METODE DE CUNOASTERE PSIHOLOGICA A ELEVULUI

METODE DE CUNOASTERE PSIHOLOGICA A ELEVULUI

La clasa, profesorul trebuie sa reprezinte nu exponentul unui conglomerat de cunostinte pe care trebuie sa le transmita mecanicist, in conformitate cu o arie curriculara predefinita, ci acea persoana care cunoaste foarte bine personalitatea fiecarui membru component al grupului de elevi, de gradul de cunoastere a comportamentului individului si a capacitatilor/aptitudinilor sale depinzand eficacitatea actului didactic.

Pentru realizarea acestui deziderat cadrul didactic dispune de rezultatele cercetarilor in domeniu, ce indica un set de metode care, daca sunt aplicate, garanteaza obtinerea unei imagini complete a grupului de elevi pe care trebuie sa il coordoneze.

In acest context, principalele metode utilizate in cunoasterea personalitatii elevilor sunt:

Observatia;

Experimentul;

Convorbirea;

Ancheta psihologica;

Metoda biografica;

Metoda analizei produselor activitatii;

Metodele psihometrice.

Ca metoda de cercetare psihopedagogica, observatia consta in urmarirea intentionata si inregistrarea exacta, sistematica a diferitelor manifestari comportamentale ale individului (sau ale grupului) ca si al contextului situational al comportamentului.

Continuturile observatiei sunt reprezentate de simptomatica stabila, adica trasaturile bio-constitutionale ale individului (inaltimea, greutatea, lungimea membrelor, circumferinta craniana) sau trasaturile fizionomice, precum si de simptomatica labila, adica multitudinea comportamentelor si conduitelor flexibile, mobile ale individului, cum ar fi: conduita verbala, cea motorie, mnezica, inteligenta ca si varietatea expresiilor afectiv-atitudinale.

Formele observatiei pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii:

Orientarea actului observational: observatia si auto-observatia;

Prezenta sau absenta intentiei de a observa: observatia ocazionala, observatia sistematica;

Prezenta sau absenta observatorului: observatia indirecta, mediata, cu observator ascuns;

Implicarea sau nonimplicarea observatorului: observatia pasiva, participativa;

Durata observarii: continua sau discontinua

Obiective urmarite: integrala sau selectiva.

Calitatea observatiei depinde de o serie de particularitati psihoindividuale ale observatorului: capacitatea de a-si concentra atentia, de a sesiza esentialul, de gradul sau de sugestionabilitate, precum si de anumite caracteristici ale perceptiei umane: selectivitatea ei, categorizarea spontana si structuranta a campului de observatie sau pur si simplu factorii sociali ai perceptiei care o modeleaza si o deformeaza.

Conditiile unei bune observatii sunt: stabilirea clara, precisa a scopului, a obiectivului urmarit; selectarea formelor celor mai potrivite care vor fi utilizate, a conditiilor si mijloacelor necesare; elaborarea unui plan riguros de observatie; efectuarea unui numar optim de observatii; utilizarea grilelor de observatie.

Experimentul - consta in masurarea efectelor manipularii unei variabile independente asupra variabilei dependente intr-o situatie in care actiunea altor factori este redusa la minim.

Experimentul psihopedagogic poate fi de doua tipuri: constatativ (urmareste fotografierea, consemnarea situatiei existente la un anumit moment); formative (tinteste spre introducerea in grupul cercetat a unor factori de progres, in vederea schimbarii comportamentului).

Convorbirea este o discutie angajata intre cercetator si subiectul investigat care presupune: relatia directa de tipul fata in fata intre cercetator si subiect (elev), sinceritatea partenerilor implicati, abilitatea cercetatorului pentru a obtine angajarea autentica a subiectilor de convorbire; empatia cercetatorului.

Spre deosebire de observatie si de experiment prin intermediul carora investigam conduitele, reactiile exterioare ale subiectului, convorbirea permite sondarea mai directa a vietii interioare a acestuia, a intentiilor ce stau la baza comportamentului, a opiniilor, atitudinilor, intereselor, convingerilor, aspiratiilor, conflictelor, prejudecatilor si mentalitatilor, sentimentelor si valorilor subiectului.

Formele convorbirii: standardizata, dirijata, structurata (bazata pe formularea acelorasi intrebari, in aceeasi forma si ordine, tuturor subiectilor, indiferent de particularitatile lor individuale), semistandardizata sau semidirijata (cu adresarea unor intrebari suplimentare, cu reformularea altora, cu shimbarea succesiunii lor), libera, spontana, asociata (in functie de particularitatile situatiei in care se desfasoara, de cele psihoindividuale ale subiectului, chiar si de particularitatile momentului cand se desfasoara).

Ancheta, ca metoda de cercetare, presupune recoltarea sistematica a unor informatii despre viata psihica a unui individ sau a unui grup social, ca si interpretarea acestora in vederea desprinderii semnificatiei lor psihocomportamentale.

In cercetarea psihologica, ancheta se realizeaza pe baza de chestionar sau sub forma interviului.

Metoda biografica vizeaza strangerea cat mai multor informatii despre principalele evenimente parcurse de individ in existenta sa, despre relatiile prezente intre ele ca si despre semnificatia lor in vederea cunoasterii istoriei personale a fiecarui individ, atat de necesara in stabilirea profilului personalitatii sale. Prin excelenta ea se concentreaza asupra succesiunii diferitelor evenimente din viata individului, a relatiilor dintre evenimente cauza si evenimentele efect, dintre evenimentele scop si cele mijloc.

Metoda biografica este mai putin folosita de psihologia scolara datorita faptului ca cei investigati - elevii -     nu au inca o biografie ampla care ar putea furniza cercetatorului date semnificative. Importanta ei creste in investigarea adolescentilor si tinerilor, deoarece ei au o biografie mai ampla.

Metoda analizei produselor activitatii este una dintre cele mai utilizate in psihologia scolara. Orice produs realizat de copil sau elev poate deveni obiect de investigatie psihologica. Prin aplicarea acestei metode obtinem date cu privire la: capacitatile psihice de care dispun copii (coerenta planului mintal, forta imaginatiei, amploarea intereselor, calitatea cunostintelor, deprinderilor si aptitudinilor), stilul realizarii (personal sau comun, obisnuit), nivelul dotarii (inalt, mediu, slab), progresele realizate in invatare (prin realizarea repetata a unor produse ale activitatii). O mare importanta o are fixarea unor criterii dupa care sa se evalueze produsele activitatii. Printre acestea cele mai semnificative sunt: corectitudinea-incorectitudinea, originalitatea-banalitatea, complexitatea-simplitatea, expresivitatea-nonexpresivitatea produselor realizate.

Metodele psihometrice vizeaza masurarea capacitatilor psihice ale individului in vederea stabilirii nivelului lor de dezvoltare. Cea mai cunoscuta este metoda testului psihologic (instrument specializat ce permite cercetatorului strangerea unor informatii obiective despre subiect, pe baza carora sa poata diagnostica nivelul dezvoltarii capacitatilor masurate si formula un pronostic asupra evolutie lui ulterioare).

INSTITUTIA COLEGIUL TEHNIC DE AERONAUTICA "HENRI COANDA

ADRESA INSTITUTIEI BULEVARDUL FICUSULUI, NR.44, SECTOR 1, BUCURESTI