Marcus Cocceius Nerva - Imparat roman: 96-98p.Chr.

Marcus Cocceius Nerva (30-98p.Chr.)

Imparat roman: 96-98p.Chr.

A condus destinele romanilor cu bunatate, demnitate si cumpatare. Dupa asasinarea lui Domitianus, senatul l-a proclamat imparat pe Nerva, iar soldatii l-au acceptat. Implicarea armatei in numirea imparatilor devenise o obisnuinta, tocmai datorita candidatilor la tron care plateau favorurile.

Schimbarile de imparati care surveneau neprevazut nu dadeau timp imperiului, sau mai bine zis fortelor armate, puternice din provincii, sa reactioneze in timp util datorita circulatiei lente a stirilor. In aceasta situatie cei din jurul tronului isi urmareau interesele tesand si desfacand intrigi sub protectia singurei forte coercitive care putea sa intervina, ostasii pretorieni, in frunte cu conducatorii lor. Acestia erau platiti sau acceptau promisiuni de recompense pentru a se afla de o parte sau de alta a partidelor. Forta armata pretoniana creata de Augustus, a devenit repede si s-a mentinut, ca o forta destabilizatoare a conducerii imperiului, tocmai in momentele grele, de tranzitie. Impertinenta trupelor pretoriene a crescut, uneori, intr-atata incat au intreprins atacuri asupra tronului chiar din proprie initiativa.

Nerva era un om batran si bland. Nu a intreprins nimic fara aprobarea Senatului in scurta sa domnie si a militat pentru restabilirea prestigiului Senatului. A jurat ca nu va face nici un rau sau nu va executa nici un senator, promisiune tinuta cu sfintenie.

Pe langa masurile de echilibrare a finantelor statului a rechemat si repus in drepturi pe cei exilati si prigoniti de Domitianus, a interzis procesele privind afrontul la maiestate si a pedepsit sever pe delatorii care nu puteau proba afirmatiile. Sclavii si libertii care uneltisera impotriva stapanilor au fost condamnati la moarte si nu a mai ingaduit oamenilor din aceasta conditie sociala sa depuna plangeri impotriva stapanilor. Nu a mai acceptat nici denunturile privind pe cei cu un mod de viata iudaic (evrei sau crestini).

Pentru echilibrarea finantelor statului a desfiintat un mare numar de sacrificii, de jocuri de circ si alte genuri de spectacole, respingand, pe cat posibil, cheltuielile neeconomice si nejustificate. A infiintat trei colonii pentru cetatenii saraci, impartindu-le pamanturi in valoare de o suta cincizeci de mii de dinari. Pentru aceste donatii caritabile a pus in vanzare o mare cantitate de haine, vase de argint si aur, mobilier din propria casa si din palat, adica a vandut tot ce se putea, afara de strictul necesar.

Reglementarile financiare au continuat cu constituirea unui fond pentru funeraliile celor saraci si a unui fond pentru hranirea copiilor orfani. A intrerupt pentru un timp distribuirea gratuita de grau plebei neproductive si parazitare a Romei.

In urma complotului pus la cale de Calpurnius Crassus Frugi Licianus si a executiei lui Parthenius si Titus Petronius Secundus; Nerva vazandu-se neluat in seama, din cauza batranetii, dar si din dorinta de a face bine imperiului, s-a dus pe Capitoliu pentru a pronunta o declaratie cu voce tare: "Numai bine si fericire pentru Senatul si Poporul Roman. Il adopt pe Marcus Ulpius Nerva Traianus."

L-a declarat oficial caesar pe Traianus si i-a scris o epistola cu propria sa mana. Departe de Roma, Traianus se gasea atunci la comanda legiunilor din Germania. Scrisoarea batranului imparat cuprindea o fraza preluata din Iliada "Plateasca danaii lacrimile mele sub lovitura sagetilor tale" (cuvintele preotului lui Apollo, a carui fiica fusese luata in robie). Prin aceste cuvinte ale lui Homer, Nerva ii transmitea lui Traianus sarcina de a-l razbuna de nemernicia celor ce complotau in jurul tronului si-i cerea sa faca ordine si disciplina (27octombrie 97p.Chr.)

Dupa numai trei luni Nerva a murit subit (27ianuarie 98p.Chr.) la varsta de 68 de ani. Senatorii l-au purtat pe scut, pe umerii lor si l-au inmormantat in mausoleul lui Augustus. Senatul i-a decernat, ulterior, apoteoza-gloria eroilor.

Domnia lui Nerva se poate caracteriza scurta dar demna, rationala si buna, cu o viziune exceptionala pentru conducerea de viitor a imperiului. In viitorul apropiat, foarte repede, imperiul atinge maxima lui intindere si putere.

Demnul senator devenit imparat a domnit 1 an si 4 luni. Alegerea lui Traianus drept viitor suveran s-a dovedit o stralucita inspiratie. Nerva si-a legat numele de tanarul general fara a gandi sa lase mostenirea unei rude. Pentru atingerea telului l-a investit repede si cu demnitatea de caesar, cu puterea tribuniciana (tribunicia potestas) si cu puterea de guvernator (imperium proconsulare).

Nerva a imbinat, pentru prima data, doua lucruri de neimpacat principatul si libertatea. A dainuit drept o figura luminoasa, in panteonul suveranilor romani.

Cu Nerva istoricii consemneaza inceputul conventional al "Epocii Antoninilor". Cu domnia lui incepe o perioada istorica cu aspect unitar, de pace si bunastare, epoca considerata drept "secolul de aur" al Imperiului Roman. Statul roman va atinge apogeul expansiunii lui teritoriale, va cunoaste intarirea autoritatii imperiale, inflorirea economiei si dezvoltarea fara precedent a oraselor.