Resursele pedagogice

RESURSELE PEDAGOGICE

Resursele pedagogice reprezinta ansamblul capacitatilor umane si materiale angajate in activitatea de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii organizata. in special, ia nivelul sistemului de invatamant.

Tipologia resurselor umane reflecta calitatea si cantitatea investitiilor realizate in capitalul uman. planificate si organizate la nivelul structurii sistemului de invatamant (vezi Becker, Gery, S.. 1997). Din aceasta perspectiva pot fi sesizate patru categorii de resurse pedagogice (vezi Geminard, Lucien. 1973. pag. 110-112):

ai resurse umane: cadre didactice, cadre didactice ajutatoare, personal administrativ, parinti, alti reprezentanti ai comunitatii educative;

b)  resurse materiale: bzzz didactico-materiaia. spatiul si timpul scolar, spatiul si timpul extrascolar valorificat/valorificabil la nivelul educatiei/instruirii nonformaie;

c)  resurse financiare provenite de la bugetul central, tenonal. local si din contributiile comunitatii educative: familie, diferiti agenti sociali etc;

d) resurse informationale: planuri, programe, manuale, alte materiale de instruire concepute in sens auricular pentru elevi-pentru cadrele didactice; baza de date existenta la nivel de: centru de documentare, biblioteca, videoteca. mediateca. laborator de instruire programata, laborator de instruire asistata pe calculator, centre/cabinete de asistenta psihopedagogica, centre/cabinete logopedice, cabinete metodice (inter)sco-iare.

Analiza manageriala a resurselor pedagogice evidentiaza cresterea importantei resurselor informationale care asigura stimularea factorilor de creativitate generala si speciala si de motivare individuala si grupala a 'actorilor educatiei' angajati in valorificarea bazei didactico-materiale si financiare existenta in vederea realizam. in conditii optime, a obiectivelor organizatiei scolare.

in acest context, 'resursele materiale trebuie sa fie folosite eficient pentru a satisface necesitatile umane - asumate la nivel de educatie - care sunt in extindere continua'. Satisfacerea lor presupune valorificarea tuturor resurselor existente in cadrul organizatiei scolare dar si in afara acesteia la nivelul raporturilor dintre educatia/ins-tmctiaformala-nonformala-informala.

Pe de aita parte, managementul organizatiei scolare ridica problema raportului dintre 'resursele naturale', care sunt epuizabile si resursele umane, in general, cele informationale, in special, care sunt inepuizabile prin capacitatea lor de reproducere largita, la niveluri de competivitate superioara cu efecte sinergice angajate la scara sistemului sociai global (vezi Webester's New World Enciclopedia, New York. 1993, pag.703, 704).