Procesele de cunoastere ale elevului de varsta scolara mica

Procesele de cunoastere ale elevului de varsta scolara mica

Scolarul mic are procesele psihice dezvoltate pana la un anumit nivel. El se supune unor cerinte precise, manifestand un interes deosebit pentru invatatura.

Conditiile de viata si de activitate ale copilului se rasfrang asupra limbajului sau care se dezvolta si se imbogateste considerabil cu aceasta etapa a varstei. Dezvoltarea limbajului este indisolubil legata de evolutia gandirii copilului si invers, gandirea se poate ridica pe trepte cat mai inalte de generalizare si abstactizare numai sprijinindu-se pe o dezvoltare corespunzatoare a limbajului.

Activitatea de cunoastere a copilului incepe de la actiunea practica, pe baza de obiecte. Spre exemplu, operatiile simple de calcul incep prin actiuni cu obiecte concrete. Treptat, aceste actiuni extene se transforma in actiuni verbale(socotitul cu voce tare). Copilul invata sa socoteasca astfel fara sa se spijine pe material intuitiv. In cele din urma aceste operatii devin interne, se efectueaza in limbaj interior (socotitul in gand) intr-o forma prescurtata si oarecum automatizata ( in elementele sale de baza), ele devenind operatii intelectuale interne.

Dezvoltarea gandirii are loc in stransa legatua cu dezvoltarea limbajului, care este nu numai un mijloc de comunicare intre oameni, ci si un instrument al gandirii.

In stadiul senzorio-motor, modalitatea principala de adaptare este actiunea obiectuala, copilul dobandind informatii prin simturi si actiuni sau miscari motorii ale corpului. Aceasta modalitate imbraca foma actional - obiectuala. In stadiul urmator, preoperational, reprezentarea sau imaginea devine modaliate principala de receptionare si prelucrare a informatiei, luand forma gandirii in imagini ( gandirea reprezentativa). Incepand din acest stadiu, pocesarea informatiei se realizeaza cu ajutorul operatiilor logice.

Dupa complexitatea lor, operatiile gandirii sunt de doua felui: concete si formale ( propozitionale), primele fiind proprii acestui stadiu, celelalte functionand in stadiile umatoare.

Gandirea concreta, proprie perioadei dintre 7 si 11 ani se deosebeste de gandirea intuitiva, specifica stadiului anterior.

La scolarul mic, notiunea nu are intelesul unei abstactiuni ideale, ea aflandu-se "la jumatatea drumului intre experienta sensibila si idea generala". Sub efortul dezvoltarii psihice si al influentelor educative, gandirea tinde sa se organizeze in jurul catorva notiuni fundamentale, cum ar fi cele de timp, de spatiu, de numar, de pauza, de miscare, etc., formand suportul gandirii logice.

Capacitatea de cunoastere sporeste si datorita memoriei, ale carei posibilitati cresc rapid. Toate procesele memoriei inregisteaza salturi evidente. Scolarul poate invata si memora usor tot ceea ce i se ofera, asa cum invata sa mearga si sa vorbeasca. Se contureaza de pea cum diferite tipuri de memorie: vizuala, auditiva, chinestezica. Faptele arata ca treceea de la memorie involuntara la memoria voluntara a copilului nu se realizeaza spontan, ci sub influenta conditiilor de viata si de activitate a copilului.

Procesul de invatamant la clasele I-IV se bazeaza pe o intensa dezvoltare a treptei senzoriale a cunoasterii. Tinand seama de particularitatile psihice ale acestei varste, problemele scolare ale claselor I-IV prevad utilizarea unui bogat material intuitiv.

Copilul de varsta scolara mica da o nuanta afectiva puternica tuturor actiunilor sale. Impresionabil, sugestibil, copilul din clasele I-IV este un "material viu", usor de manipulat. Datorita acestor particularitati ale micului scolar, intre copil si invatatoare se stabilesc relatii affective foarte puternice care se pasteaza toata viata.

In clasele I - IV se formeaza notiunile matematice elementare, de baza, cu care copilul azi va opera pe tot parcursul vietii si pe care cladeste intregul sistem al invatamantului matematic. De asemenea, sub aspectul functiei instumentale, la clasele I - IV se fomeaza "instrumente mentale" de baza ( deprinderi de calcul, de rezolvare a problemelor, de masurare, etc.). Deprinderile fomate in primele patru clase sunt atat de puternice, incat rezista uneori toata viata.

Scopul real al cunoasterii particulaitatilor psihice consta in detectarea posibilitatilor de dezvoltare ale copilului in vederea crearii conditiilor favorabile realizarii maxime a potentialitatilor individuale, la formarea motivelor invatarii, la crearea placerii de a munci si a atitudinii positive a elevului fata de activitatea scolara.

"Soala nu trebuie numai sa formeze, ea trebuie sa deschida perspective! Nu va fi sufficient sa predam, sa-l facem pe copil sa invete si sa recite; trebuie altceva: sa-l invatam sa invete."

Mai mult ca oricare disciplina de invatamant, la matematica se pune problema caracteului active al invatarii, "enuntuile matematice traiesc si se maturizeaza in timp si pentru ca ele sunt mijloace de a face ceva. O cunostinta nu devine familiara in masura in care lucram cu ea, da lucand ne facem simpla fixarea si ii aprofundam intelesul, ii adaugam o anumita elasticitate, eventual sensuri noi, prin aplicarea in situatii vaiate."

Familiarizarea elevilor inca de la inceputul invatamantului matematic cu exigentele obiectului in sine, da posibilitatea intelegerii la un nivel mai inalt a problemelor elementare de matematica.