Geneza celui de al doilea razboi mondial. Atacarea Poloniei

Geneza celui de al doilea razboi mondial. Atacarea Poloniei

Originile celui de-al doilea razboi mondial au fost caracterizate de marele istoric A.J.P. Taylor ca fiind controversate. Fara indoiala ca putem fi de acord cu cei care regasesc sursele conflictului in esecul organizarii postbelice a lumii. Lipsa de coeziune a sistemului gandit in capitala Frantei, dublata de faptul ca Statele Unite nu s-au implicat in aplicarea punctelor propuse chiar de presedintele Wilson si de revolutia bolsevica din Rusia, sunt cauzele majore. Pe acest fond, politica agresiva promovata de Germania, Italia si Japonia, sustinute mai mult sau mai putin tacit de alte state mai mici, atitudinea duplicitara a Uniunii Sovietice, Stalin fiind unul dintre autorii morali ai declansarii conflictului la 1 septembrie 1939 prin semnatura pusa pe pactul de la 23 august, si-a facut efectul in fata conciliatoris-mului promovat de anglo-francezi si a neutralitatii americane.

Desigur, nu putem trece cu vederea schimbarea de atitudine a Angliei si Frantei dupa martie 1939, faptul ca ele au intrat la 1 septembrie in razboi alaturi de Polonia desi nu erau pregatite, aparand insa un principiu. Peste toate, dincolo de orice discutii teoretice sau care propun modele contrafactuale, desigur ca decizia luata de Hitler in Europa si de japonezi in Asia ramane primordiala. Nu trebuie uitat faptul ca lupta s-a dat intre democratie si totalitarism, chiar daca in prima tabara s-a ailat si un dictator de talia lui Stalin.

Al doilea razboi mondial a oferit omenirii un "spectacol", dar mai ales o lectie care nu mai trebuie sa se repete. Drame de neinchipuit si crime condamnabile vor ramane ca o pata pe care o societate ce se autoproclama civilizata este nevoita sa nu o uite. Marea conflagratie a oferit o lectie a istoriei fantastica din care este absolut necesar sa invatam cu totii, dar mai ales clasa politica, obligata atunci cand ia o decizie sa se gandeasca si la consecinte.

La 1 septembrie 1939 incepea cel de-al doilea razboi mondial. Dupa ce isi asigurase prietenia Uniunii Sovietice prin semnarea tratatului de neagresiune cu Stalin, Adolf Hitler va semna, la 31 august directiva nr. 1 privind atacarea Poloniei. Practic, era pus in aplicare Planul alb, avizat operativ de Führer inca de la 11 aprilie. Pentru a sublinia duplicitatea dictatorului german nu este lipsit de interes nici faptul ca, paralel cu ultimele pregatiri de razboi, el adresa guvernelor Marii Britanii si Frantei propunerea de organizare a unei conferinte internationale la care sa se medieze in chestiunea poloneza. Data propusa pentru aceasta intalnire era 5 septembrie

A doua zi dupa invadarea teritoriului vecinului estic de catre Wehrmacht Italia isi va proclama neutralitatea, fiind urmata de Japonia, la 4 septembrie, si de catre Statele Unite ale Americii, o zi mai tarziu. Aceeasi pozitie va fi adoptata si de Consiliul de Coroana al Romaniei, la 6 septembrie. In schimb, Marea Britanie si Franta vor pune in practica garantiile acordate Poloniei inca din primavara si, dupa esuarea oricaror incercari de a-1 determina pe Hitler sa decomande atacul, inclusiv adresarea unui ultimatum, vor declara razboi Germaniei la 3 septembrie. Tentativa lui Mussolini, din 2 septembrie, de a propune la sugestia lui Hitler o mediere intre Reich, pe de o parte, si anglo-fiancezi, pe de alta, nu mai avea in conditiile date nici o sansa de succes. Marile democratii demonstrau puterilor totalitare ca au invatat din lectia oferita de "momentul München". La un sfert de veac de la declansarea primului razboi mondial, Europa retraia cosmarul unui conflict de mare amploare care nu va intarzia sa capete dimen­siuni planetare.

Pretextul folosit de Hitler pentru justificarea atacului asupra Poloniei a fost bine pregatit de serviciile secrete germane. Este vorba despre diversiunea organizata la granita dintre cele doua state, la postul de radio de la Gleiwitz. Conform planului, comandantul trupelor germane, generalul von Brauchitsch, urma sa atace pe doua directii, Nord si Sud, avandu-i alaturi pe generalii von Bock si von Rundstedt.

Atacul de la 1 septembrie punea in practica blitzkriegul, razboiul fulger, in urma caruia armata poloneza a fost scoasa practic din lupta dupa primele zece zile. Superioritatea numerica, 1.700.000 de soldati germani fata de doar 600.000 de polonezi, a fost dublata de una tehnica, diferentele fiind vizibile. In aceste conditii, Polonia nu a mai avut de ales decat sa reziste pentru a-si apara onoarea, fiind singura in fata unui inamic extrem de puternic. Comandantul trupelor poloneze, maresalul Smigly-Rydz, nu se putea sprijini nici macar pe un sistem de fortificatii la granita cu Germania. In doar opt zile, tancurile germane erau la portile Varsoviei, pecetluind practic soarta campaniei. O palida reusita pentru guvernul polonez o va constitui operatiunea de evacuare a tezaurului Bancii Nationale, prin Romania, spre Occident.

Mai mult, la 17 septembrie, punand in practica protocolul secret Ribentropp - Molotov, Stalin va ordona Armatei Rosii sa atace Polonia dinspre Est. Astfel, la 27 septembrie, Varsovia era ocupata de trupele germane, guvernul polonez capituland. Din acest moment, rezistenta va fi condusa din exterior de catre un guvern in exil. La 29 septembrie, Hitler si Stalin isi imparteau Polonia in mod aproape egal. Daca Rusia era putin avantajata sub aspect teritorial, germanii preluau controlul asupra unei populatii mai numeroase, 22,1 milioane fata de 13,2 milioane ramase sub autoritate sovietica. La randul lor, Slovacia si Lituania primeau mici teritorii din fostul stat polonez independent. La 5 martie 1940, la ordinul lui Stalin, fapt confirmat de documentele publicate la 14 octombrie 1992 de presedintele rus Boris Eltin, circa 26.000 de prizonieri polonezi aflati in lagarele sovietice au fost impuscati. Decenii la rand, sovieticii au aruncat vina asupra nazistilor, fara a recunoaste acest act care incalca toate regulile razboiului.

Cauza poporului polonez a fost reprezentata de un guvern in exil condus de Sikorski, stabilit la Paris, la 30 septembrie, de aici el mutandu-se la Londra, la 19 iulie 1940. Dupa ce acest cabinet a solicitat Crucii Rosii Internationale, la 16 aprilie 1943, sa investigheze informatiile potrivit carora circa 10.000 de ofiteri polonezi ar fi fost gasiti morti in padurea Katyn, de langa Smolensk, radio Moscova a difuzat, la 18 aprilie, un comunicat prin care intreaga responsabilitate era aruncata pe partea germana si se anunta suspendarea relatiilor cu polonezii din exil. Documentele publicate dupa prabusirea Uniunii Sovietice au relevat implicarea clara a lui Stalin in acest masacru. La momentul anului 1943, solicitarea guvernului polonez de la Londra va fi si un excelent prilej pentru sovietici de a "ingheta" relatiile cu acesta.

Dupa impartirea Poloniei, Hitler va tine, la 6 octombrie 1939, un discurs prin care propunea Angliei si Frantei incheierea pacii. Desigur, propunerile cancelarului german nu vor avea un ecou favorabil, ele fiind respinse dupa cateva zile. Pe parcursul razboiului, nazistii au infiintat in intreaga Polonie lagare de concentrare, cel mai sinistru fiind cel de la Auschwitz, evreii fiind concentrati si in ghetto-ul din Varsovia. Un moment eroic 1-a constituit revolta din 19 aprilie 1943, soldata cu moartea sau deportarea a circa 50.000 de evrei din ghetto.