelul de pregatire al colectivului, de temele abordate, de obiectivele oerationale stabilite, continutul ales dar si de conditiile atmosferice.

Frecventa respiratorie – este un indicator care inregistreaza valori intre 14-18 in stare de reapus si ajunge la 24-26 dupa terminarea efortului de intensitate.

Observarea elevilor – este un procedeu ce poate furniza profesorului informatii pretioase in legatura cu reactia organismului la efort. Urmarirea si sesizarea unor aspecte exterioare precum: aparitia transpiratiei, culoarea pielii, respiratia agitata, atentia, starea generala a elevilor, gradul de coordonare a miscarilor, furnizeaza date importante privind reactia organismului la efortul depus.  Acest procedeu empiric, dar destul de eficient, informeaza profesorul cu privire la instalarea starii de oboseala precum si nivelul acesteia. In functie de semnele exterioare, starea de oboseala poate fi apreciata ca find: usoara, mijlocie, mare.

Oboseala usoara – se caracterizeaza prin: inrosirea pielii, transpiratie usoara, respiratie accentuata, siguranta in executia miscarilor, atentie buna, executie corecta, stare generala buna. In acesta stare copilul poate sa continue efortul cu aceeasi intensitate.

Oboseala medie – se caracterizeaza prin inrosirea puternica a pielii, transpiratie abundenta, respiratie accelerata si puternica, miscari nesigure, stare generala slabuta. In acest caz efortul poate sa continue, dar intensitatea trebuie scazuta.

Oboseala mare – se caracterizeaza prin transpiratie abundenta, dureri de genunchi, greutate in schimbarea directiei, palpitatii pronuntate, inrosirea pielii foarte accentuat, paloare accentuata, respiratie greoaie, mers clatinat, executarea cu ingreuiere a comenzilor si numai la stimuli foare puternici, dureri de cap, greata, uneori senzatii de voma, nesiguranta in executia miscarilor, atentie slabita, executie incorecta, stare generala proasta. In acest caz este indicata oprirea efortului si folosirea metodelor de revenire, refacere si vitaminizare.