AURELIAN
(Lucius Domitius Aurelianus, 270-275), originar din Illyria
a fost proclamat imparat la Sirmium de legiunile de la Dunare si
recunoscut apoi de senat. La urcarea sa pe tron,
Imperiul roman era dezmembrat. In Orient, Zenobia, vaduva lui Odenathus,
crease un imperiu palmyrian independent, iar in
Occident, Gallia, Hispania si Britannia
erau incluse intr-un regat secesionist. Prin victoriile
obtinute asupra iutungilor, sarmatilor, carpilor si
gotilor, Aurelian consolideaza frontiere Dunarii de Jos, iar
prin respingerea vandalilor, pe cea a Dunarii de mijloc (270-271). In anul urmator (271), infrange la Pavia o invazie alamana in nordul
Italiei.
Deoarece chiar Italia era
amenintata de invazii, pentru a proteja Roma, Aurelianus a inceput sa construiasca in jurul capitalei puternice
fortificatii ('zidul lui Aurelian'), lucrare finalizata in
timpul imparatului Probus (276-282).
Desi a dus lupte incununate de
succes impotriva migratorilor, dandu-si seama de caracterul lor
trecator, mai alea in regiunea Dunarii de Jos,imparatul a decis
evacuarea provinciei Dacia, retragand armata si
autoritatile in vederea consolidarii frontierei dunarene.
Dupa o campanie in Orient
(272), in care infrange ostile palmyriene in bataliile de la
Antiochia si Emesa, Aurelian asediaza si cucereste Palmyra,
capturand-o pe Zenobia.Doi ani mai tarziu este lichidata si
secesiunea regatului gallic. Victorios, acesta serbeaza
la Roma reunificarea Imperiului, acordandu-i-se titlurile de Restitutir
Orbis ('restaurator al Imperiului') si Pacator Urbi
('pacificator al lumii').
Aurelian, personalitate
energica, a incercat sa intareasca
aceasta restaurare teritoriala prin intreprinderea a o serie de
reforme administrative si economice care vizau consolidarea statului in
vederea depasirii crizei din sec.III. Ele anticipeaza
masurile care vor fi luate in acest domeniu de catre Diocletianus
si Constantin cel Mare. Imparatul si-a dat
seama ca persistenta unor forme politice republicane, valabile in
perioada de inceput a principatului, nu mai aveau nici o importanta
efectiva. Astfel, el a incercat sa
dea un alt caracter functiei imperiale, fiind primul care s-a proclamat
imparat din vointa divinitatii (Sol invictus), a
carui reprezentant se considera a fi pe pamant. Prin instaurarea cultului oriental al
soarelui neinvins, de esenta absolutista, Aurelian urmarea
obiectivul politic de a gasi in divinitatea suprema un principiu de legalitate, care sa-i inlocuiasca
validarea din partea senatului. De aceea, Aurelianus a pretins ca supusii
sa-i acorde epitetele de stapan si zeu (dominus et deus). Nu a ajuns sa
desavarseasca aceasta opera de transformare a
Imperiului roman deoarece, in drumul spre Orient, pentru inceperea unei
campanii impotriva sasanizilor, Aureliana fost asasinat la Byzantion (275).
