Sistemul de verificare si apreciere - educatie fizica si sport

In orice proces instructiv-educativ bilateral, care este privit si analizat ca un sistem cu "intrari" (continut propriu-zis) - "iesiri", evaluarea este o operatie fundamentala. Ea se face in scopul optimizarii procesului respectiv, atat in privinta "emisiei" cat si a "receptiei" sau mai ales a acesteia din urma, adica a insusirii celor transmise prin emisie.

Evaluarea se realizeaza la diferite niveluri. Exista o evaluare la nivelul sistemului din care face parte procesul instructiv-educativ, respectiv o evaluare a institutiilor din sistemul si subsistemele respective si o evaluare a procesului instructiv-educativ concret[1].

Evaluarea la nivelul procesului instructiv-educativ de educatie fizica implica urmatoarele trei faze sau elemente componente: verificarea, aprecierea si notarea sau acordarea de calificative.

Criteriile de evaluare decurg din sistemul obiectivelor educatiei fizice de la un nivel (subsistem) sau altul. Ca atare, criteriile trebuie sa se adreseze tuturor obiectivelor si componentelor modelului de educatie fizica.

Principalele criterii de evaluare sunt urmatoarele:

performanta motrica, adica rezultatul la probele de motricitate masurabile;

progresul realizat de subiect intre verificarea initiala si cea finala;

nivelul insusirii continutului programei de specialitate;

capacitatea de generalizare a subiectului, adica aplicarea celor invatate in conditii variabile, uneori competitionale;

"atitudinea" fata de disciplina educatie fizica;

modul de indeplinire a unor sarcini de natura organizatorica sau metodica;

cunoasterea unor aspecte de baza privind practicarea exercitiilor fizice, aspecte apreciate dupa nivelul cunostintelor teoretice de specialitate.

Pentru evaluarea eficientei metodologice folosite si a dirijarii pe baze obiective a procesului instructiv-educativ, in cadrul activitatii de educatie fizica in invatamantul superior de neprofil, functioneaza de mai multi ani un sistem unitar de verificare, apreciere si depistare a studentilor, care cuprinde cerinte, probe si norme de control, ce vizeaza participarea si activitatea la lectii, progresul realizat pe principalii indicatori de motricitate, nivelul de pregatire sportiva, participare in competitii, etc[2].

Proba de control este cea mai simpla operatiune de evaluare (identificare, constatare, descoperire, verificare) a unei insusiri sau a unei componente definite a capacitatii de performanta.

Proba de control se mai identifica cu obiectivul instructional, itemii acestuia sau cu unul dintre exercitiile (mijloacele) cu care se realizeaza obiectivul instructional.

Proba de control este deci un instrument de evaluare a comportamentului sportivului: operational (dupa fiecare lectie sau sir de lectii), intermediar si final.

Niciodata nu vom folosi probe de control pentru evaluarea unor insusiri care n-au nimic de-a face cu obiectivul instructional vizat si pentru care efectiv nu s-a lucrat.

Norma de control este intotdeauna conexata cu proba de control si presupune gasirea unor indicatori obiectivi (parametri) in stare sa evalueze cota motrica (grad de dezvoltare, nivel de pregatire), program realizat dupa parcurgerea unei anumite perioade de pregatire, performanta comportamentala minima asteptata.

Daca proba de control poate ramane constanta, norma de control se poate modifica de la un stadiu la altul.

Forma denumita traditionala in invatamantul superior romanesc, finalizarea prin note a unei activitati, constituie modalitatea cea mai echitabila si stimulativa in pregatirea studentilor, inclusiv pe linia disciplinei "Educatie fizica si sport".

Notele obtinute de student la aceasta disciplina (ce se regasesc si in media de absolvire) reprezinta acel segment important al personalitatii studentului care vizeaza capacitatea fizica si sportiva, starea de sanatate si vigoarea fizica si psihica, preocuparile manifestate in acest sens, elemete fara de care nu s-ar putea valorifica la cote inalte de eficienta pregatirea profesionala si intreaga sa activitate prezenta si viitoare.

Justificarea finalizarii activitatii, cu aprecierea studentilor prin note, are la baza argumente temeinice dintre care:

aprecierea obiectiva si diferentiata a activitatii unor grupe eterogene de studenti (ca nivel de pregatire, activitate si interes), oferind posibilitatea folosirii unei scale valorice de departajare a studentilor;

stimularea interesului din partea studentilor de a participa la activitatile organizate, de perfectionare a nivelului lor de pregatire.

In prezent exista institutii de invatamant unde s-a renuntat la sistemul traditional de notare prin note, acestea inlocuindu-se cu acordarea calificativelor "admis" sau "respins", sistem apreciat ca fiind nestimulativ si totodata inechitabil.

In vederea evaluarii pe baze obiective a eficientei activitatii desfasurate pe grupele de studenti, a stimularii interesului studentilor pentru participarea la activitatile organizate si a nivelului lor de pregatire generala si speciala, in concordanta cu cerintele etapei actuale, trebuie avute in vedere urmatoarele criterii:

numarul si gradul de participare activa la lectii;

sustinerea unor teste de verificare a nivelului motricitatii generale;

teste specifice ramurii de sport practicate;

participarea la competitii studentesti;

cunostinte teoretice de baza din problematica activitatii de educatie fizica si sport.

In 1987, prin modificarea sistemului unitar de verificare, apreciere si depistare a studentilor (SUVAD), s-au adoptat noi teste atat pentru baieti cat si pentru fete, probe ce nu necesita conditii deosebite de sustinere, astfel:

alergarea de viteza (50 m), baieti si fete;

saritura in lungime de pe loc (baieti si fete);

alergarea de durata

anul I (9 min. baietii; 7 min. fetele);

anul II (12 min. baietii; 10 min. fetele).

tractiuni in brate din atarnat (baietii); flotari din culcat facial cu sprijin pe genunchi (fetele);

flotari din culcat facial (baietii);

ridicari de trunchi din culcat dorsal, in 30 " (baieti si fete);

extensii de trunchi din culcat facial, in 30 " (baieti si fete);

mobilitate coxo-femurala, prin indoirea trunchiului inainte (fete).

Indiferent de ramura de sport, ca forma de desfasurare a lectiilor, este necesar ca toti studentii sa fie testati si prin testele de sala si de stadion (SUVAD), comune pentru toti studentii.

Pentru jocurile sportive, probele de control constau in demonstrarea individuala si in conditii de joc a unor elemente tehnice.

SUVA, functionand de multa vreme nu    mai corespunde comenzii sociale, unele teste fiind ,,uzate moral" , pentru ca se refera doar la performantele studentilor, neluand in calcul conduita, atitudinea si interesul tinerilor fata de activitatea de educatie fizica si sport. SUVA nu contine indici morfofunctionali , iar anumite probe nu corespund posibilitatilor biologice.

In acest sens, Departamentul de Educatie Fizica si Sport al Universitatii din Bucuresti, a conceput un nou sistem de evaluare pentru fiecare disciplina sportiva in parte, sistem ce are la baza nu doar masurarea unor calitati fizice ci urmareste in special cultivarea unor trasaturi psiho-fizice, insusirea elementelor tehnice din programa, capacitatea subiectului de a aplica elementele insusite, progresul realizat pe parcursul anului universitar precum si atitudinea subiectului fata de disciplina educatie fizica.

Noul sistem de evaluare are un rol reglator atat in procesul de instruire cat si in imbunatatirea strategiilor didactice, fiind in concordanta cu specificul, cu obiectivele disciplinei sportive respective.

Prin prisma experientei acumulate, fiecare profesor constata daca este necesar sa se schimbe ceva in sistemul actual de evaluare, daca acesta trebuie modernizat sau imbunatatit, daca anumite teste nu corespund specificului disciplinei respective. Astfel au fost concepute la fiecare disciplina sportiva probe si teste pentru capacitatea motrica, precum si probe de verificare a deprinderilor motrice specifice ramurii de sport pe care studentii si-au ales-o.

Acest sistem de evaluare creeaza premisele unei aprecieri corecte a performantelor studentilor obtinute in aceleasi conditii.

Operatiunea de evaluare a calitatii procesului de instruire devine exacta daca aplicam testele sau probele de control pe discipline sportive.

Exista o legatura directa intre noul sistem de evaluare , pe discipline sportive si curriculum, intre ceea ce se preda si ceea ce se testeaza.

Perfectionarea sistemului de evaluare reprezinta un model pentru reforma curriculara, pentru eficientizarea invatarii, stimularea autoorganizarii, autoconducerii si autoevaluarii. Aceasta se realizeaza prin permanentizarea activitatii independente precum si a obisnuintei de practicare sistematica a exercitiilor fizice. In acest fel se coreleaza activitatile conduse si evaluate de profesor cu cea autocondusa si autoevaluata de student.

Spre exemplu la disciplinele fotbal    si volei s-au propus urmatoarele probe, menite a evalua capacitatea motrica generala si deprinderile motrice specifice:

Evaluarea capacitatii motrice generale[3]

Volei fete

Evaluarea deprinderilor motrice specifice

Evaluarea capacitatii motrice generale[4]

Fotbal

Evaluarea deprinderilor motrice specifice