Locul nevoii de educare intre nevoile umane

Locul nevoii de educare intre nevoile umane

Clasificarea nevoilor umane caracterizate de psihologul Maslow este urmatoarea, incepand de la baza piramidei si terminandu-se in varf :

1. NEVOI FIZIOLOGICE. Sunt indispensabile pentru a supravietui: a manca, a bea, a dormi, a se proteja de frig si de caldura. Ele reprezinta cele mai puternice, cele mai importante nevoi ale omului. Satisfacerea lor este necesara pentru a ramane in viata. Odata ce individul isi satisface acest nivel de necesitati, se poate concentra pe nevoile de siguranta.

NEVOIA DE SIGURANTA. Orice fiinta omeneasca are nevoie sa se simta protejata in fata oricarei amenintari a vietii. Daca traieste intr-o tara care se afla in razboi, de exemplu, se presupune ca aceasta necesitate nu este acoperita. Acestea au de a face cu stabilitatea si consistenta intr-o lume relativ haotica. Ele tin mai mult de integritatea fizica, cum ar fi securitatea casei si a familiei. În unele cazuri, nevoia de siguranta motiveaza unii indivizi sa devina religiosi, religia oferindu-le confortul unei promisiuni de siguranta intr-un loc paradisiac. Nevoile de siguranta sunt cruciale pentru copii.

NEVOIA DE DRAGOSTE Sl APARTENENTA. O data acoperite necesitatile de baza, aceasta este cea mai importanta. Nimeni nu poate sa se realizeze ca persoana fara a fi dorit si acceptat de catre celelalte fiinte omenesti. Aici sunt incluse nevoia de prietenie, familie, apartenenta la un grup, sau de implicare intr-o relatie intima non-sexuala. Relatia cu celelalte persoane la un nivel afectiv profund este forma obisnuita de a satisface aceasta necesitate. De exemplu, familia, tovarasul de viata sau prietenul. Lipsa de dragoste si apartenenta poate sa dea ocazie la importante dezechilibre mintale.

NEVOIA DE AUTORESPECT. Fiecare fiinta umana are nevoie sa se respecte pe ea insasi si sa aiba o conceptie potrivita despre propria sa persoana. Este vorba aici de recunoasterea venita din partea altor indivizi (care rezulta in sentimente de putere, prestigiu, acceptare) cat si din respectul de sine, ce creeaza sentimentul de incredere, adecvare, competenta. Nesatisfacerea nevoilor de stima rezulta in descurajare, si pe termen lung in complexe de inferioritate. Un nivel de autoestimare dezechilibrat (cum ar fi subestimarea, de exemplu, a gandi ca toata lumea imi este superioara) are ca rezultat un randament scazut si, in consecinta, deteriorarea comportamentului.

NEVOIA DE AUTOREALIZARE. Potrivit lui Abraham Maslow, o persoana din zece simte intens aceasta nevoie. Psihologul afirma ca oamenii care au totul isi pot mari potentialul. Ei pot cauta cunostinte, liniste, experiente estetice, implinire de sine. Cea mai mare parte se concentreaza in jurul nevoilor care pot fi prevazute. Autorealizarea include obiective mai inalte si mai abstracte (de exemplu: dreptate, perfectiune, bunatate, adevar, hotarari individuale), care sunt tot mai fragile, ca si varful piramidei.

Pe primele patru nivele ale piramidei sunt nevoile asa-zise 'deficiente': o persoana nu simte nimic special daca acestea sunt satisfacute, dar simte un disconfort cand nu sunt satisfacute. Dincolo de aceste nevoi, urmatoarele mai sunt numite de 'crestere'. Acestea nu dispar cand sunt satisfacute, in schimb, motiveaza individul in continuare.

În 1970 Maslow a publicat o revizie a piramidei din 1954, situand in varful acesteia NEVOILE COGNITIVE[2] (de a cunoaste, de a intelege si de a explora) si pe cele estetice (pentru frumusete, ordine, simetrie). Cu toate acestea, nu toate versiunile piramidei sale includ ultimele 2 nivele. Maslow a teoretizat ca nevoile cognitive nesatisfacute se transforma in nevoi neurotice (non-productive, care perpetueaza un stil de viata nesanatos). De exemplu, copiii ale caror nevoi de siguranta nu sunt satisfacute adecvat pot deveni adulti care pun deoparte bani sau diferite posesiuni.

Maslow crede ca singurul motiv pentru care oamenii nu se misca in directia auto-actualizarii este din cauza obstacolelor puse in calea lor de societate, mai ales printr-o educatie deficitara ce nu poate schimba o persoana cu o slaba pregatire pentru viata intr-o persoana cu o abordare pozitiva. Maslow e de parere ca educatorii ar trebui sa fie raspunzatori de potentialul pe care il are un individ pentru a ajunge la auto-actualizare in felul sau.

Prin educatie se urmareste formarea unei personalitati in concordanta cu cerintele obiective ale societatii, dar si ale individului. Ca orice fenomen social, educatia are in mod implicit si un caracter istoric. Ea a aparut odata cu societatea, evolueaza si se schimba in functie de transformarile ce se produc in cadrul societatii .

In trecut, educatia se referea doar la o etapa din viata omului, fapt datorat ritmului lent de dezvoltare a societatii. Dar, chiar si in aceste conditii, marile personalitati ale omenirii, au insistat pe ideea ca educatia este necesar sa se exercite asupra individului, pe tot parcursul vietii sale. Seneca, de exemplu, considera ca si 'batranii trebuie sa invete' , Comenius sustine ca 'pentru fiecare om viata este o scoala, de la leagan pana la mormant' , iar Nicolae Iorga precizeaza ca 'invatat este omul care se invata necontenit pe dansul si invata necontenit pe altii' . Astfel, educatia permanenta devine o necesitate a societatii contemporane, reprezentand un principiu teoretic si actional care incearca sa ordoneze o realitate specifica secolului actual.

Cel mai important criteriu care impune si justifica educatia permanenta este factorul social schitat de accelerarea schimbarilor, dinamismului, mobilitatea profesiilor, evolutia stiintelor, sporirea timpului liber, criza modelelor relationale si de viata, precum si de cresterea gradului de democratizare a vietii sociale. Mai nou, necesitatea educatiei este impusa si de o serie de factori individuali cum ar fi necesitatea integrarii dinamice a omului in societate, nivelul crescut al aspiratiilor individuale, sentimentul demnitatii personale, nevoia de incredere in viitor si in progres. Scopul fundamental al educatiei permanente este de a mentine si de a imbunatati calitatea vietii si progresul.

Asadar, educatia ca proces de modelare a personalitatii, realizat de familie, scoala, societate are ca scop pregatirea educatului pentru educatie. Autoeducatia evidentieaza faptul ca omul nu reprezinta un produs inert al unor forte externe sau interne. Fiinta umana este in mare masura rezultatul vointei proprii. Pregatirea pentru educatie se realizeaza prin intreg procesul educational. Incepand cu primii ani de viata, se pun bazele prin formarea in familie a unor deprinderi de autoservire, igienico-sanitare, de comportare civilizata si a celor legate de activitatile scolare.

Se poate spune ca educatia care precede autoeducatia ofera tanarului directia devenirii sale, ii formeaza deprinderile si priceperile indispensabile unui caracter independent si ii cultiva increderea in sine. Educatia pregateste autoeducatia intr-un sens dublu: ofera o 'baza de lansare', prin sistemul de cunostinte, priceperi si deprinderi se stimuleaza nevoia continua de educatie, de perfectionare . Menirea scolii, a activitatii profesionale consta in a provoca in constiinta educatului, nevoia de educatie. Numai o angajare completa in ceea ce intreprinde personalitatea este capabila sa devina forta care aduce progres de ordin cantitativ si calitativ in procesul educational.

Traditional, educatia oferita de scoala a fost considerata educatie formala, activitatile educative organizate de alte institutii, cum ar fi muzeele, bibliotecile, cluburile elevilor etc., drept educatie nonformala, iar influentele spontane sau neorganizate din mediu, familie, grup de prieteni, mass media etc., educatie informala. Delimitarea intre aceste trei forme ale educatiei este una teoretica, in practica ele functionand ca un complex ale carui granite sunt dificil de trasat. Mai mult, in ultima perioada exista o dezvoltare si o 'formalizare' a educatiei nonformale, care se apropie din ce in ce mai mult de spatiul scolar. Si scoala - ca institutie - a raspuns provocarilor sociale prin largirea sferei de activitate si initierea unor parteneriate cu societatea civila, comunitatea locala sau cu diferite institutii culturale. Aceasta deoarece invatarea "nu este legata numai de scoala sau de alte contexte organizate. Conceptia despre invatare are la baza ideea si observatia ca un numar mare al experientelor noastre de invatare s-au desfasurat in afara sistemului de educatie formala: la locul de munca, in familie, in diferite organizatii si biblioteci." (Pasi Sahlberg, "Building Bridges for Learning - Recunoasterea si valorificarea educatiei nonformale in activitatile cu tinerii").

Educatia nonformala ofera un set de experiente sociale necesare, utile pentru fiecare copil, tanar sau adult, complementarizand celelalte forme de educatie prin[8]:

. valorificarea timpului liber al elevilor, din punct de vedere educational;

. oportunitati pentru valorificarea experientelor de viata ale elevilor, prin cadrul mai flexibil si mai deschis si prin diversificarea mediilor de invatare cotidiene;

. participare voluntara, individuala sau colectiva;

. modalitati flexibile de a raspunde intereselor elevilor - gama larga de activitati pe care le propune si posibilitatea fiecarui elev de a decide la ce activitati sa participe;

. dezvoltarea competentelor pentru viata si pregatirea tinerilor pentru a deveni cetateni activi; pe langa informatiile si competentele specifice anumitor domenii de activitate in care se incadreaza proiectele sau activitatile nonformale, elevii isi dezvolta si capacitati organizatorice, capacitati de autogospodarire, de management al timpului, de gandire critica, de adoptare a unor decizii sau rezolvare de probleme;

. un cadru de exersare si de cultivare a diferitelor inclinatii, aptitudini si capacitati, de manifestare a talentelor in arta, cultura, muzica, sport, pictura, IT etc.