O cercetare teoretica a manualelor privind problema omonimiei in ciclul primar

O cercetare teoretica a manualelor privind problema omonimiei in ciclul primar

Desi, este un aspect fundamental de imbogatire a vocabularului alaturi de celelalte mijloace (sinonime, antonime, paronime) manualele, in ciclul primar, trateaza omonimele intr-un mod cu totul aparte fata de gramaticile academice, punandu-le la indemana micilor scolari un numar redus de explicatii si exercitii pe masura lor de intelegere.

In clasele primare, elevii nu au insa forta de a distinge cuvintele cu sens figurat si cuvintele polisemantice de omonime,. Pentru ei, toate sunt "cuvinte care au mai multe intelesuri". Nici in curriculum si nici in manuale nu este data notiunea omonimelor si respectiv a celorlalte procedee (cuvinte cu sens figurat si cuvinte polisemantice), ci numai definitia. Singurii care aduc elevilor notiunea despre omonime sunt invatatorii.

Sinonimia si antonimia sunt mult mai accesibile elevilor decat omonimia si paronimia.

Este mult mai usor sa explici unui copil din ciclul primar ca zapada mai este numita si nea sau omat sau ca cele doua fete din povestea "Fata babei si fata mosneagului", de Ion Creanga aveau insusiri opuse, ca una era buna, iar cealalta rea, ca una era frumoasa, iar cealalta urata ca, in general, vara este cald si iarna este frig decat sa le explici ca liliacul este si "un animal care se hraneste cu insecte, fiind asemanator cu soarecele, dar cu aripi adaptate la zbor, zburand numai noaptea", si "floare violacee sau alba a arbustului cu acelasi nume", pentru ca va fi mai greu acest lucru, elevii intrebandu-se de ce nu s-au numit diferit aceste doua cuvinte.

Deoarece, omonimia este un procedeu mai greu de inteles, educatoarele incearca inca din gradinita sa introduca aceasta notiune. Dupa ce li se va povesti "Capra cu trei iezi" si "Punguta cu doi bani", educatoarea ar incerca totodata sa faca distinctia intre capra "animal" si "capra trasurii", pe care sta vizitiul boierului.

Notiunea despre omonimie introdusa subtil in aceste doua povesti de catre educatoare, va fi evaluata mai tarziu de invatatoare prin imaginile primelor foi ale abecedarului (in perioada preabecedara) cand elevilor li se va cere sa le identifice cu povestile respective (imaginile).

Aceasta notiune este introdusa treptat in limbajul micului scolar, mai intai prin exemple si apoi prin simple definitii.

Asa se explica de ce abia la jumatatea abecedarului este explicat, prin intermediul propozitiilor, sensul cuvantului "luna", astfel:

● Luna a rasarit; Luna aceasta e iarna; pentru ca spre sfarsitul abecedarului sa fie data numai o forma de definitie.

● Fii atent ! Un cuvant poate avea mai multe intelesuri: Este ora noua; Ioana a cumparat o carte noua.

In clasa a II-a numarul exercitiilor se dubleaza, folosindu-se de simple definitii.