Revolutiile sociale in Franta, Rusia si China

Sectiunea 1 - revolutiile sociale in Franta, Rusia si China

Date: Franta (1787-1789); Rusia (1917); China (1911-1916)

Dinastii la putere: Bourbon (Franta), Romanov (Rusia) si Manchu (China)

Crizele revolutionare in aceste state au aparut atunci cane ele nu au fost capabile sa gestioneze provocarile evolutiilor situatiilor internationale. Prinse in presiunea incrucisata exercitata de structura de clasa interna si de exigentele internationale, autocratiile din aceste tari, impreuna cu administratiile si armatele lor au sucombat. Pentru a intelege natura si cauzele crizlor politice care au dat nastere celor 3 revolutii trebuie sa intelegem structura vechiului regim.

Caracteristici ale vechiului regim in cele 3 state:

toate erau monarhii autocrate

erau state imperiale (ierarhii militare si administrative coordonate central de un monarh absolut

erau proto-birocratii (unele birouri - functii publice - de la nivel inalt erau specializate functional. Unii oficiali actionau dupa reguli specifice si supervizare ierarhica

nici unul dintre aceste state nu erau in intregime birocratice (birocratia este caracteristica statului modern)

nici unul nu era complet centralizat si cu o putere de penetrare in teritorii atat de mare pe cat o au statele moderne

aveau economii predominant agrare

toate aveau o clasa dominanta formata din proprietari de pamant

toate prezentau clase muncitoare urbane si clase care controlau comertul si industria

comertul era mai degraba local si regional decat national

tensiunile politice relevante nu au fost intre clasele comercial-industrial si aristocratiile proprietare de pamantfunciare ci intre clasele producatoare si cele dominante si intre acestea si statele imperiale autocrate.

Intr-un anumit sens clasa dominanta (aristocratia funciara) si statul imperial erau parteneri in exploatarea si controlul taranilor

Clasele dominante nu puteau sa se apere singure de revoltele taranilor si au devenit dependente (desi in masuri diferite de la un stat la altul), de statele centralizate monarhice.

Desi in sensul anterior mentionat clasa dominanta si statul centralizat erau parteneri, intr-un alt sens erau competitori in controlul extractiei de resurse de la tarani. Monarhii erau interesati in extractia de resurse pe care apoi sa o investeasca in armata sau in dezvoltari economice centralizate. De aceea interesele aristocratiei funciare au devenit obstacole.

Nici unul dintre aceste state nu era de tip parlamentar care sa permita clasei dominante un rol in realizarea politicilor statului (nu exista nici un rol formal al clasei dominante).

Totusi unii dintre membrii clasei dominante reuseau sa controleze unele dintre institutiilebirourile statului. Acest control era insa partial deci nu putem vorbi de o capturare a statului de catre clasa dominanta

Toti monarhii din aceste state intampinau dificultati din cauza intensificarii competitiei militare (plan extern). Succesul in aceste provocari depinde de capacitatea monarhilor de a mobiliza resurse extraordinare din societate si de a implementa procese de reforma si de modificari structurale

Nici unul dintre aceste state nu a reusit sa implementeze reforme suficient de importante pentru a promova dezvoltarea economica rapida si pentru a face fata din punct de vedere militar. Crizele revolutionare au aparut tocmai din cauza acestei incapacitati de a face fata presiunilor externe.

Relatiile institutionale existente intre monarh si stafful sau pe de o parte si intre economiile agrare si aristocratia funciara de cealalta parte, au facut ca aceste state imperiale sa nu poata sa faca fata cu succes competitiei si intruzunii externe.

De aici, ca rezultat, regimurile vechi au fost fie dizolvate ca rezultat al infrangerii intr-un razboi total (cazul Rusiei), fie au fost distruse de conflictul dintre monarh (in incercarea acestuia de a mobiliza resurse sau de a impune reforme) si aristocratia funciara. (Franta si China). Rezultatul a fost dezintegrarea masinii administrative si militare centralizate. Nemaifiind sustinute si impuse de pretigiul puterii coercitive a monarhiei autocrate, relatiile de clasa existente au devenit vulnerabile la atacuri dinspre clasele inferioare. Astfel au aparut crizele social-revolutionare politice.

In detaliu: (dar nu prea tare ca deja e istorie si daca aveti chef cititi in reader)

I) Franta

Statul:

ultimul conflict intre nobili si rege - Fronda (1648-1653). Prin esecul ei ultima incercare de limitare a puterii monarhului este infranta.

Absolutismul triumfa sub domnia lui Luis XIV (Ludovic)

Armata avea un rol foarte important atat din cauza presiunii interne cat si din cauza presiunii externe - celelalte monarhii continentale si noile puteri navale.

Economia:

societate agrara cu o economie marcata de o retea de interese ale proprietarilor de pamant care au impiedicat orice dezvoltare rapida catre agricultura capitalista sau catre industrializare

desi comertul si cateva industrii premecanizate erau in expansiune, acestea erau simbiotic legate si limitate de structurile sociale si politice ale imperialei si agrarei Frante.

Modul in care era alocata proprietatea asupra pamantului a limitat dezoltarea tehnologica. Mai mult structura agrara traditionala de productie nu a putut sa sustina o crestere economica indelungata

Cresterea populatiei care a excedat cresterea productiei a dus la preturi foarte mari si la foamete

Clasa dominanta:

pana in secolul 18 in Franta a aparut o clasa dominanta distincta. Aceasta nu era nici feudala nici capitalista. Aceasta isi apropria direct sau indirect surplusul creat de agricultura "taraneasca"

aceasta clasa nu era formata exclusiv din nobili sau exclusiv din noi imbogatiti (nobilii fara bani erau exclusi din societatea inalta pariziana, in vreme ce noii imbogatiti erau primiti). Ceea ce avea in comun era bogatia asigurata de diverse drepturi de extractie de resurse.

Nici o contradictie de clasa - bazata pe incompatibilitatea mijloacelor de productie - nu a creat criza revolutionara. Revolutia a aparut atunci cand aceasta ordine s-a dovedit neviabila date fiind dezvoltarile din scena internationala.

Razboaiele si dilema fiscala:

Franta a fost implicata in doua razboaie: Razboiul Succesional Austriac (1740-1748) si Razboiul de 7 ani (1756-1763). In ambele resursele tarii au fost epuizate. Nu au existat castiguri de pe urma acestor razboaie. In schimb Franta a pierdut o parte din imperiul sau din America de Nord si India catre Marea Britanie.

Franta avea o problema strategica. Daca anglia nu se putea afirma ca putere de uscat si a investit numai in puterea sa navala, Franta putea fi si una si alta si si-a impartit resursele intre cele doua.

O alta problema era de natura fiscala. Faptul ca produsul national per capita era mai scazut decat in Anglia si faptul ca sistemul fiscal era marcat de numeroase exceptari au condus la o extractie deficitara de resurse.

O succesiune de ministri de finante au incercat sa reformeze sistemul de taxare prin abolirea exceptarilor grupurilor privilegiate si prin egalizarea poverii taxelor pe localitati si regiuni. Acestor incercari li s-au opus parlamentele (nominal acestea erau simple parti ale administratiei regale si erau situate in Paris si in orasele importante functionand drept curti de apel pentru toate cazurile penale si civile. Ele aveau insa si cateva caracteristici care combinate le faceau sa fie un instrument al clasei superioare impotriva puterii regale). Folosindu-se de dreptul de a se opune puterii regale, parlamentele s-au opus incercarilor de reformare fiscala. In cele din urma aceste parlamente au deschis usa revolutiei prin suportul clasei superioare si cel popular impotriva incercarilor de reforma fiscala. In mod ironic aceasta se intampla exact cand Franta reuseste sa infranga Marea Britanie in razboiul de independenta american. pretul platit pentru independenta americana a fost revolutia franceza. Acest razboi a inasprit povara fiscala fapt ce a dus, alaturi de celelalte cauze discutate, la revolutie.

Pentru descrierea revolutiei vezi paginile 66-67.

II) China

Economia agrara si societatea:

agricultura Chinei nu era feudala, in sensul ca nu existau drepturi de a detine munca altora (n-am gasit alta traducere pt serf labor). Majoritatea chinezilor,cel putin 80% ,erau tarani agricultori care traiau in sate de cateva sute de familii. Ei lucrau terenuri pe care le detineau din familie, erau inchiriate sau ambele. Inegalitatea economica din China era in mare masura exprimata de numarul de proprietati detinute. Aproximativ 40% din terenuri erau inchiriate de mosieri.

chiar daca taranii isi procurau isi procurau singuri hrana, depindeau in continuare de pietele periodice de ceea ce William Skinner a etichetat ca 'standard market town' pentru a vinde o parte din produsele lor pentru bani necesari platirii taxelor ,sau pentru a achizitiona produse de artizanat si amuzament si servicii religioase.

Statul:

familiile bogate aspirau sa participe la serviciile statului ,intr-un domeniu cosmopolit al vietii din China ,lucru pe care taranii nu-l puteau experimenta.

imparatul conducea - un monarh absolut si nelimitat legal, cu diferiti membrii ai clanului stransi in jurul lui. Imediat dupa el in ierarhia administativa urmau Marele Consiliu si Marele Secretariat. Dupa acestea urmau sase departamente sau consilii. Dupa guvernul central urmau administratiile locale conduse in fiecare caz de un Guvernator general (viceroy), sau un guvernator.

fiecare provincie era impartita in unitati mai mici numite tao .Fiecare tao era alcatuit din fu (administrate de prefecti), iar la randul lor fiecare fu era subdivizat in departamente(administrate de magistrati).

aspirantii la pozitiile sociale oficiale proveneau din orice mediu social din China, chiar si persoanele sarace castigau pozitii inalte.

oficialitatile imperiale erau formate exclusiv din upper literati (invatati de nivel superior) (cei care au promovat testele locale si nationale). Lower literati (cei care nu au promovat decat examenele elementare) nu se orientau in mod normal spre birourile oficiale.

Magistraturile au permis si chiar sustinut literati locali si oameni bogati sa organizeze servicii comunitare,precum priectele de irigare ,problemele religioase ,eforturile educationale .Administratia imperiala a ingradit drepturile mosierilor si creditorilor de a colecta chirii si plati.

Nota: N-AM CHEF SA GASESC TRADUCERE PT LITERATI ! !! GRRRRRRRRR!!!!!!x-( ma rog probabil ca intelectualicarturariinvatati sau bla bla. Ideea e sa intelegeti la ce se refera.

Nobilimea:

nobilimea din China Imperiala nobilimea se baza simultan pe detinerea pozitiilor in stat si pe detinerea surplusului de pamant sau de bani. (liquid wealth).

Exista mai multe pareri in ceea ce priveste intrebarea "cine era de fapt nobilimea in China Imperiala?". Unii considera ca nobilimea era formata din invatati altii ca ar fi fost formata fundamental din familii bogate, in special proprietari de pamant. De asemenea exista o controversa in privinta structurii fundamentale a vechiului Regim din China. Era China un stat imperial cu o cultura confuciana si un sistem educational unic sau era o societate agrara stratificata pe clase? Skocpol: in viziunea mea era un amalgam din cele doua.

Interveniri straine si razboaie civile:

Imperiul chinez a decazut si s-a prabusit, deschizand drumurile spre distrugerea nobilimii. Pentru a descoperi de ce trebuie sa cercetam si relatiile externe ale Chinei.

Pentru a se controla populatia mai bine, s-au creat alte posturi in cadrul administrativ (lideri etc). Taranii plateau mai multe taxe (neoficiale). O data cu aceste schimbari au avut loc trei revolte importante White Lotus Rebelion, Taiping Rebelliom (era inspirata din propaganda misionarilor crestini), Nien Rebelliom si Moslem. Impactul acestor revolte a fost ca veniturile au scazut, au existat pierderi omenesti, iar China in acest timp nu s-a mai putut ocupa de politica externa. In plus resursele statului au fost epuizate pentru a combate aceste rebeliuni. Extractia de resurse a inregistrat scaderi importante din cauza scaderii populatiei (morti in rebeliuni).

Conducatorii Manchu au supravietuit cu costul modificarilor institutionale si redistribuirii puterii. Acestea au impiedicat insa China sa faca fata provocarilor externe.

pe parcursul secolului XIX China a fost supusa unei presiuni externe fara precedent.

Razboiul Opiului (Opiumului) pierdut de China in fata Marii Britanii (1839-1842)

Infrangerea in razboiul cu Japonia (1895)

Toate acestea au dus la venituri reduse pentru statul Imperial care nu a putut sa investeasca in modernizari sau industrializare, nu a putut finanta reforme sociale si politice. Pe fondul presiunii externe acestea au fost decisive in pornirea revolutiei.

Reforme si revolutia de la 1911

intre 1901-1911 au avut loc o serie de reforme. Sistemul confucian de examinare a cazut in 1905. au aparut scolile moderne

s-a creat un sistem national de bugetare

s-a creat o adunare reprezentativa (1908) in speranta ca astfel se va mobiliza nobilimea cu rol de suport si consiliere pentru guvernarea imperiala.

Apar apoi adunari locale si sunt programnate alegeri pentru 1909 si alegeri nationale pt 1910 cu planul ca in 1917 sa se infiinteze un Parlament National. Dar reforma a distrus guvernamantul reformist.

Masurile reformiste au ajutat la intarirea fortelor regionale impotriva centrului. Studentii educati in scoli moderne si ofiterii au dezvoltat viziuni radical nationaliste si ostilitate impotriva dinastiei straine (Manchu).

Ceea ce a precipitat direct revolutia de la 1911 a fost o alta incercare de reforma a guvernului central, una care a amenintat interesele financiare a nobilimii provinciale - decizia de a cumpara toate proiectele de cale ferata de la grupurile provinciale care investisera in ele. A aparut ca raspuns o miscare de protectie a cailor ferate intr-o provincie din vestul Chinei. Clasa conducatoare a provinciei a devenit radical antidinastica si deci xenofoba. Guvernatorul Manchu fuge.

Similaritati intre Franta si China

in ambele clasele superioare (comerciale sau funciare) au castigat putere politica in dauna guvernamantului central

ambele au avut probleme din cauza presiunilor externe care au dus la conflicte interne dintre autoritatile autocrate si clasele dominante.

In ambele cazuri incercarile autocrate de a reforma si de a moderniza au acutizat conflictul centru - clase dominante

In ambele masinaria centrala s-a dezintegrat

De aici incolo nu mai am rabdare. Ma calca pe nervi istoria:D una e sa citesti si alta sa stai sa urmaresti rand cu rand. Atasez doua rezumate ale colegilor. Se intelege ideea deci e ok.

Imperiul Rus: O Mare Putere subdezvoltata

Inainte de a-si cunoaste sfarsitul, Rusia Imperiala a concurat pentru suprematie impotriva unor tari europene superior dezvoltate, fiind astfel nevoita sa instituie o serie de reforme in vederea modernizarii. Pana in sec XIX, Rusia s-a constituit intr-o putere dominanta a spatiului european, cunoscuta si sub numele de "Jandarmul Europei", responsabila si pentru curentul revolutionar central-european.

Nasterea Imperiului Rus se face sub egida lui Petru cel Mare care instituie reforme rezultate prin contopirea metodelor imprumutate din Vest cu cele ale unui traditional regim despotic, mixtura ce amplifica exponential puterea Rusiei.

Armata: formata din serbi si nobili recrutati fortat si inarmati de catre stat(ce isi gaseste finantare in cresterea taxelor directe si indirecte)

Monstruoasa masina militara ruseasca a fost competitiva dpdv tehnic pana cand efectele industrializarii occidentale s-au reliefat si in echipamentul militar al acestoa.

Economia de tip agrar ramasese cu mult in urma, dezechilibru contrabalansat insa prin birocratizarea puternica

Comertul: desi era prezent atat la nivel local cat si inter-regional, a cunoscut o dezvoltare mai ampla dupa construirea de cai ferate, in ultima treime a sec XIX.

Agricultura: datorita pamantului infertil, a climatului imprevizibil si a tehnologiilor primitive, profiturile erau mult sub nivelul scontat, estimandu-se chiar ca in sec XIX atingea un nivel similar celui din secolele precedente. Cu toate astea, desi populatia a crescut de patru ori intre 1719 si 1858 (16 mil-60mil) productia agricola a facut fata acestei provocari si nu atat datorita anexarii de noi teritorii(si implicit a cresterii suprafetei agricole) cat datorita unei cresteri naturale a productivitatii.

Factorul social: pana la mijlocul sec XIX doar 8-10% din populatia de 60 de mil locuia in mediul urban, ramanand fundamental o societate agrara.

Esecul din Crimeea si reformele ce i-au urmat

Unul dintre interesele majore ale Imperiului Rus era acela de a controla accesul la Marea Neagra, ceea ce l-a purtat intr-o serie de evenimente nefaste, care au dus si la schimbarea statutului sau in Europa. Daca in 1815 aparea ca singura Mare Putere a continentului, in 1848 devine putere dominatoare, dupa finalizarea Razboiului Crimeii este doar una dintre Marile Puteri.

Razboiul Crimeii se desfasoara intre 1853-1856, fiind un conflict pentru stabilirea controlului in Marea Neagra si a sferelor de influenta in decadentul Imperiu Otoman. Fortele beligerante erau Imperiul Rus pe de-o parte(lispsit de fostul sau aliat austriac), si o alianta a Frantei si Angliei. Flotei ruse invechite i-a fost imposibil sa combata inamicul occidental , puternic modernizat datorita industrializarii. In ultima instanta miza a fost jucata la Sevastopol, in Crimeea, unde rusii au fost nevoiti sa isi sabordeze vasele de razboi. In urma acestui ultim esec, a fost semnat tratatul de pace, ce restrangea influenta rusa in Orientul Apropiat, privand tara si de accesul la Marea Neagra.

Infrangerea suferita in Razboiul Crimeii a dus la o serie de reforme importante si pe plan intern, fiind constientizata necesitatea modernizarii.. Cu toate astea, obiectivul era o "liberalizare" a societatii care sa ii consolideze rolul sau de Mare Putere si nu una care sa conduca la instabilitate politica. Acestea includ: modernizarea sistemului juridic, introducerea serviciului militar universal si crearea unor zemstvo ( consilii municipale). Cea mai importanta reforma insa se refera la emanciparea a milioane de tarani iobagi, proces inceput in anul 1861.

Emanciparea taranilor iobagi a fost o reforma initiata mai mult pentru relaxarea tensiunilor sociale decat pentru promovarea dezvoltarii economice. Tarul Alexandru sustinea ca " este mai bine sa abolim iobagia incepand de sus decat sa isi inceapa singura emanciparea de jos" , argument prin care combatea nemultumirea nobililor , nevoiti acum sa cedeze o parte din terenuri fostilor vasali.

In mod cert, atat reformele postbelice cat si modul lor autocrat si birocratic de implementare au intalnit opozitia claselor dominante, contravenind intereselor acestora. Cu toate astea, in timp ce in Franta anilor 1787-1789 si in China in 1911 opozitia claselor dominante a condus la dizolvarea sistemului imperial, in Rusia sec XIX nu au existat asemenea repercursiuni. Pentru o mai buna intelegere a diferentei, trebuie analizata situatia nobilimii latifundiare ruse.

Pozitia nobilimii latifundiare

La fel ca si in cazul nobilimii chineze si a marilor proprietari francezi, nobilimea latifundiara rusa isi obtinea resursele pe cale directa, de la taranime, dar si indirect, fiind remunerati de stat pentru diferite servicii prestate. In contrast insa cu categoriile avute in comparatie apartinand societatilor chineze si franceze, nobilimea latifundiara rusa era slaba dpdv economic si dependenta politic de autoritatile imperiale, situatie valabila chiar si in perioada ce i-a precedat lui Petru cel Mare.

Serbia nu a fost o realitate generata de spiritul antreprenorial al marilor proprietari de pamant (cum a fost in cazul Europei Orientale dupa anul 1400) ci de nevoia statului de a obtine suficiente resurse astfel incat sa isi poata sustine campaniile militare. Prin aceasta masura taranii ex-liberi erau obligati sa produca pentru a-si obtine veniturile necesare subzistentei, concomitent cu satisfacerea nevoii de a asigura ordinea sociala intrastatala prin intermediul nobilimii.

Dupa cateva secole, pamanturile nobililor independenti au fost expropriate, fiind oferite drept recompensa pentru serviciile militare altor nobili. Dependenta latifundiarilor de Imperiu a fost profund marcata prin instituirea serviciului militar obligatoriu tuturor nobililor adulti de sex masculin(in timpul lui Petru cel Mare) si prin atribuirea pamanturilor in diferite regiuni ale tarii, impiedicand astfel formarea relatiilor stranse de vecinatate. Desi dupa secolul XVIII a fost ridicata obligativitatea inrolarii si dreptul la proprietate a fost mai bine definit, pozitia nobililor nu a fost cu mult modificata. In incercarea de a duce un mod de viata similar celui european, era necesar sa isi suplimenteze fondurile obtinute din agricultura fie indatorandu-se la stat (pana in 1860 66% din serbi erau ipotecati) fie angajandu-se in serviciul statului.

In mod ironic, in timp ce dependenta nobililor latifundiari fata de Imperiu crestea, autocratia devenea din ce in ce mai independenta, prin largirea categoriilor din care era constituita nobilimea. Atat inaltilor literati cat si familiilor provenind din mediul urban sau ecleziastic le era permisa aplicarea pentru posturi guvernamentale. Aproximativ 50% din nobilime era formata din latifundiari detinatori de serbi iar la nivelul conducerii identificandu-se un efectiv de 40% dintre pozitii ocupate de acestia. Initiativa colectiva nu era stimulata, statusul lor depinzand in exclusivitate de relatiile individuale cu statul.

Doar cunoscand aceste aspecte putem completa analiza emanciparii serbilor. In mod evident, pozitia incerta a nobilimii latifundiare explica slaba influenta a acestora in reformele aplicate de tar si cu atat mai mult imposibilitatea de a dizolva sistemul politic in numele unui program aristocratic sau liberal-constitutional.

Ar fi totusi o greseala sa conchidem ca nu au avut nici o influenta in conturarea parametrilor emanciparii serbilor, avand un rol important in special in implementarea politicii la nivel local. Pentru ca dpdv juridic influenta Imperiului in reglementarea relatiilor dintre nobili si vasali era redusa, latifundiarii deveneau singura clasa care putea fi insarcinata cu stabilirea criteriilor de impartire a pamantului. In consecinta, fostilor serbi le-au fost repartizate in zonele unde era pamantul fertil portiuni mici din pamant, acolo unde era infertil portiuni mari de pamant, fiind obligati sa plateasca sume mari -contravaloarea pamantului primit. Mai mult decat atat, dependenta serbilor de fostii proprietari ramanea la fel de vie, pentru ca resursele de apa si alte utilitati ramasesera sub administrarea nobilimii. Desi profund afectata de reformele instituite de tar, marii proprietari de pamanturi ramaneau clasa dominanta a unei economii agrare stagnante.

Nobilimea neoficiala a ramas impotenta politic fata de autocratia de dupa 1860, desi se infiintasera acele zemstvo, organe de conducere locala la stabilirea carora nobilii se bucurau de o disproportionalitate a voturilor favorabila lor (desi reprezentau 1.3% din populatie ocupau 74% din efectivul de locuri- Wikipedia). Zemstvo erau tolerate de birocratia Imperiala atata vreme cat nu contraveneau politicilor centrale, si nu au devenit periculoase pentru autocratie pana in anul 1905, cand autoritatea statului a fost slabita pentru o scurta perioada dupa infrangerea suferita intr-un razboi(urmand sa isi reconsolideze pozitia dupa 1906). Pentru a conchide, statul a fost detinatorul puterii si al initiativei de a restructura si reforma societatea rusa, fie si in detrimentul intereselor nobilimii.

INDUSTIALIZAREA CONDUSA DE STAT (Alina Mogos)

Dupa reformele de modernizare de dupa razboilul Crimeei, statul rus a facut un efort considerabil pentru a impulsiona industrializarea.In anii 1860-1870, Rusia a incercat achizitionarea de materiale moderne industriale si de transport si de tehnici din strainatate dand in schimb produse agricole.Industria metalurgica si miniera lasa de dorit.Productia agricola a stagnat, in timp ce preturile internationale ale granelor au scazut, si indatoririle si nevoile de import ale Rusiei au crescut. La acestea s-au adugat si razboiul ruso-turc (1877-1878) si pregatirile militare.

Ministrul finantelor Sergei Witte considera ca puterea politica a marilor puteri carora le e destinat sa infaptuiasca lucruri marete in istorie tine in mod direct de puterea industriala. De aceea el a promovat industrializarea tarii, ptr aceasta el a alocat multi bani constructiilor de cale ferata, a acordat subventii industriasilor privati, aplicarea unor tarife mari protective pentru industria ruseasca,a crescut exportul, a stabilit cursul de schimb si a incurajat investitiile straine.Fondurile pentru aceste cheltuieli erau din impozitele indirecte aplicate produselor de consum normale si din imprumuturi straine.Industria a crescut cu 8%/an .Calea ferata si comunicatiile ca si industria grea au inregistrat cresteri semnificative.

Atat din cauza realizarilor cat si din cauza limitelor sale industrializarea rapida a Rusiei a antrenat doua revolutii: una un esec 1905, alta un succes 1917.

Industrializarea a dus la aparitia unor noi clase sociale si a unor noi tensiuni intre acestea.

Arthur Mendel : "industrializarea a infuriat aceste forte : proletariatul, clasa muncitoreasca/ profesionala si studentii rebeli, cat si clasa rurala traditionala. A dislocat in mod radical nobilimea care avea o intensa constiinta a statutului ei , taranii au fost opresati prin exporturi fortate, preturi de monopol si taxe reactionare, care au platit practic modernizarea. Nu a lasat bani pentru imbunatatirea conditiilor de la oras."

Cea mai importanta schimbare a fost formarea proletariatului industrial, mic ca numar dar foarte raspandit in orasele industriale, provenind in parte din mediul rural si fiind greu de diferntiat de tarani. Muncitorii din industrie au capatat experienta si identitate in lumea industriala. Conditiile grele pe care le-au indurat : greutati economice, lispa serviciilor sociale si interdictia de a se organiza in sindicate i-au facut sa devina antiautocrati, anticapitalisti.S-a creat o forta populara capabila sa opuna rezistenta statului si sefilor din industrie.

Procesul de finantare a industrializarii a legat statul si economia rusa de Europa de Vest.Au fost incurajate investiitiile de capital strain : capital francez si belgian in industria metalurgica si miniera, capital englez in industria petroliera, capital german in industria chimica si ingineria electrica.Pentru a plati importurile de materii prime Rusia s-a bazat pe exporturi din agricultura in Anglia si Germania, pentru investitiile statului s-a recurs la imprumuturi de la Anglia, Germania si Franta.Bazandu-se atat de mult financiar pe vestul Europei Rusia a cazut intr- criza mai adanca si mai prelungita atunci cand pietele financiare din vestul Europei s-au restrans(1899-1900), ceea ce a adancit nemultumirea societatii si a precedat revolutia din 1905.

Se poate pune intrebarea daca nu cumva Imperiul Rus a fost o semicolonie a Europei Occidentale: Rusia a importat tehnologie occidentala si a luat capital strain, si-a favorizat principalii creditori prin aliantele incheiate. Existau insa state mai indatorate decat Rusia, precum Suedia si SUA, de asemenea nicio tara nu considera ca Rusia este un stat dependent din cauza relatiilor sale economice, dimpotriva Rusia a continuat sa opereze ca o mare putere , aliantele rusesti dinaintea Primului Razboi Mondial dovedesc acest lucru. Prin urmare nu se poate vorbi de Rusia ca o semicolonie a Europei de Vest. Unificarea si industrializarea rapida a Germaniei a tulburat legaturile diplomatice ale Europei si totodata Rusia isi simte amenintate interesele din Balcani, Germania alunecand spre o alianta cu Austria.Si pentru mentinerea echilibrului puterilor, Rusia a fost impinsa spre o alianta mai mult militara decat politica cu vestul Europei pentru a-si asigura frontierele vestice.

Rusia ramasese in continuare in urma multor natiuni cu care avea de-a face politic si poate chiar si militar. In ajunul Primului Razboi Mondial, venitul real pe cap de locuitor in Rusia era doar o treime din cel al Marii Britanii sau al SUA. Este clar ca programul lui Witte a esuat in recuperarea avansului economic pe care tarile occidentale il aveau.Problema decisiva a fost slaba dezvoltare a agriculturii- sector predominant in economia rusa.

IMPACTUL RAZBOAIELOR

In jurul secolului XX scena era pregatita pentru crize revolutionare. Primul razboi Mondial era o cauza si o ocazie necesara pentru ca aceasta criza sa duca la caderea Imperiului Rusesc.Este mai usor sa comparam revolutia din 1905 cu cea din 1917 pentru a intelege evenimentele petrecute.Trotsky a numit revolutia din1905 o repetitie pentru cea din 1917, Isaac Deutscher: revolutia din 1917 a continuat-o pe cea din 1905- faza constitutionala a revolutiei a fost consumata inainte de 1917.

Cele doua revolutii au semanat prin faptul ca au avut loc in mijlocul unor infrangeri in razboaie. 1904- Rusia incepuse un razboi cu Japonia, insa ceea ce ei preconizau a fi o victorie usoara s-a transformat intr- succesiune de infrangeri.In tara clasele sociale s-au reunit intr-o miscare revolutionara cerand in noiembrie 1904 drepturi civile egalitate intre clasele sociale si nationalitati si o monarhie constitutionala liberala.O serie de lovituri industriale au insotit aceasta revolutie.Apogeul a fost atins in 1905 printr-o revolta la sinele de tren ce s-a transformat intr-o lovitura politica.Pentru a-i potoli tarul a garantat prin Manifestul din Octombrie drepturi civile si o Duma ( parlament) legislativa bazata pe largi drepturi cetatenesti.Revolutia din 1907 a fost infranta in 1905, odata cu intoarcerea trupelor in Japonia, incheindu-se razboiul.Revolutia a avut un factor favorizant in lipsa trupelor din tara.Au fost arestati lideri revolutionari si treptat tarul Nicolae II a inceput sa anuleze concesiile pana cand a reinstaurat absolutismul in totalitate.Pentru tar revolutia a fost " o rafala de vant trecatoare".

Primul Razboi Mondial a creat o situatie diferita.Acest conflict a cuprins intregul sistem al statelor europene. Rusia si-a mobilizat in 1914 trupele ca raspuns la actiunea militara a Austriei impotriva Serbiei si la amenintarea propriului teritoriu de catre Germania. Acest context a adus in Rusia haos aministrativ si economic, din care s-a nascut o noua criza revolutionara. 1914-1917 Rusia a mobilizat 15 mil oameni in armata. I-a lipsit insa sustinerea economica ,dotarea si pregatirea militara pe care le avea Germania aflata din aceste puncte de vedere mult inaintea Rusiei.Sistemul de transport din Rusia era de 10 ori mai putin dezvoltat decat cel din Germania ,ceea ce a insemnat ca serviciile de front ( provizii, evacuari) pentru armatele ruse erau incetinite sau chiar impiedicate. Rusia a suferit multe infrangeri din parte Germaniei. Orasele rusesti erau private de serviciile de transport : cu hrana, combustilil si lemne de foc.

CRIZA POLITICA REVOLUTIONARA DIN 1917

Din cauza acestor infrangeri clasele sociale si-au pierdut increderea in tar si autocratie . din lipsurile impuse de razboi clasele de jos erau satule de razboi si nemultumirea a crescut.

La inceputul razboiului cateva grupari politice ( in afara de bosevici si cativa mensevici) au pledat f entuziasmati pentru aparare patriei.Clasele privilegiate au creat comitete menite sa asigure maximul suport pentru armata si administratie, s-a creat "Uniunea zemstvos a tuturor rusilor pentru ajutorarea soldatilor bolnavi si raniti" si "Uniunea de orase a tuturor rusilor".Primind resurse financiare de la guvern aceste organizatii au ajutat autoritatile militare sa asigure spitalele si trenurile militare si sa aprovizioneza armata cu alimente si haine, au ajutat de asemenea la evacuarea refugiatilor. In 1915 in fruntea acestora au fost numiti membrii Duma si ministrii birocrati ai autocratiei.Semnificatia acestei apropieri dintre clasa privilegiata si stat a fost una de ordin politic. Din cauza comportamentului ciudat al tarului si al infrangerilor de pe front s-a formulat de catre membrii Duma sustinuti de zemstvos un program politic de reforma.In august 1915 i s-a cerut tarului sa numeasca doar ministri ce se bucurau e increderea publica si de suportul institutiilor legislative si sa ia masuri liberale de a concilia minoritatile nationale si uniunile de schimb.Dar tarul nu a vrut sa sacrifice principiul autocratic si astfel clasele sociale au devenit si mai nemultumite. Constienti de faptul ca fara tar le-ar fi si mai greu sa faca fata dificultatilor cauzate de razboi clasa privilegiata a stat deoparte, nu a actionat niciodata decisiv pentr a schimba regimul. In februarie 1917 cand vremea rea a accentuat nemultumirile cauzate de intarzierile cu aprovizionarea cu hrana in orase, muncitorii si soldatii din Petrograd s-au revoltat.

" Colapsul autocratiei Romanovilor din martie 1917 a fost unul dintre cele mai spontane, anonime revolutii din toate timpurile, nimeni nu a realizat ca rascoalele de la paine vor culmina cu caderea guvernarii."Insurgentii din Petrograd au beneficiat de sustinerea clasei privilegiate, iar armata a comandat pe front abolirea sistemului tarist.Odata initiata rebeliunea s-a raspandit din unitate militara in unitate militara, de la fabrica la fabrica, de la Petrograd la Moscova.

Autocratia tarista a disparut si statul s-a dezintegrat rapid.Dupa februarie s-a lucrat la alcatuirea unui Guvern provizoriu care sa contoleze si sa numeaca organele pentru o guvernare nationala democratica si liberala unitara. Dar dupa abdicarea tarului garnizoanele militare au devenit greu de coordonat si administratia imperiala incapabila si dezorganizata. Intre timp revoltele au adunau forte din orase,de pe fronturi si din provincii. Fara protectia administratiei imperiale si a armatelor clasa privilegiata si nobilimea erau vulnerabile in fata asalturilor revolutionarilor.

Odata analizate cele 3 regimuri si crizele lor se poate constata ca revolutiile din acestea s-au nascut din cauza structurilor agrare care au influentat organizatiile statului autocratic in masura in care au blocat initiativele monarhice sa copieze competitia militara internationala intr-o luma in curs de dezvoltare capitalista.In Franta si China clasele de sus puternice si prospere au oprit si progresul initial al reformelor de modernizare.In Rusia nobilimea nu le-a putut opri.Economia agrara si structurile claselor sociale au fost franate in industrializarea ghidata de stat, facand imposibila pentru Rusia tarista ajungere din urma a Imperiului German potentialul ei dusman.In toate cele trei cazuri rezultatul oprelistilor a fost desfiintarea autocratiei monarhice si dezbinarea organizatiilor militare si administrtive ale statului.

JAPONIA SI PRUSIA IN CONTRAST(Restauratia Meiji in Japonia si Miscarea de Reforma in Prusia)

RESTAURATIA MEIJI JAPONEZA

Restauratia Meiji din 1868-1873 a fost o reorganizare a politicii japoneze. Un set de guvernari aristocratice regionale, constituind sistemul baku-han a fost transformat intr-un stat national birocratic si deplin centralizat sub conducerea Imparatului Meiji.Restauratia a pregatit scena pentru reforme fundamentale de modernizare administrate de oligarhii Meiji in 1870-1880, reforme care au facut posibila rapida industrializare a Japoniei si ascendenta sa in randul marilor puteri militare. Ca si crizele politice revolutonare din Franta si China, criza conducatoare la Restauratia meiji a fost adusa de presiuni militare straine. Dupa sosirea amiralui Perry 1853, Japonia a fost fortata sa deschida porturile emisarilor si comerciantilor straini. Venind in perioada in care administratia Tokugawa era slabita de prea multe provincii administrate de daimyo.Intrusii straini au dat nastere nu doar unor miscari impotriva strainilor, dar si unor lupte cu elitele politice ale Japoniei.Japonia Tokugawa a avut un nivel de centralizare a puterii statului mai mic decat China si Franta. Scenariul actual al Restauratiei japoneze nu a fost ca in Franta si China unul de rezistenta impotriva incercarilor de reformare a monarhiei.liderii nobilimii care au venit din hanuri mai putin privilegiate in 1868 au dus la inlocuirea Shogunului Tokugawa cu imparatul ca sef al statului. Apoi ei au folosit puterea militara a hanurilor propri pentru a duce la schimbari treptate sociale si admninistrative. Statuturile si privilegiil aristocratice au fost abolite pentru a face toti cetatenii egali. Jurisdictia administrativa a fost preluata de o guvernare nationala birocratica centralizata care a facut mai multe reforme intre care unele ce vizau industrializarea. Restauratia Meiji a avut loc datorita absentei unei clase sociale superioare puternice. Existau oameni foarte bogati , nobili si in japonia dar ei au fost exclusi din administratie si armata. In Japonia lui Tokugawa a avut loc o bifurcatie intre bogatia economica privata si puterea administrativa a shogunului, daimyo si numerosii samurai. Oamenii care au condus restauratia au fost samuraii.Accesul lor la puterea administrativa si militara in hanul lui Chosu si Satsuma le-a asigurat resursele independente pentru a lupta impotriva Shogunului Tokugawa. Nefiind mosieri nimic nu i-a impiedicat in a urmari salvarea nationala a Japoniei prin programul de centralizare politica.

In Japonia nu exista o clasa sociala a mosierilor a proprietarilor , o clasa puternica pentru a opune rezistenta acestor reforme.Stratul politic si administrativ a ramas de acord cu continuarea rutinei fiscale si a functilor politice in timpul crizei restaurarii.Schimbarile in structura regimului politic s-au facut putin cate putin de reformatorii Meiji. Clasele si grupurile inainte excluse dein politica nu au avut ocazia sa intervina in timpul Restauratiei, considerata a fi " revolutia de peste" (nu am stiut cum sa traduc revolution from above?).Grevele taranilor nu au contribuit la transormarile meiji. Hugh Borton : "Restauratia Meiji s-a dezvoltat independent de tarani.Ea s-a indreptat impotriva pericolului din afara( japonia era amenintata sa devina o semicolonie) si impotriva regimului Tokugawa incapabil sa guverneze el efectiv .Puterea de a conduce a trecut de la un grup de conducatori razboinici ( Tokugawa ) la un imparat si la grupul clanurilor vestice care-l sustineau. Nu a fost nicio infrangere a clasei conducatoare, nicio ridicare a taranilor la putere si nicio schimbare radicale a conditiei acestora."

Schimbarile s-au realizat fara a se distrug sistemul administrativ sau controlul asupra clasei de jos( contrar situatiei din China si Franta).

Comparatia cu Rusia:

in amandoua din 1860 autoritatile politice s-au confruntat cu o criza internationala si cu necesitatea implementarii unor reforme de modernizare

Japonia s-a bucurat de avantaje ale reformelor corespunzatoare dezavantajelor cu care s-a confruntat Rusia.

Industrializarea timpurie a japoniei nu a fost oprita de o ramanere in urma a sectorului agricol. Japonia si-a crescut productivitatea si exporuturile din agricultura au contribuit la resursele necesare pentru investitii , hrana si forta de munca.

Japonia a evitat investitiile strainem ceea ce Rusia nu a facut.

Japonia nu a infuntat un mediu militar international atat de amenintator

Japonia a lupata si ea in 2 razoaie: impotriva Chinei si impotriva Rusiei, victoriasa in ambele a evitat dezbinarile si nemultumirea cu care s-a confruntat Rusia din cauza infrangerilor

Japonia nu fost atat de implicata in sistemul statelor europene si nu a fost expusa teribilelor nenorociri cauzate de un razboi ca Primul Razboi Mondial.

Industrializarea Japoniei a depins putin de relatiile externe care i-ar fi putut submina autonomia si stabilitatea, lucru care in rusia nu a fost posibil.

MISCAREA DE REFORMA DIN PRUSIA

In comparatie cu schimbarile politice din Japonia in timpul Restauratiei Meiji cele implicate de Miscarea de Reformare din Prusia 1807-1814 au fost marunte.Structura monarhiei absolute a fam Hohenzollern a ramas neschimbata singura modificare semnificativa a fost marcata de inlocuirea legii capicioae cu un sistem birocratic absolutist mai impersonal.Adica monopolul dictatoria personal, direct al regelui asupra politicilor si afacerilor militare si administatice a fost inlocuit cu un sistem de factori mai flexibili si mai profesional al unei autocratii colective si al unei arisocratii birocratice conduse de o mica elita de ministri si consilieri ministeriali puternici.

Prilejul acestei modificari a fost schimbarea unor ministri de catre regele prusac dupa ce armatele sau au fost infrante de Napoleon la Jena si Auerstadt in 1806.Ministrii reformatori au itrodus o serie de reforme socio-economice si militare destinate revitalizarii sistemului prusac: abolirea statutului de monopol al accesului la ocupatia si drapturile de a detine mosii, eliminarea disabilitatilor personale ale feudalismului si instituirea unei recrutari militare universale.

Statul prusac a supravietuit implementarii tuturor reformelor .Revoltele iscate au ramas intrigi politice in interiorul clasei conducatoare, fara a implica clasa inferioara, exceptand situatia in care au fost obiect de manipulare; rezistenta din partea nobililor proprietari a fost limitata; numai cateva schimbari au dus atat la revitalizarea statului prusac cat si sa faca posibila infrangerea lui Napoleon dupa 1814 si sa preia conducerea in unificarea Germaniei in curs de industrializare.

Infrangerea suferita de Prusia si pierderile teritoriale din vestul Elbei si impunerea unor despagubiri mari de catre Franta nu au dus la caderea regimului autocratic al familiei Hohenzollern cum s-a intamplat in 1917 in Rusia cu Romanovii. Infrangerile au fost rezolvate repede.Presiunile internationale din Prusia (1806) nu au fost asa masive ca cele din Rusia in timpul Primului Razboi Mondial.

Exista o clasa sociala superioara proprietarilor : junkerii, functionari in armata si administratia civila. Acestii au opus rezistenta multor reforme, dar eficacitatea lor a fost limitata (ca cea a nobilimii rusesti impotriva reformelor post razboiului Crimeei).

"Unicitatea, forta extraordinara a Prusiei a impus fuziunea dintre puterea economica si militara a nobilimii si sistemul si eficienta biricratilor sai.In Prusia era un stat agrar in care nobilimea detinea controlul politic total la nivel local si a participat doar ca un tot de indivizi manipulabili si disciplinati in mecanismul militar si administrativ regal care unea provinciile intr-un regat. In sistemul din Franta si China indivizii din clasele de sus puteau sa ajunga in administratia regala si sa aiba o oarecare influenta insa in Prusia, clasica tara a autocratiei monarhice nu se pute intampla din cauza faptului ca Prusia era o "armata cu o tara". Regii de Hohenzollern au faurit un aparat administrativ eficient si disciplinat. Un prim pas a fost facut de marele Frederick William de Brandenburg care a creat o armata pe care a folosit-o pentru reteza puterile nobilimii .Succesorii lui William de Brandenburg au dezvoltat o administratie modelata pe principii militare de organizare. In administratia Prusiei, nu ca in cea a Frantei numarul functionarilor a fost minim si niciun oficiu important nu era de vanzare. Taxele erau colectate de functionarii care nu aveau voie sa exercite judecati personale. Functionarii nu aveau proprietate in birouri nu posedau nici siguranta , la cea mai mica suspiciune de coruptie sau neascultare a regelui, putea fi concediat, inchis sau chiar executat. " Birocratul era sclavul de galera al statului.Intregul mecanism birocratic era bazat pe presupunerea ca niciun functionar nu putea fi considerat de incredere mai mult decat privirea agera a superiorilor putea ajunge."

Dupa 1740 " Coroana prusaca si-a dezgolit nobilimea de ultimele puteri politica din provincii" lucru care in Franta si China nu s-a realizat. In Prusia insa nu doar din caza ca fam Hohenzollern putea sa-i controleze pe junkeri, dar si deoarece junkerii ca o clasa de mosieri detinand propietati comerciale muncite de serbi, avea carcteristici si nevoi complementare cu hegemonia militara a fam Hohenzollern. La nivel local Junkerii detineau controlul si se bucurau de o protectie in fata trupelor pradtoare ale puterilor vecine.Acest sistem de alianta intre stat si mosierii clasei de sus a semanat cu sistemul initial chinez, dar cel chinez era mai putin centralizat si militar si esecurile Manchus au deschis accesul nobilimii la puterea statului la nivelul provinciilor .In comparatie cu Franta diferentele sunt evidente.Sistemul prusac a avut succes in timpul lui Frederick cel Mare(1740-1786) in asigurarea de cele necesare pentru victoriile militare din Razboiul de 7 ani care a transformat Prusia intr-o mare putere. Dar odata cu extinderea teritoriilor prusace conducerea si coordonarea lui Frederick au disparut . Cand a fost obligata brusc sa se confrunte cu viteza si felxibilitatea dictaturii lui Napoleon, mecanismele autocrate ale fam Hohenzollern s-au dovedit inadecvate.

Administratori profesionisti au inlaturat astfel despotismul fam Hohenzollern si au utilizat sistemul existent pentru a implementa masuri de a face economia si societatea suporturi felxibile pentru autocratia militara.Titlurile nobiliare nu au fost desfiintate dar oameniilor de rand li s-a permis accesul la mosii si la educatia necesara pentru promovarea in birocratie. Iobagii au devenit liberi, serviciul militar obligatoriu au inceput permitand extinderea armatelor prusace.

In Rusia procesul de productie in agricultura era controlat de comunitati de iobagi.In Prusia productia agricola a fost centrata pe mosii comerciale detinute si controlate de proprietari si agentii lor.In Prusia ca si in Rusia cand iobagia a fost desfiintata( in urma unor reglementari ) proprietarii au influentat procesul in asa fel incat sa-si pastreze hegemonia economica in noi forme. Taranii prusaci au fost fortati sa-si cedeze pamanturile , iar junkerii si-au marit suprafetele de paman, lasand taranii cu insuficiente resurse pentru trai, obligandu-i indirect sa devina angajati salariali la mosiile lor. Aceasta agricultura a fost prospera si a ajutat la unificarea, rapida modernizare si cresterea puterii internationale a viitorului imperiu german.In Rusia agricultura greoaie a blocat incercarile statului tarist de a adapta Imperiu Rus la exigentele sistemului de state europene.

REZUMAT

Scurta examinare a conditiilor ce subliniaza politica Restauratiei Meiji si a Miscarii Reformei Prusace are tendinta de a intarii prin contrasc argumentele centrale ale cauzelor crizelor politice revolutionare in Franta, Rusia si China.Toate cele 5 au fost subiectul unor presiuni militare din partea unor natiuni ai dezvoltate economic si toate au expermentat crize politice-sociale.Dar doar Franta, Rusia si China au suportat revolutii sociale.

In Rusia regimul imperial era suficient de puternic pentru a domina interesele de clasa si sa impuna reformele de modernizare dupa socul infrangerii in razboiul Crimeei, dar nu era capabil sa reorganizeze relatiile clasei agrare care erau inamice dezvoltarii economice moderne sau sa reasca rapid productivitatea.Chiar succesele extrordinare din industrie nu erau suficiente pentru a permite Rusiei tarise sa recupereze ramanerea in urma fata de tarile din vest.ea a ramas incurcat in sistemul statelor europene in Primul Razboi Mondial care i-a adancit si mai mult criza. In opozitie nici Japonia si nici Prusia nu au ramas in uram agricol si nici nu au fost presat international in timpul industrializarii moderne ca Rusia.

Si Franta si China au avut economii agrare prospere si au experimentat presiuni din afara nu mai mari ca cele ale Japoniei sau ale Prusiei. Prezenta sau absenta unei clase sociale superioare privilegiate la nivelul politic institutional local, extralocal si in relatiile fiscale si administrative a fost un factor important. Cand a existat o astfel de clasa in Franta si China aceasta a reactionat impotriva incercarilor autocratice de modernizare si a precipitat ruptura la nivelul organizatiilor militare si administrative, creand situatii revolutionare. In Japonia si in Prusia acesta clasa era absenta si regimurile mai birocratice.