REINVENTAREA LIBERALISMULUI 1989-2000

"Cum oare un popor atit de mic ca al nostru, care a avut ghinionul de a fi situat la rascrucea marilor imperii, isi poate el pastra identitatea? Ei bine, pina acum a izbutit. Va fi din nou inghitit intr-un mare imperiu, injosit, va impartasi alta soarta decit lumea civilizata. Asta ar putea dura zeci, sute, mii de ani. Dupa cum isi va avea sansa lui. Cu conditia sa nu se naruie in timpul acestei lungi eclipse".

Constantin Noica

"Modernitatea nici macar nu a ajuns la maturitate. Sunt semne ca ar fi posibil sa ajunga. A vorbi despre post-modernitate si alte post-uri este deplasat si inutil".

Liviu Antonesei

Revelatiile diversitatii

In imediata prelungire a evenimentelor din decembrie 1989, gindirea sociala a trecut de la "limba de lemn" la sansa tuturor discursurilor de a se numi filosofie, sociologie si politologie. Prima invazie, nu foarte durabila, a fost antroposofia lui Rudolf Steiner care a creat euforii semidocte pina cind si-a revelat nonvaloarea. A urmat ocultismul horoscopic si elogiile paranormalului, intr-o filosofie domestica cultivata inca de "sticla" impersonala a micilor ecrane. S-au ivit si elanuri metafizice, inconjurate de cele mai multe ori de ideologii sincretice, ca la inceput de lume. Yoga balcanica isi facu repede aparitia, la toti cei care nu-l citisera pe Mircea Eliade si nici nu aspirau la asa ceva. In sociologie isi face aparitia intempestiva si inculta un "Jurnal de sociologie" agramat, distribuit cu nonsalanta de un "anonim" chiar la intrarea in Universitatea "Babes-Bolyai", fara succes insa printre studentii care cautau totusi altceva.

Spectacolul cel mare e dat insa de "filosofiile revolutiei". Teoria conspiratiei e unanim acceptata. Masivul fesenism face din evenimentele din decembrie 1989 ceva similar cu "revolutia bolsevica", proaspata inca in memoria multora, in a caror minte ideologia totalitara se incuibase adinc.

Elanurile schimbarii si libertatii se incolacesc in jurul faptelor minore. S-au rostit insa si cuvinte mari, dar repede au fost devorate de rapiditatea cu care totusi alte matrici se asezau in gindirea si reflexia sociala. Nimic n-a fost distinct atunci, intre 1990 si 1992, oameni vechi se straduiau sa devina noi, iar cei noi se invecheau repede. Partidele politice s-au nascut efectiv ca ciupercile dupa ploaie. In 1994 documente oficiale comunicau existenta urmatoarelor grupuri politice: Partidul National Taranesc Crestin si Democrat, Partidul National Liberal, Uniunea Democrat Crestina din Romania, Partidul Unitatii Democratice, Partidul Democrat din Cluj, Partidul Uniunii Crestine din Romania, Partidul Progresist, Partidul Social Democrat Roman, Partidul National Democrat, Partidul Liberal Monarhist din Romania, Partidul Ecologist Umanist fondat in Arad, Partidul Unitatii Democratice din Moldova, Partidul National Liberal - Conventia Democratica, Partidul Taranesc Roman, Partidul Liber Democrat, Partidul Libertatii si Democratiei Romane, Partidul Democrat Agrar, Sindicatul Politic Fraternitatea, Partidul pentru Reconstructia Nationala si Democratica, Partidul Democrat al Muncii, Partidul Democrat al Romilor Liberi, Partidul Democrat Constitutional din Romania, Partidul Social Democrat Independent, Partidul Liber Democrat Maghiar din Romania, Partidul Uniunea Republicana, Frontul Democrat Roman din Timisoara, Partidul Dreptatii Sociale Liber Democrat, Miscarea Democratia Moderna, Partidul Uniunea Crestin Democrata din Romania, Partidul Democrat Progresist, Partidul Republican Crestin, Partidul Muncii si Dreptatii Sociale din Romania, Partidul Umanitar al Pacii, Partidul Democrat Ecologist, Partidul Gospodarilor Maghiari din Romania, Partidul Reconstructiei Nationale din Romania, Miscarea Social Politica Alianta Crestin Ortodoxa "Libertatea", Partidul Liber Schimbist, Partidul Alianta Democrata a Romanilor din Romania, Partidul Tiganilor din Romania, Partidul National Roman, Partidul Radical Democrat, Forumul Cetatenesc Cluj-Napoca, Uniunea Libera Democratica a Romilor din Romania, Partidul National Progresist, Partidul Republican de Unitate a Romanilor, Partidul Crestin al Libertatiii si Drepturilor Omului, Partidul pentru Cinstirea Eroilor Revolutiei si Salvare Nationala, Uniunea Democratica "Tara Oasului", Partidul Muncii, Partidul Viitorul Democrat al Patriei, Partidul Crestin Democrat din Romania, Partidul Uniunea Liberala "Bratianu", Partidul National Republican, Partidul Roman pentru "Noua Societate", Partidul "Uniunea Crestin Ortodoxa", Partidul National al Muncii Agricole, Industriale si Intelectuale, Partidul National Crestin Independent, Partidul "Casa Romana a Europei Democrate - CRED, Forumul Democratiei si Unitatii Nationale din Romania, Partidul "Miscarea Tinara Democratie", Partidul Democrat Crestin al Romilor din Romania, Partidul Crestin si al Dreptatii, Frontul Democrat din Romania, Partidul Unitatii si Demnitatii Nationale, Partidul Pacifist al Tineretului Liber din Romania, Partidul Umanist Conservator, Partidul Revolutiei Romane, Partidul Tribuna Republicana, Partidul Progresist al Romilor Spoitori, Miscarea Pentru Integrarea Europeana, Partidul Eroilor Cazuti pentru Libertate a Eroilor Ramasi in viata Afectati de Gloantele Barbare, Miscarea Alternativa pentru un nou model al Dezvoltarii Nationale, Partidul Conservator Crestin si Democrat Roman, Partidul Micilor Proprietari si al Liberei Initiative din Romania, Partidul Europa din Romania, Partidul Revolutiei Crestin Democrat, Miscarea Neoliberala, Partidul Romilor Nomazi si Caldarari din Romania, Partidul Noua Democratie, Partidul National Crestin si Democrat Independent din Romania, Uniunea Monarhica Constitutionala din Romania, Partidul Social National, Federatia Ecologista din Romania, Partidul Liber Republican, Miscarea Producatorilor Agricoli pentru Drepturile Omului, Partidul Laburist Roman, Partidul National Democrat Crestin, Partidul uniunea Civica Radicala, Partidul Democrat Roman de Centru Constanta, Liga Antimonarhica "Prorepublica" Romania, Partidul Particularilor, Liga Nationala a Expropriatilor din Romania, Partidul National Ecologist, Partidul Roman al Humanitatii, Partidul Democrat, Partidul Social Democrat Traditional, Partidul Renasterii Natiunii Romane, Partidul Renasterii Nationale din Romania, Partidul Orfanilor si Prizonierilor de Razboi, Partidul "Romania Mare", Partidul Renasterea si Independenta Romaniei, Organizarea Luptatorilor Anticomunisti Romani, Partidul "Alianta Civica", Partidul Dreptatii si Social Democratiei din Romania, Partidul National Democrat pentru Dreptate, Partidul National al Producatorilor Liberi din Romania, Partidul Roman Democrat Popular Realist Revolutionar, Partidul Umanist Socialist din Romania, Partidul Democrat Independent, Partidul Social Democrat "Constantin Titel Petrescu", Partidul "Miscarea pentru Romania", Partidul Opozitia Democrata, Partidul Socialist al Muncii, Partidul National Agrar, Partidul "Vointa Poporului", Partidul Romilor Caramidari din Romania, Partidul Antitotalitarist "Jos Nomenclatura", Partidul Uniunea Micilor Proprietari Autonomi din Romania, Uniunea Negustorilor si Oamenilor de Afaceri din Romania, Partidul Dreptei Nationale, Partidul Romilor Social Democrat, Conventia Solidaritatii Sociale, Frontul Democrat al Salvarii Nationale, Partidul Tehnocrat Roman, Partidul Solidaritatea National Democrata, Partidul "Noua Romanie Crestina", Partidul pentru Apararea Drepturilor Romilor din Romania, Partidul National Regalist, Noul Partid Liberal, Partidul Socialist Roman, Partidul Industriei, Partidul Unitatii Nationale Romane, Partidul Unitatii Social Democrate, Partidul National al Reintregirii "Probasarabia si Probucovina", Partidul pentru Patrie, Gruparea Noua Generatie, Partidul Liberal 1993 (Aripa Tinara), Partidul Democrat (FSN), Miscarea Ecologista din Romania, Partidul Demoratiei Sociale din Romania, Partidul Republican cu sediul la Timisoara, Partidul Muncitoresc Taranesc Roman.

Am enumerat mai sus 145 de "partide", "uniuni", "miscari", conventii", "fronturi", "forumuri", "grupari", in care majoritatea covirsitoare sunt "nationale" si "democrate", invoca dreptatea sociala, solidaritatea sociala, unitatea nationala", unele sunt "monarhiste" altele sunt "republicane", dar si "antimonarhiste", "anticomuniste" si "antitotalitare", undele vizeaza renastere, democratie, civism, proprietate, unele sunt "taranesti", "agrare" si "muncitoresti", ba chiar "muncitoresc taranesti", sunt ale micilor proprietari, ale "patriotilor", ale "expropriatilor", ba chiar ale "osenilor", romilor "spoitori", "caldarari", "nomazi" si "caramidari". Ele mai sunt insa si "liberale", "socialiste" si "democrat-crestine" si "ecologice".

Trebuie sa recunoastem ca avem de-a face cu un imaginar politic bogat, cu o debordanta nevoie de organizare politica, dar si cu un birocratism fastuos, in care din pacate doctrinele si ideologiile politice sunt fie inexistente pragmatic, fie risipite pe hirtii de statute si programe toate insa marturie pentru afirmarea structurilor democratice din societatea romaneasca, in care nevoia de a deveni lider a numerosi "inteligenti" a facut cu putinta derularea unui spectacol politic, deopotriva derutant si obositor, mai ales pentru birocratii tribunalelor care le-au inregistrat, fara sa stie ca multe din asa zisele "partide", "uniuni" etc. n-au avut decit viata clipei birocratice, de inregistrare si punere in legalitate.

Toate acestea sunt deja istorie, momente de freamat si entuziasm, de dezbateri si arderi asezate pe trepte mai mici sau mai mari, pe butuci si caldari la temelia reinventarii liberalismului in societatea romaneasca, sub semnul revelatiei diversitatii.

Un actor al gandirii sociale: analistul politic

Alaturi de fenomenul inventariat mai sus, societatea romaneasca in cautarea unor identitati durabile de gindire sociala a mai cunoscut o explozie si anume aparitia presei scrise libere, entuziasta, critica si provocatoare, pina cind invinsa de televiziuni a devenit, in numeroase cazuri, clientelara politic si economic.

In mod cert schimbarile structurale din societatea romaneasca dupa evenimentele din decembrie 1989 au avut in presa scrisa un aliat activ, prin forta cu care aceasta a impus libertatea de gindire, un spirit critic uneori vehement, precum si analize lucide ale socialului.

Pentru gindirea sociala romaneasca ce iesea din chingile marxism-leninismului si nu se putea inca manifesta in sinteze elaborate, cum se va intimpla ceva mai tirziu, dupa primii pasi ai reformei invatamintului in stiintele sociale si dupa un potop de traduceri din autorii interzisi (Weber, Jung, Foucault) de cenzura comunista, dar si a unor manuale, istorii, compendii, dictionare, tratate de sociologie, filosofie si politologie, presa scrisa cu ritmurile ei cotidiene si saptaminale a impus un actor al gindirii sociale: editorialistul sau analistul politic. In aceasta ipostaza ii descoperim pe Octavian Paler la "Romania Libera", pe Ion Cristoiu la "Zig-Zag", "Expres Magazin" si "Evenimentul Zilei", pe Cornel Nistorescu la "Expres", pe Grigore Georgiu la "Romanul" pe Cristian Tudor Popescu la "Adevarul". In spatiul dedicat editorialului se consuma zilnic sau saptaminal o filosofie sociala pe care noi am numi-o filosofie publica - asupra mentalitatilor si comportamentului politic, asupra sensului democratiei si a economiei de piata, in fapt o filosofie critica a reformei, a actorilor politici: partide si personalitati, a sindicalismului nascind, dar si o filosofie a europenismului.

Editorialistii sau analistii politici prin intermediul presei scrise, din 1995 si prin intermediul micilor ecrane au oferit si ofera o gindire sociala in efemeride, un discurs reflexiv aflat sub presiunea evenimentului politic, social, economic, cultural. Evenimentele sunt cele care regleaza sensul reflexiilor analistilor politic, de aceea uneori opinia publica ii suspecteaza de inconsecventa, de situare pe pozitii contrare de la o zi la alta, fapt ce nu pot aseza aceste scrieri intr-o matrice lineara. Aceste efemeride fac, nu numai sub aspect cantitativ, ci si calitativ 'opera',"o 'opera politica' in istoria gindirii sociale. Componentele acestei "opere" nu pot fi insa judecate prin criteriile cu care se apreciaza o opera filosofica sau sociologica sistematic, ci dupa spusa lui George Calinescu: "Idealurile politice au toate o valoare relativa si nu e cazul a introduce in judecarea operei criterii seculare".[1]

Recurs la antropologie

In deceniul 1990-2000, sub semnul reinventarii liberalismului trei discipline ale gindirii sociale domina dimensiunile novatoare ale reflexiilor formative si creatoare. Este vorba de politologie, sociologia comunicarii si antropologie. Dar in timp ce politologia e istorie si analiza a doctrinelor politice, iar sociologia comunicarii nu concureaza decit cu sociologia opiniei publice si sociologia presei, antropologia se impune diversificat, in teme de antropologie generala, antropologie filosofica, antropologie culturala si antropologie socio-culturala, antropologie sociala, antropologie religioasa, fapt ce releva ca reflexia antropologica se constituie in cea mai importanta cucerire a gindirii sociale romanesti din intervalul mentionat.

Asa cum se stie, in gindirea sociala romaneasca, in cadrul sociologiei monografice a existat o directie antropologica, dar aceasta ramine circumscrisa doar scolii sociologice de la Bucuresti, adica unui moment reprezentativ al gindirii sociale romanesti, fara continuitate insa, dincolo de scrierile de specific antropologic ale discipolilor lui Dimitrie Gusti: Herseni, Stahl, Bernea, Ion I. Ionica, Focsa.

Perspectivele antropologice din sociologia monografica erau o emanatie a cercetarilor de termen impuse de metoda monografica, in timp ce diversele preocupari actuale de antropologie reprezinta pe de o parte, un efort de sincronizare a gindirii sociale romanesti la o disciplina spirituala, confundata multa vreme la noi cu etnologia, etnografia si folcloristica, fara sa se stie ca acestea sunt de fapt ramuri ale antropologiei culturale. Pe de alta parte, alaturi de sincronizarea mentionata, prezenta orizonturilor antropologice in gindirea sociala romaneasca inseamna creativitate, o inscriere a preocuparilor romanesti de antropologie in dimensiunea universalista a acestei discipline spirituale, de multa vreme centenara in cultura umanitatii.

In cautarea originalitatii: spiritul paradigmatic

Dupa iuresul de febrilitate al anilor 1990-1991, diferitele matrici disciplinare ale gindirii sociale isi creeaza cimpuri de manifestare. Astfel sociologia isi recistiga statutul de stiinta reflexiva, prin schimbarea paradigmei. In locul unei sociologii a materialismului istoric a carui paradigma era "fortele si relatiile de productie capitalista si socialista" se manifesta o accentuata reflexie asupra omului ca individ si societate. In context, Ion Ungureanu a dezvaluit diversitatea paradigmatica a gindirii sociologice, iar alti sociologi, precum Ilie Badescu, Dumitru Sandu, Traian Rotariu, Catalin Zamfir configureaza transformarea "tranzitiei" si "reformei" romanesti in paradigma a sociologiei teoretice. O sociologie a "tranzitiei" si in sociologiile de ramura, in primul rind in sociologia educatiei, un teritoriu cucerit cu eruditie si comprehensiune de studiile si cercetarile Elisabetei Stanciulescu. Prin sociologia sondajelor de opinie se impune, nu numai in cimpul specialistilor, ci chiar in opinia publica, vocatia sociologiei ca inginerie sociala.

In filosofie valul hermeneutic e puternic, iar in jurul lui se regindeste dimensiunea ontologica a filosofiei. Exista o explozie a enciclopedismului filosofic, iar ispita paradigmatica se poate citi in "constructele" lui Tudor Catineanu si "holon"-ul lui Ion Biris. In aceste pulsuri originale tentatia metafizica este cit se poate de limpede.

Psihologia sociala aproape ca invadeaza teritoriul gindirii sociale, prin subtilitati si nuante, prin achizitia unor teme precum 'localismul' si "globalismul", prin care un Petru Ilut isi organizeaza un univers reflexiv nuantat si original, alaturi de alte tentative memorabile, cum sunt cele ale lui Adrian Niculau si ale altora.

Izbinda cea mare pentru gindirea sociala romaneasca, dupa reinventarea liberalismului, o reprezinta politologia. Mai intii e vorba de autori care s-au convertit de la "socialismul stiintific" la politologia economiei de piata, cu succese inca deocamdata minore, cu exceptia scrierilor lui Silviu Brucan, scrieri care dovedesc posibilitatea si realitatea convertirii obiective. Sigur, avem si cazuri, precum cel al lui Gabriel Liiceanu, care din filosof al "tragicului" si "limitei", inainte de 1989 a devenit politologul "apelului catre lichele", apel care n-a facut nici cariera si nici discipoli. S-a conturat insa un curent politologic de analiza a socialismului real prin Vladimir Tismaneanu si Stelian Tanase, o politologie a tranzitiei. Pasul urmator va fi cu siguranta cel al politologiei reale, de reflexie comprehensiva asupra doctrinelor si ideologiilor, structurilor si grupurilor politice, in relatia lor multifunctionala cu structurile si straturile societatii.

Formele fara fond. Al patrulea val

Bilantul pe care-l propunem asupra gindirii sociale romanesti, presupune si o privire analitica in corpul doctrinar si ideologic al partidelor politice.

Am putut vedea deja numarul impresionant de partide, uniuni si fronturi, care s-au manifestat durabil si temporan, daca nu pe scena politica, in birocratia acestei scene. Aprecierea unei astfel de diversitati aduce in prim plan sentimentul libertatii si actiunii politice, in plan secund insa putem descoperi prin comprehensiune faptul ca, in momentul de fata, nici la nivelul grupurilor politice reprezentative, nici in opinia publica nu exista claritati si clarificari, in ceea ce priveste principalele doctrine si ideologii politice: Liberalism, Social-Democratie Crestina si Ecologism. Sa luam in calcul numai iesirea din scena a ecologismului, intr-o tara cu mari probleme ecologice, cum e Romania, ei, e suficient de limpede ca asa cum s-a manifestat la noi doctrina si ideologia "verzilor", n-a fost altceva decit imitatie sterila. De asemenea cum am mai spus, cita vreme social democratia romaneasca s-a aflat si se afla si acum atit la putere cit si in opozitie, ceva nu e curat cu aceasta doctrina, atit de benefica in numeroase societati europene. Apoi, liberalismul si democratia crestina s-au dovedit fara succes electoral, pentru ca grupurile politice numite astfel au guvernat fara sa produca liberalism si democrestinism autentice.

Ce avem totusi in corpul doctrinar si ideologic al grupurilor noastre politice? La o prima privire, intelegem ca avem niste "forme fara fond" care apasa ca un blestem asupra societatii romanesti, de la nasterea si afirmarea in ea a modernitatii. Exista numeroase indicii in acest sens, incit am putea spune ca societatea romaneasca experimenteaza dupa 1989 al patrulea val al "formelor fara fond", dupa "valul pasoptist" (1848-1918), valul ascensiunii ideologiilor adverse (1918-1938) si valul societatii captive (1938-1989). Acest al patrulea val al "formelor fara fond", este al resincronizarii societatii romanesti la propria istorie liberala si la organizarea si functionarea, in spirit european a politicii si economiei romanesti.

Totusi, nu avem chiar forme fara fond, desi al patrulea val al acestora este real. Pe fondul desprinderii de societatea captiva si uneori in cautarea doctrinelor si ideologiilor politice, formele fara fond s-au umplut cu cel putin trei sensuri: populism, nationalism si europenism, sensuri care, dincolo de cautarile unor doctrine si ideologii politice autentice, domina atit mentalitatile grupurilor politice, cit si mentalitatea opiniei publice. Evident ca, nu avem populism, nationalism si europenism in stari pure. Ele sunt distribuite confuz si difuz la nivelul comportamentului si actiunii politice, in ceea ce formal putem numi, in societatea romaneasca: liberalism, social-democratie si democratie-crestina. In toate acestea, cu exceptia conservatorismului nationalist, populismul, nationalismul si europenismul se afla in doze mai mici sau mai mari, in functie de fluctuatiile liderilor politici, care, in dispretul doctrinelor si ideologiilor domina reinventarea liberalismului in societatea romaneasca.

In seriile de texte pe care le insumam in paginile ce urmeaza exista oferta de a inlocui populismul cu civismul, nationalismul cu antropocentrismul si europenismul    de parada cu un modernism politic viabil, intru respectarea regulilor jocului democratic. Oferta noastra poate ramine o utopie ca si multe alte proiecte din lumea romaneasca, conditia configurarii ei pragmatice fiind generata de putinta sanselor receptarii ei intr-un context in care pervertirea ideilor si ideile pervertivii fac casa buna cu manipularea, confuzia si cultivarea dilemelor inoperante. Noi optam pentru sansa inlaturarii acestor indicatori si suntem convinsi ca lectorii paginilor care urmeaza vor intelege ca problema proiectelor de gindire sociala romaneasca ce urmeaza a se constitui sunt si tin de vocatia si responsabilitatea celor care nu-si asuma confuzii, resping manipularea, iar in situatii dilematice au curajul optiunii veridice si eficiente, in spiritul liberalismului si democratiei.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Dictionarul literaturii romane de la origini pina la 1900, Ed. Academiei, Buc., 1979

Personalitati ale stiintei. Mic dictionar, Ed. Stiintifica si enciclopedica, Buc., 1977

Afloroaei Stefan, Cum e cu putinta filosofia in sud-estul Europei Editura Polirom, Iasi, 1997

Badescu Ilie, Sociologie eminesciana, Editura Porto Franco, Galati, 1994

Blaga Lucian, Gindirea romaneasca din Transilvania in secolul al XVIII-lea, Editura stiintifica, Bucuresti, 1966

Costea Stefan (coordonator), Enciclopedia sociologilor romani, Ed. Expert, Buc., 2002

Costea Stefan (coordonator), Istoria sociologiei romanesti, Editura Fundatiei "Romania de miine", Bucuresti, 1998

Culianu Ioan Petru, Mircea Eliade, Editura Nemira, Bucuresti, 1998

Culianu Ioan Petru, Studii romanesti, I, Nemira, Bucuresti, 2000

Datcu Iordan, Dictionarul etnologilor romani, 1-2, Saeculum, Buc., 1998

Eliade Pompiliu, Influenta franceza asupra spiritului public in Romania, Editura Meridiane, Bucuresti, 1982

Frunza Victor, Istoria stalinismului in Romania, Humanitas, Bucuresti, 1990

Georgiu Grigore, Istoria culturii romane moderne, Scoala nationala de studii politice si administrative, Bucuresti, 2000

Hatmann Ion, Istoria doctrinelor juridice, Editura Fundatiei "Romania de Miine", Bucuresti, 1997

Herseni Traian, Sociologie (romaneasca), in Istoria filosofiei moderne, V. Societatea Romana de Filosofie, Buc. 1938

Ica Ion I. jr., Marani Germano, Gindirea sociala a Bisericii, Deisis, Sibiu, 2002

Ianosi Ion, Dictionarul operelor filosofice romanesti, Humanitas, Buc. 1997

Ibraileanu Garabet, Spiritul critic in cultura romaneasca, Editura Minerva, Buc. 1984

Larionescu Maria, Sociologie romaneasca, I. Academia Romana, Institutul de Sociologie, Bucuresti, 1995

Lazar Marius, Paradoxuri ale modernizarii. Elemente pentru o sociologie a elitelor culturale romanesti, Limes, 2002

Livezeanu Irina, Cultura si nationalism in Romania Mare, Editura Humanitas, Bucuresti, 1995

Lovinescu Eugen, Antologia ideologiei junimiste, Editura Casa Scoalelor, Buc. 1942

Lovinescu Eugen, Istoria civilizatiei romane moderne, Editura Minerva, Buc. 1992

Marica George M., Studii de istoria si sociologia culturii romane ardelene din secolul al XIX-lea, I, II, III, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977-1980

Negru Andrei, Din istoria cercetarii sociale romanesti. Institutul Banat Crisana, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 1999

Negru Andrei, Emil Pop, Societatea de miine. Bibliografie, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2001

Nenitescu M., Sub zodia proletcultismului, Editura Humanitas, Bucuresti, 1995

Pacurariu Mircea, Dictionarul teologilor romani, Ed. Univers enciclopedic, Buc., 1996

Predescu Lucian, Enciclopedia Cugetarea, Ed. Cugetarea, 1940

Rosca D.D., Puncte de sprijin, Editura "Tara", Sibiu 1943

Scraba G.D., Ion Heliade Radulescu, Inceputurile filosofiei si sociologiei romanesti, Editura Fundatiunii I.V. Socec, Bucuresti, 1935

Tismaneanu Vladimir, Fantoma lui Gheorghiu Dej, Editura Univers, Bucuresti, 1995

Vedinas Traian, Onisifor Ghibu, Educator si memorialist, Editura Dacia, 1983

Verdery Katherine, Compromis si rezistenta. Cultura romana sub Ceausescu, Editura Humanitas, Bucuresti, 1994

Volovici Leon, Ideologia nationalista si "problema evreiasca", Humanitas, Buc. 1995

Weber Eugen, Dreapta romaneasca, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1999

Zeletin Stefan, Burghezia romana, Cultura nationala, Buc. 1925

Zeletin Stefan, Neoliberalismul, Editura Scriptu, Buc. 1992