Tehnici de elaborare aului stiintific

Tehnici de elaborare a referatului stiintific.

1. Continutul referatului stiintific.

Referatul stiintific este o lucrare de dimensiuni mici sau medii care cuprinde studiul unui fenomen sau proces social, economic, fizic sau de alta natura, intocmit pe baza unor cercetari bibliografice, a unor studii cazuistice sau experimentale.

Un referat stiintific trebuie sa cuprinda urmatoarele parti:

1. titlul referatului;

2. cuprinsul;

introducerea;

4. tratatrea temei abordate, cuprinzand urmatoarele subdiviziuni:

- stadiul actual al cercetarilor din domeniul din care face parte tema abordata;

- metodologia de cercetare folosita pentru realizarea temei si infrastructura si echipamentele tehnice aferente cercetarii,daca este cazul;

- dezvoltarea studiului temei abordate;

5. concluziile, opiniile personale si directii ulterioare posibile de cercetare referitoare la tema abordata;

6. referinte bibliografice.

Titlul trebuie ales astfel incat sa informeze cat mai exact asupra continutului lucrarii respective. Alegerea titlului trebuie tratata cu atentie maxima, pentru ca partea ce se bucura de cea mai mare circulatie este tocmai titlul. Acesta trebuie sa atraga atentia, sa sugereze continutul si domeniul de aplicare al lucrarii. . Titlul este primul lucru pe care il citeste editorul, atunci cand manuscrisul ajunge pe biroul sau; este si primul, care ajunge sub ochii cititorului, cand acesta consulta continutul unei reviste. Prin urmare, un titlu trebuie sa descrie cat mai adecvat continutul, in cuvinte cat mai putine. In general, acesta trebuie sa nu depaseasca 10-15 cuvinte.

Un titlu scurt are avantajul ca este mai incitant, este mai clar si ocupa mai putin spatiu, fiind - inevitabil - preferat de editori.

In Cuprins sunt fixate urmatoarele elemente, indispensabile structurii unei lucrari stiintifice:

- Introducere (preliminariile);

- Parti;

- Capitole;

- Subcapitole si paragrafe.

Toate acestea sunt fixate si precizate prin paginare. In unele lucrari cuprinsul este plasat imediat dupa pagina de titlu, uneori dupa nota introductiva, alteori - la sfarsitul lucrarii, dupa concluzii.

Introducerea se redacteaza cu scopul de a pregati cititorul in vederea lecturii. Ea are rolul pe care il are prefata de la o lucrare in cazul general. In introducere se vor mentiona importanta si actualitatea problemei cercetate, sursele si metodele de informare si documentare, stadiul la care a ajuns cercetarea in domeniul respectiv, metodele principale de cercetare, si rezultatele semnificative obtinute.

Tratarea sau, in termeni uzuali, cuprinsul constituie partea cea mai importanta a unui referat stiintific. Este partea cea mai ampla, motiv pentru care tratarea trebuie sa fie foarte bine structurata, astfel incat sa evidentieze contributiile originale ale autorului la cercetarea respectiva.

Subdiviziunile acestei parti pot avea dimensiuni diferite, de la cateva paragrafe la mai multe capitole. Ideile fiecarei subdiviziuni trebuie bine inlantuite pentru a descrie clar ceeace se doreste a fi comunicat cictitorului.    

Un aspect important de care trebuie sa se tina seama este acela de a evdentia ceeace este important neacordand atentie unor detalii nesemnificative care ar putea abate atentia cititorului de la subiectul principal al lucrarii. Eventualele informatii secundare pot fi evacuate in note de subsol pe care un cititor interesat de subiect le poate lectura cu usurinta.

Stadiul actual al cercetarilor legate de tema abordata, este prima subdiviziune a tratarii temei si constituie un studiu critic al rezultatelor cercetarilor efectuate si comunicate pana la momentul respectiv. Acesta se intocmeste in urma unei cercetari bibliografice. Se intocmeste trecand in revista lucrarile studiate, de obicei in ordine cronologica sau in alta ordine, adoptata de cel care intocmeste studiul, in functie de caracteristicile cercetarii care urmeaza a se efectua si de aspectele care urmeaza a fi luate in consideratie. Studiu critic inseamna aici o inlantuire logica a concluziilor cercetatorului, privind aspectele care-l intereseaza in legatura cu tema pe care o va dezvolta in cercetarile sale, desprinse din fiecare lucrare studiata in cadrul cercetarii bibliografice. In acest studiu el trece prin filtrul mental propriu rezultatele obtinute de diversi autori inaintea sa si comunicate in lucrarile studiate de el, cuantificand contributia acestora la dezvoltarea cunoasterii in domeniul temei abordate, in masura in care il intereseaza pentru elucidarea problematicei acesteia. Cercetatorul poate emite pareri pertinente si bine documentate in legatura cu anumite rezultate sau aprecieri intalnite in lucrarile studiate, prin comparatie cu propriile cercetari anterioare sau cu ale altor autori, in limitele eticii si deontologiei stiintifice, cu eleganta si condescendenta caracteristice lumii stiintifice.

In urma studiului critic al bibliografiei rezulta stadiul in care se gaseste domeniul sau tematica abordata, modul in care sunt elucidate problemele specifice cuprinse in acestea, cat de clare sunt toate aspectele legate de tema si care sunt problemele care au ramas nestudiate, care nu sunt pe deplin elucidate sau care au fost tratate necorespunzator. Este foarte important acest ultim aspect, deoarece acesta furnizeaza motivatia pentru abordarea temei, de acuratetea si constiiciozitatea cu care este efectuata cercetarea bibliografica depinzand soarta cercetarii ce va fi intreprinsa, deoarece o cercetare incompleta sau neprofesionala poate insemna abordarea gresita a cercetarii, sau in cel mai rau caz, abordarea unei teme deja rezolvate.

Studiul stadiului cercetarilor trebuie sa se incheie cu o serie de concluzii din care sa rezulte clar directiile de cercetare ce trebuie urmate, pe baza acestora stabilindu-se de fapt ce urmeaza a fi facut in continuare si cum trebuie facut.

Metodologia folosita pentru realizarea cercetarii, constituie a doua subdiviziune a tratarii temei de cercetare. In aceasta parte a lucrarii se descrie modul cum se dezvolta cercetarea metodele generale si specifice utilizate si elementele de infrastructura si echipamente utilizate,daca este cazul.

In ceeace priveste metodele de cercetare se pot utiliza:

- metode teoretice, care consta in elaborarea de ipoteze si teorii utilizand modelarea proceselor si fenomenelor studiate, prin conceperea de scheme in viziunea teoriei sistemelor cu ajutorul carora se pot determina relatii matematice intre parametrii proceselor;

- metode experimentale de laborator sau in natura, utilizand infrastructura adecvata combinata cu determinari realizate direct in sistemele reale din natura sau societate;

-metodologia studiilor de caz, cunoscuta si ca cercetare cazuistica, prin care se pot pune in evidenta anumite aspecte existente in natura si societate,tipice sau complet atipice.

Aceste metode generale de investigare stiintifica se folosesc separat sau in combinatie, in functie de necesitatile de cercetare ale temei abordate.

Pe baza acestor metode si a unei logici a cercetarii pe care o imagineaza cercetatorul, acesta elaboreaza activitatile de cercetare in ordinea lor logica si temporala in asa fel incat cercetarea sa se dezvolte firesc spre atingerea obiectivelor acesteia.

Aceasta parte a tratarii temei introduce cititorul in logica modului cum s-a derulat cercetarea,facilitandu-i intelegerea dezvoltarii acesteia.

Dezvoltarea studiului temei,este subdiviziunea centrala a tratarii, aceasta cuprinzand descrierea modului in care s-au desfasurat cercetarile, ce rezultate partiale si finale s-au obtinut,cum sunt acestea in comparatie cu ce exita in literatura studiata,ce aduce nou tema pe domeniul stiintific in care se incadreaza, ce probleme sau aspecte din natura sau societate rezolva. Aceasta parte trebuie insotita de argumente stiintifice pentru orice afirmatie sau ipoteza emisa, punand aceste argumente in contextul datelor existente in literatura in domeniul respectiv. Indiferent de tema abordata, de metodologia folosita, aceasta parte a lucrarii trebuie sa cuprinda datele pe care cercetatorul doreste sa le comunice mediului stiintific caruia i se adreseaza, punand in evidenta contributiile sale la dezvoltarea cunoasterii in domeniul respectiv,oricat ar fi acestea de modeste. Acasta parte este bine sa fie insotita de scheme, tabele, diagrame,relatii calitative sau cantitative, care vor sugera pe langa volumul de munca alocat si acuratetea cu care a fost abordat studiul si prin aceasta competenta stiintifica a cercetatorului.

Concluziile, opiniile personale si directiile ulterioare posibile de cercetare referitoare la tema abordata, reprezinta o parte foarte importanta a unui referat chiar daca este de mai mica intindere. Aceasta parte trebuie sa fie elaborata conis, clar si punctual.

Concluziile vor puncta aspectele semnificative din fiecare parte a referatului stiintific, acestea fiind elaborate in propozitii sau fraze scurte si la obiect, astfel ca cititorul care va aborda studiul referatului de la acest capitol sa inteleaga scopul, obiectivele si rezultatele lucrarii si cum se incadreaza ea in contextul bazei de date existente.

Opiniile personale vor reflecta viziunea cercetatorului asupra a ceeace exista in literatura si in realitatea fizica sau sociala la momentul de inceput al cercetarii, asupra motivatiei abordarii temei, asupra obiectului temei,asupra dezvoltarii cercetarii si asupra posibilitatilor de abordare ulterioara a unor aspecte legate de tema respectiva,care au ramas neelucidate sau nestudiate pe deplin. Din continutul de idei si din modul de elaborare a acestei parti se pot trage concluzii privind personalitatea si profesionalismul autorului lucrarii.

Referinte bibliografice, reprezinta ultima parte a oricarei lucrari stiintifice si respectiv a referatului stiintific. In aceasta parte se trec in ordine alfabetica a numelui autorilor, lucrarile studiate in faza de documentare si utilizate in elaborarea referatului. Alcatuirea listei si modul de evidentiere al datelor sunt redate explicit in capitolul precedent.

In afara de aceasta lista, in mod frecvent se folosesc notele de subsol, care apar in cazurile in care trebuie citate fragmente de text din lucrarile studiate pentru a intari sau a clarifica o idee, sau pentru a cita un anumit autor intr-un context oarecare. In aceste cazuri in locul unde ar trebui sa apara citatul sau numele autorului se pune un asterisc sau daca vor fi mai multe astfel de referinte, un numar si in subsolul paginii, de obicei cu alte caractere de scris, se trec citatele respective.

4.2. Utilizarea cuvintelor cheie

Cuvintele cheie sunt cuvinte consacrate intr-un anumit domeniu al stiintei,fiind in mod real cuvintele cel mai des folosite in domeniul respectiv.

Astfel acestea au devenit instrumente prin care se evidentiaza domeniile, subdomeniile, ariile tematice ale ramurilor stiintei.

Cu ajutorul cuvintelor cheie se individualizeaza si o lucrare stiintifica dintr-un anumit domeniu,prin acestea fiind posibila si identificarea ei din multitudinea de elemente dintr-o baza de date.

Si in cazul referatului stiintific este bine sa se foloseasca cuvinte cheie care individualizeaza referatul respectiv in baza de date in care a fost introdus.

Cuvintele cheie vor fi cuvinte care caracterizeaza cel mai bine procesele abordate in lucrare, metodele folosite in cercetare, rezultatele deosebite obtinute.

Acesta cuvinte nu trebuie sa fie in numar mare, dar suficient pentru atigerea scopului utilizarii lor- caracterizarea generala si individualizarea lucrarii, fiind in general intre 3 si 5 cuvinte. De obicei acestea se inscriu dupa titlul referatului.