Preparandia aradeana la 1906 - vazuta de constantin stere

PREPARANDIA ARADEANA LA 1906 - VAZUTA DE CONSTANTIN STERE

C. Stere a fost un proeminent ganditor si om politic, cu o biografie fascinanta, desi extrem de controversata, prin gandurile si faptele sale. Nascut in 1865, intr-un sat de langa Soroca, in Basarabia, dintr-o veche familie boiereasca, cu intinse si bogate mosii, absolva in 1885 liceul din Chisinau, continuandu-si studiile la Odessa. Aici activeaza in cercurile narodnice, fiind arestat pentru activitate subversiva si deportat in Siberia intre 1886-1892. Eliberat, dar urmarit permanent de autoritatile tariste, se refugiaza in Romania, stabilindu-se la Iasi, unde absolva cu succes cursurile Facultatii de drept din capitala Moldovei. Concomitent intra in miscarea socialista, unde este primit cu entuziasm, datorita trecutului sau revolutionar.

Sub influenta ideilor narodnice, adaptate la realitatile romanesti, pune bazele poporanismului, o ideologie politico-culturala cu larg rasunet in epoca. Convins ca doar in randurile unui partid cu prestigiu, isi va transpune in practica ideile reformatoare, in 1899, impreuna cu o buna parte a intelectualitatii socialiste intra in Partidul National Liberal, devenind un sfetnic apropiat al lui Ion I.C. Bratianu. Cu sprijinul acestuia, care-i aprecia ideile reformatoare, urca in ierarhia sociala, devenind in 1901, deputat pe listele liberale, apoi rector al Universitatii iesene.

In 1906, la staruinta lui Garabet Ibraileanu, intemeiaza revista ,,Viata Romaneasca", repede devenita cea mai importanta publicatie literar-culturala a vremii, unde publica studii si eseuri in care isi afirma opiniile sale privind necesitatea unor profunde reforme care sa schimbe din temelii societatea romaneasca. Stere era conducatorul de fapt si de drept al prestigioasei reviste, ocupandu-se cu temeinicie de alcatuirea sumarelor si de selectionarea colaboratorilor. Dupa ce a gasit corespondenti pentru rubricile ,,Scrisori din Basarabia" si ,,Scrisori din Bucovina" s-a gandit sa gaseasca pe cineva potrivit si pentru ,,Scrisori din Ardeal". I se parea necesar ca angajarea acestui colaborator sa fie facuta la fata locului. De altfel, dorea demult sa viziteze Ardealul, si sa-l cunoasca pe Octavian Goga a carui poezie, expresie a unor realitati istorice si sociale din Transilvania il entuziasmase si pe care-l dorea colaborator la revista. Asa ca la 6 mai 1906, dupa ce si-a procurat un pasaport, ajunge la Sibiu, unde spera sa-l intalneasca pe Goga, a carui adresa n-o cunostea. Izbutind sa dea de el si de alti fruntasi ardeleni, viziteaza Sibiul si cateva sate romanesti din apropiere. Este impresionat de aspectul civilizat al acestui oras cu ,,strazile bine pavate si luminate cu electricitate."

Din Sibiu s-a indreptat cu trenul de noapte spre Arad, admirand spre dimineata de la fereastra vagonului, valea Muresului ,,cu campiile intretaiate de siruri de copaci, intineriti si ei de frunzisul de mai."

La Arad, insotit de Ioan Russu Sirianu, nepot al lui Slavici, viziteaza cateva institutii social-culturale ale romanilor din orasul de pe Mures: redactia Tribunei, unde Sirianu era redactor, banca Victoria al carei director era Nicolae Oncu, o scoala romaneasca din cartierul Parneava. Dar cel mai mult l-a impresionat Preparandia , infiintata la 1812, intaia scoala pedagogica romaneasca si intre primele la nivel continental. Reproducem insemnarile sale despre aceasta prestigioasa institutie de invatamant aradeana din volumul C.Stere, Scrieri, editura Minerva Bucuresti, 1982:

,,Seminarul romanesc e instalat intr-o casa proprie-simpla, dar spatioasa si cu un etaj.

Parintele Roman Ciorogaru, directorul Seminarului, un barbat peste 50 de ani, cu ochii albastri senini, trasaturi fine, parul si barba carunte ( in tot Ardealul n-am intalnit preoti cu acea vegetatiune capilara luxurioasa si inculta, care intotdeauna te nelinisteste cand ai nevoie sa vii in contact mai deaproape cu preotimea de dincoace), ne conduce cu multa bunavointa prin cele doua sectiuni ale Seminarului-teologic si preparandie (scoala normala), din care ies preoti si invatatori pentru satele romanesti ale diocezei, incaperi spatioase si curate cu mobile de o simplitate rustica, atat de caracteristica tuturor institutiilor noastre din Ardeal; se simte ca nascute pentru nevoile mari ale neamului, ele nu au la dispozitie un buget ,,salbatic" impus multimei oropsite de catre o oligarhie desfranata.O pilda de interesul ce-l poarta poporul institutiilor culturale; usa capelei e frumos sculptata de un mestesugar roman, care a tinut sa-si dea astfel prinosul sau culturii nationale.

Prin coridoarele seminariului ne-am intalnit cu colaboratorul Vietii Romanesti, d. Sever Secula-un tanar slabut si palid, cu o barbuta castanie taiata ascutit- si impreuna vizitam gradinaria scolii.

Nimic nu poate ilustra mai bine spiritul de care sint insufletiti fruntasii romanilor de peste munti, decat aceasta gradina scolara. Un spatiu imens e ocupat de felurite culturi, care ar face cinste oricarui institut agronomic. Si in gradina lucreaza, sub condcerea unui specialist, numai elevii seminariului, care astfel nu numai scutesc bugetul scolii de o cheltuiala insemnata pentru masa lor, dar invata practic si metodele rationale de agricultura (in acelasi scop Seminarul poseda si diferite pasari si animale domestice, indispensabile unei gospodarii taranesti). Astfel absolventii Seminarului, plecand la tara ca preoti si invatatori, apar acolo ca adevarati factori de cultura in toate privintele. In vederea aceasta Seminarul nu le da numai diplomele lor, ci ii inzestreaza si cu toate semintele selectionate de care are nevoie taranul roman.

Astfel inarmati, preotul sau invatatorul din Ardeal isi poate indeplini mai bine chiar misiunealui speciala, fiindca pe de o parte, intr-un mediu taranesc prestigiul lui moral nu poate sa nu fie urcat prin superioritatea lui de ,,econom", iar pe de alta parte, cunostintele acestea il asigura mai bine si din punctul de vedere chiar pur material. Si pe deasupra se creaza nenumarate focare de cultura rationala a pamantului, care se revarsa in masele adanci ale poporului, prin pilde si povatuiri directe, cunostinte si metode noi de munca"

Era un posibil model de organizare institutionala, bazat pe un sanatos pragmatism, pe care Stere il dadea ca exemplu demn de urmat pentru societatea si institutiile romanesti din Vechiul Regat.