Limba romana in invatamantul obligatoriu

1.1.1.     Scopul studierii limbii romane in scoala

In Dictionarul explicativ al limbii romane termenul „limba” are numeroase acceptiuni, dintre care putem enumera: „1. Sistem de comunicare alcatuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care acestia isi exprima gandurile, sentimentele si dorintele; limbaj. 2. Limbajul unei comunitati umane istoriceste constituite.” Prin urmare, limba poate fi definita ca un ansamblu de mijloace fonetice, lexicale si gramaticale, organizate in sisteme, servind ca instrument de comunicare intre membrii unei comunitati lingvistice.

Disciplina Limba si literatura romana cuprinde in programele pentru clasele a V-a – a VIII-a trei domenii specifice – literatura, limba, comunicare –, iar in programele pentru liceu doua domenii – literatura si limba si comunicare; dar ele trebuie studiate integrat.

Domeniului limba ii sunt circumscrise elementele de constructie a comunicarii, studiate cu precadere in clasele gimnaziale, cu scopul formarii competentelor de comunicare (receptare si/sau producere) a unor mesaje diverse (orale sau scrise).

Treptat, elevii fac cunostinta cu moduri diferite de exprimare a gandurilor si sentimentelor, descopera cum un singur vorbitor isi exprima diferit ideile, in functie de destinatar.

Ei invata ca orice act de vorbire este o structura complexa, ale carei elemente componente se interconditioneaza si se completeaza unele pe altele, cunosc logica limbii ca mijloc de comunicare, se deprind sa foloseasca limba romana corect si constient.

Tinta finala a studiului limbii romane in scoala este de a forma buni utilizatori / vorbitori de limba romana, folosind-o atat ca mijloc de comunicare, cat si ca modalitate de cunoastere.

1.1.2.     Principiul concentric al predarii-invatarii in abordarea notiunilor de limba

Copilul invata sa se exprime inca din primii ani de viata, de fapt, gramatica – asa cum este ea cunoscuta in limbajul uzual – se invata in procesul exprimarii, treptat, notiunile de limba devenind un instrument valoros in dezvoltarea vorbirii corecte a elevilor.

Justificat ne putem pune intrebarea – din moment ce copiii invata sa se exprime corect chiar inainte de a cunoaste cele mai elementare notiuni de limba, mai este necesar studiul acestui domeniu specific? Bineinteles ca raspunsul va fi afirmativ – prin studiul limbii, al gramaticii, elevii isi fundamenteaza stiintific exprimarea corecta, normele limbii devenind modele de urmat.

La baza studiului limbii, a insusirii notiunilor gramaticale, sta principiul concentric, conform caruia elevii reiau, pe un plan superior, notiuni invatate anterior.

Pentru a intelege mai bine principiul concentric al studiului limbii, trebuie sa ne reamintim stadiile dezvoltarii intelectuale, conform teoriei psihogenetice a lui Jean Piaget:

stadiul inteligentei senzorio-motorii (0 – 2 ani);

stadiul preoperational (2 – 7 ani) – caracterizat prin gandire concreta, intuitiva; este perioada in care copiii  invata sa se exprime in propozitii si fraze, se dezvolta limbajul organizat discursiv;

stadiul operatiilor concrete (7 – 12 ani) – notiunile au inca un caracter empiric, vorbim de dezvoltarea gandirii concrete a scolarului mic, elevul este mai mult un observator, abia pe la 10 – 11 ani, elevul poate opera cu notiuni abstracte;

stadiul operatiilor formale (12 – 18 ani) – gandirea se desprinde din ce in ce mai mult de concret, elevul operand in plan logic cu notiuni, rationamente, judecati; se dezvolta gandirea cauzala, elevul are capacitatea de a rationa ipotetico-deductiv – e capabil sa emita ipoteze, sa gaseasca solutii, sa formuleze concluzii.

Cunoscand caracteristicile diferitelor stadii ale dezvoltarii intelectuale, conceptorii de programe scolare, autorii de manuale si, nu in ultimul rand, invatatorii si, apoi, profesorii respecta aceasta „repartizare” a volumului de cunostinte de limba, elevii insusindu-si gradat notiunile de limba, imbogatindu-si treptat exprimarea corecta, orala si scrisa. Impartirea pe cicluri curriculare respecta, de asemenea, aceasta stadializare a dezvoltarii intelectuale, ciclului achizitiilor fundamentale ii corespunde asa-zisa etapa pregramaticala, etapa anterioara studiului sistematic al gramaticii; iar etapa gramaticala incepe in clasa a III-a, o data cu inceputul ciclului de dezvoltare. De fapt, pe prim plan trebuie sa stea nu invatarea regulilor gramaticale, ci utilizarea celor invatate in comunicare, in receptarea si producerea mesajelor orale si scrise.

Astfel, in clasele a III-a – a VI-a se pun bazele formarii deprinderilor si capacitatilor de a utiliza elementele de constructie a comunicarii in analiza si interpretarea textelor literare / nonliterare (obiectivul major al ciclului de dezvoltare fiind formarea capacitatilor de baza necesare pentru continuarea studiilor), tot ceea ce vor insusi ulterior elevii fiind doar imbogatiri, nuantari, detalieri ale unor notiuni deja cunoscute.

Achizitiile din domeniul limbii sunt foarte importante in comunicarea curenta – elevii sunt obisnuiti, treptat, cu transferul cunostintelor dobandite in comunicarea cotidiana.

1.1.3.     Harta elementelor de constructie a comunicarii in invatamantul obligatoriu

Programa scolara de limba si literatura romana prevede pentru elementele de constructie a comunicarii:

„In toate clasele gimnaziului, modalitatea traditionala sau de alta natura, de ordonare, combinare si de tratare didactica a unitatilor de continut din acest capitol tine exclusiv de optiunea autorului de manual si a profesorului. Se recomanda ca abordarea acestor aspecte sa fie corelata cu studiul textului literar si nonliterar, inclusiv din punctul de vedere al valorilor stilistice, exigenta absolut necesara, mai ales in cazul elementelor de lexic. Conceptia pe care s-a intemeiat prezentul curriculum este ca, in scoala, predarea-invatarea va urmari „limba in functiune”, in variantele ei orala si scrisa, normata si literara, iar nu „limba ca sistem abstract”. Intereseaza viziunea comunicativ-pragmatica a prezentei programe, nu intereseaza predarea in si pentru sine a unor cunostinte gramaticale, ci abordarea functionala si aplicativa a acestora in calitatea lor de elemente care contribuie la structurarea unei comunicari corecte si eficiente. In acest sens, se recomanda, in toate cazurile, exercitii de tip analitic (de recunoastere, de grupare, de motivare, de descriere, de diferentiere) si de tip sintetic (de modificare, de completare, de exemplificare, de constructie). Se vor evidentia aspecte tinand de ortografie, de punctuatie si de ortoepie in situatiile care impun o asemenea abordare. Se sugereaza ca, in predarea problemelor noi, profesorul sa se sprijine de fiecare data pe actualizarea cunostintelor asimilate anterior de catre elevi.” (Programa scolara de limba si literatura romana, aprobata prin ordin al ministrului nr. 4237 din 23.08.1999)

In tabelul urmator, vei putea urmari modul in care se repartizeaza continuturile domeniului Limba si comunicare, mai concret lexicul, in clasele a V-a – a VIII-a, fiind o ilustrare clara a respectarii principiului concentric al predarii-invatarii in abordarea notiunilor de limba: