Negutatorul din Venetia - William Shakespeare

Negutatorul din Venetia

William Shakespeare

Astazi, incercand sa ne documentam si sa aprofundam, ca si actori, ceea ce a insemnat Shakespeare in lume, ma bucur inca sa gasesc in piesele sale lucrurile acelea pline de simbol si de finete, acele comori pastrate ca pe niste zestre de fata frumoasa, in vreunul dintre cele trei craite ale Portiei: proverbe, zicatori din cei mai mosi stramosi, balade, traditii, mitologii. Toate au fost impletite in cate o piesa de teatru, in aparenta, obiectul studiului nostru, iar in esenta, o sansa enorma de a ne ajuta pe noi insine.

Shakespeare ne schimba mersul, vorba, rasul, plansul. Ne pune in situatii aproape imposibile, dar pe atat de puternice. Ne ofera cu adevarat personaje care au biografii, radacini si dezradacini. Iata personajele "Negutatorului din Venetia":

Dogele Venetiei

Principele Marocului, Principele Aragonului    - petitorii Portiei

Antonio - un negutator din Venetia

Bassanio - prietenul lui Antonio si petitor, de asemenea, al Portiei

Salanio, Salarino, Gratiano, Salerio - Prieteni ai lui Antonio si ai lui Bassanio

Lorenzo - indragostit de Jessica

Shylock - un evreu bogat

Tubal - Alt evreu, prietenul lui Shylock

Launcelot Gobbo - bufon, slujitorul lui Shylock

Batranul Gobbo - parintle lui Launcelot

Leonardo - sluga lui Bassanio

Balthazar, Stephano - slujitorii Portiei

Portia - o mostenitoare bogata

Nerissa - domnisoara ei de onoare

Jessica - fiica lui Shylock

Actiunea se petrece alternativ, la Venetia si la Belmont, castelul Portiei, pe Terra Ferme

Shakespeare s-a inspirat din foarte multe lucrari si chiar legende italiene, mituri elene, povesti orientale si chiar din vietile sfintilor crestini punandu-le cap la cap si construind, dupa tehnica-i proprie piesa de teatru "Negutatorul din Venetia." El s-a folosit si de un eveniment mai recent, acela in care regele Angliei - Eduard I ii expulzase pe toti evreii din Anglia, in anul 1294. Pana sub dictatura lui Cromwell, nici un evreu nu a avut voie sa se stabileasca in Anglia. Abia in 1586, Regina Elisabeta I l-a numit pe Roderigo Lopez (evreu), medicul sau personal.

Realizez o recurenta in piesele autorului Shakespeare (intrucat ultima lectura a fost "Cum va place"), iar aceasta este faptul ca el nu se limiteaza la o singura tema. De aceea ne vine foarte greu sa povestim din prima aceste lecturi. Pesele acestea sunt punctul in care se intalnesc foarte multe personaje, antrenate in foarte multe conflicte pe foarte multe planuri, in foarte multe locatii. De exemplu, "Negutatorul din Venetia" vorbeste despre dragoste si cu umor dar si cu profunzime, vorbeste si despre o poveste tragica (cu mai multe povesti tragice in jurul ei), vorbeste si despre frumusete si magie, despre respect, dar si despre discriminare si razbunare.

Este destul de greu sa mentii echilibrul atator conflicte, intr-o singura poveste. Mai ales atunci cand povestea este pur si simplu orala.

Piesa intruneste toate calitatile pentru a putea fi numita frumoasa. Asa cum aflam din prima pagina, actiunea se petrece mai intai la Venetia, acolo unde traiesc Shylock si Antonio, dusmani. Shylock este evreu si impietrit la inima, practica o meserie blestemata (asa cum spun crestinii), camataria. Cariera lui este sa imprumute bani negustorilor si sa nu-i pasuiasca de dobanzi si de pedepse. Acesta este motivul pentru care Antonio, un negustor cu inima buna, nu-l poate avea pe suflet, mustrandu-l de fiecare data cand are ocazia. Mustrarile sale aduna multe ganduri necurate sub falsa rabdare a lui Shylock, care isi doreste razbunare.

Antonio are un prieten foarte bun, pe nume Bassanio, un tanar nobil venetian, care si-a secat putina avere pe care o mai avea. Cum raul este si el foarte puternic, iata ca vine ziua in care Antonio primeste vizita lui Bassanio. Acesta ii cere bani pentru a se putea duce, ca petitor, la frumoasa Portia de care se indragostise de pe vremea cand tatal ei inca mai traia. Bassanio isi aduce aminte despre cum deslusea in ochii ei, parca un mesaj mut, cum ca daca ar veni sa o peteasca ar fi foarte bine primit. Dar avea nevoie sa se imbrace in straie alese, asa cum se cuvenea sa se prezinte un petitor in fata unei mostenitoare alese. Se intampla ca Antonio sa nu aiba bani in momentul acela, si sa mearga impreuna cu Bassanio la Shylock, pentru a imprumuta de la el o suma foarte mare (trei mii de ducati), suma pe care ar fi recuperat-o din transporturile de marfuri, inca pe ape.

Ca printr-o minune, Shylock nu vrea sa ceara dobanda banilor si ii declara mincinos lui Antonio ca a uitat toate ocarile si umilintele aduse si ca vrea sa cada la pace. Insa ii cere negustorului sa semneze, la un avocat, aproape in gluma, o hartie prin care sa declare ca de nu va inapoia banii pana intr-o zi anume, ii va rascumpara cu o bucata din carnea lui Antonio, taiata de acolo de unde va vrea Shylock. Antonio semneaza linistit, intrucat stia ca vor sosi la Venetia, cat de curand, corabiile sale incarcate cu marfuri, mult mai curand decat data scadenta a camatarului.

Bassanio, obtinand astfel banii, porneste la drum, in Belmont, in apropierea Venetiei, acolo unde locuia Portia, o frumoasa mostenitoare, inzestrata cu sclipiri extraordinare ale mintii. Dintre cele trei craite (unde s-ar fi ascuns logodirea cu Portia), Bassanio reuseste de o deschida pe cea corecta si, in cele din urma, sa fie acceptat ca sot al ei.

Gratiano si Nerissa, fiind in preajma celor doi stapani ai lor si martori ai declaratiilor ce si le faceau, cer ingaduinta de a se cununa si ei o data cu cei dintai.

Fericirea celor doua perechi de indragostiti este insa tulburata de o scrisoare din parte lui Antonio, trimisa lui Bassanio, ce cuprindea vesti infricosatoare. Corabiile lui Antonio erau pierdute, scufundate, fapt ce provoca intarzierea datoriilor la Shylock si, in consecinta, moartea lui Antonio. Portia isi sustine logodnicul, il sprijina cu bani si il sfatuieste sa se intoarca foarte curand la Venetia sa rezolve problema prietenului sau cel mai bun, dar nu inainte de a se cununa la biserica. Cei doi barbati cununati acum, Bassanio si Gratiano, primesc de la sotiile lor cate un inel prin care acestia isi jura ca nu-l vor pierde si nici nu-l vor darui sau vinde, pentru ca acela va fi semnul care prevesteste incetarea iubirii. Cei doi pornesc catre Venetia, dar sorocul datoriei trece, iar evreul razbunator vrea sa-si implineasca pactul, sustinandu-se cu tarie de lege, astfel incat sa curme viata dusmanului sau, Antonio. In acelasi timp, Portia pune la cale un plan prin care sa-i poata fi de ajutor, in carne si oase, sotului ei, asa ca pleaca la Venetia, impreuna cu slujitoarea ei, se deghizeaza in avocat si vorbeste in numele lui Antonio. Dezbaterea de la tribunal, dinaintea venirii ei, fusese foarte incarcata, intrucat Shylock se pregatea deja sa taie o bucata din pieptul lui Antonio. Dogele nu se putea impotrivi legii, Shylock nu se lasa convins in schimbul niciunei sume de bani, asa ca sigura sansa ramasa era sclipirea unui avocat foarte bun. Inainte de a ajunge la Venetia Portia se instruieste de la o ruda, om al legii. Procesul incepe si Portia tine pe umeri greutatea unei vieti omenesti. Ea incearca, in straie barbatesti si roba de avocat sa-l induplece pe camatar sa primeasca bani in schimbul vietii lui Antonio. Shylock este mult prea inversunat si se grabeste sa-l ucida pe negustor, ascutindu-si incontinuu cutitul. In ultima clipa Portia il intoarce pe barbat de la fapta sa crunta, gasind ca legea nu-i permite camatarului decat o bucata de carne, dar fara nicio picatura de sange. La o singura picatura de sange crestinesc, Shaylock ar putea pierde toata averea. Aceasta inteleapta nascocire reuseste sa-l salveze pe Antonio. Shaylock, infrant, spune ca vrea sa plece cu banii, insa Portia il opreste si de aceasta data: camatarul are o pedeapsa de primit, pentru uneltire impotriva unui om, asa ca viata lui atarna de dorinta ducelui.     Ducele vrea ca o parte din averea camatarului sa revina lui Antonio, iar cealalta parte statului Antonio cedeaza partea lui, cu conditia ca Shylock sa o lase, dupa moartea sa fiicei pe care o dezmosteise, dupa ce aceasta se maritase cu un tanar crestin numit Lorenzo. Ducele spune ca il va ierta si de cealalta jumatate daca se va crestina. Lucru pe care Shylock, din avaritie, este nevoit sa il accepte.

Bassanio vrea sa il rasplateasca pe minunatul "avocat", dar Portia nu primeste banii. Aceasta ii cere, la schimb, inelul pe care Bassanio nu avea voie sa-l daruiasca(prin juramant), pregatindu-i o sotie. Intr-un sfarsit, si cu mare greutate, Bassanio se lasa convins si daruieste inelul, ca pentru un scop nobil, iar Portia cu Nerissa pornesc inapoi in Belmont. Acolo isi asteapta sotii si la venirea lor, niciuna nu rateaza ocazia sotiei pregatite, din pricina inelelor ce-au ajuns de la posesori inapoi la sursa. In plus, Portia aduce la cunostinta barbatilor cateva scrisori care dadeau de veste cum corabiile lui Antonio au ajuns nevatamate in port.