Rumani sau vecini

Rumani sau vecini

Coborand pe scara ierarhiei sociale, dupa mosneni (razesi) vin rumanii, adica acei tarani care au cazut sub stapanirea unui boier sau a unei manastiri si trebuie sa ramana pe pamantul lor, sa-l lucreze pentru ei, sa faca claca. Rumanul nu e stapan de pamant, dar stapanul tre­buie sa-l lase sa lucreze atat pamant cat poate lucra.

Faptul ca etnonimul roman, devenit prin evolutie nor­mala la noi ruman, a ajuns sa desemneze pe taranul care n-are pamant nu poate avea, cred, decat o singura expli­catie: cand a inceput amestecul intre comunitatile de valahi si comunitatile de slavi, cand primii au inceput sa iasa din "vlasii' sau sa coboare de la munte pentru a se apropia de vaile mai bogate unde se asezasera slavii, acestia din urma, de-acum stapani pe pamanturi mai rod­nice, i-au considerat ca lucratori ne-liberi, astfel incat ter­menii de ruman si rumanie - aproape sinonimi cu serb si serbie - s-au putut pastra peste veacuri alaturi de intelesul etnic (Tara Romaneasca, a vorbi romaneste). Ca la inceput termenul a avut o conotatie etnica ne-o do­vedeste si faptul ca in documentele slavone rumanii sunt numiti vlahi. Bineinteles insa, nu toti vlahii au devenit "rumani'. Toate comunitatile vechi de mosneni si razesi au ramas formate din oameni liberi, carora chiar, ne arata hrisoavele, cand erau chemati la marturie la vreo judecata, li se zicea "boieri'.

La celalalt capat al romanitatii, in Franta medievala, intilnim un fenomen similar, dar cu rezultate inverse in vocabular! Etnonimul franc - pentru tribul germanic care se impune ca element dominant in Galia - a ajuns sa insemne "liber' (ceea ce implica a contrarie ca serbii se recrutau numai printre galo-romani!); a insemnat de ase­meni "scutit de dari' - de unde numele de Villefranche dat oraselor scutite de dari, echivalentul Sloboziilor noas­tre (fiindca in romana veche se zicea "slobod', nu "liber', care e un neologism din secolul trecut; latinescul libertare daduse in romana iertare].

Termenul franc a intrat si el in limba romana in veacul trecut, dand o familie de cuvinte (ca franchete, a franca o scrisoare etc.).

In Moldova, rumanilor li s-a zis mai curand vecini, iarasi un cuvant latinesc care in latina tarzie (avem docu­mente in Franta din secolul VII) a desemnat pe locuitorii unui sat dependent de o villa, de o mare proprietate.