Functiile sociologiei educatiei

Functiile sociologiei educatiei

Pentru fiecare stiinta exista sau este in curs de realizare cate o sociologie, exista chiar o sociologie a sociologiei, care studiaza raporturile acestei stiinte cu societatea in care exista.

Sociologia sociologiei educatiei are aceasi preocupare : stabileste rolul social al acestei stiinte, implicatiile existentei sale in viata sociala. Cu alte cuvinte, se ocupa de analiza interdependentei dintre investigatia specifica sociologiei educatiei si teoriei ca produs si realitatea sociala la care se refera, din care izvoraste, in care se dezvolta si fata de care isi afirma sau isi infirma valoarea.

Stiinta de care ne ocupam, manifesta in mod pregnant doua functii : teoretica si practica

a) Functia teoretica. Prima sarcina pe care si-a asumat-o sociologia educatiei a fost aceea de a oferi celor interesati cat mai multe si juste idei despre rolul social al educatiei. In acest fel au luat nastere sociologii ale educatiei explicative si descriptive.

Sociologia educatiei care apeleaza la descriptiv este in general empirica, orientata spre a aduna continuu si cu migala date. Acest tip de cercetare sociologica asupra educatiei ofera date, informatii, fara sa propuna sansa intelegerii corecte a realului din care au fost culese. Ea este impulsionata de « foamea » de date care a aparut la politicieni, ziaristi, grupuri de presiune. In acest fel, sociologia educatiei satisface total rolul sau informativ (cognitiv).

Important este ca informatia furnizata de cercetare sa nu fie redundanta. Pentru a aduce un plus de informatie, un studiu apartinand sociologiei educatiei, trebuie sa incerce sa descrie si/sau sa explice ceea ce este curios in datele statistice privitoare la obiectul analizat, sa rezolve cognitiv enigme, fenomene, ce par la prima vedere de nepatruns pentru spirit.

Este de asemenea, de observat, ca vrand-nevrand , intotdeauna functia teoretica realizata pe caile aratate ascunde si functia practica.

Punand in evidenta date raspunzand la intrebarea ,, de ce?'' sociologul atrage atentia si asupra aspectelor dezorganizate decupate din realitate, asupra necesitatii ca acestea sa fie corectate.

b) Functia practica. Sociologia educatiei nu face exceptie nici ea, nu se limiteaza la a fi un continuu izvor de informatii. In acest fel s-a ajuns la concluzia ca vocatia sociologilor educatiei este de a aduce si alte servicii societatii, in afara de informatii. Sociologia educatiei poate deveni un mijloc de schimbare sociala, de adaptare a imprejurarilor sociale la nevoile oamenilor.

Functia practica se exprima in utilitatea sociala a realizarilor teoretice ale sociologiei educatiei, in sprijinul pe care-l ofera luarii deciziilor in special deciziilor politice cu privire la educatie. Mai concret si sintetic, functia practica se manifesta prin capacitatea rezultatelor cercetarilor de a :

- fundamenta corectitudinea si eficienta actului educativ, organizat si desfasurat intr-o tara sau organizatie cu rol educativ .

- contribuie efectiv la realizarea succesului schimbarilor educationale.

- completeaza printr-un caracter stiintific , caracterul de arta sau de mestesug al actului educativ.

Sociologia educatiei constata si argumenteaza realitatea potrivit careia educatia este principalul liant al umanitatii.

Ea urmareste si reuseste sa evidentieze natura, locul si rolul educatiei in societate, legatura proceselor educationale cu celelalte procese sociale.