Comunicarea si relatiile de cuplu, de convietuire

COMUNICAREA SI RELATIILE DE CUPLU, DE CONVIETUIRE

Relativ acceptata ideea conform careia subiectul uman transmite, receptioneaza prin diferite moduri verbale si non-verbale este raportata de doua-trei decenii la fenomene extrem de frecvente in existenta umana, perene si oricand specifice. Unul din aceste fenomene este dragostea care nu este studiata doar de psihologi si sociologi, ci si de multi alti specialisti.

Punct de interes si de atractie din perspectiva practica, ea devine teoretico-metodologic un „generator' de idei, acceptii, confruntari, solutii pentru convietuire si comunicare umana.

„Boala delicioasa', necesara si familiara, dragostea este un fenomen extraordinar, complex presupunand existenta a doua persoane (cuplu) care vin in aceasta ecuatie cu structura lor intima, cu aspiratiile si expectatiile lor, cu dorinta de a fi impreuna cu un alt semen.

Multi dintre noi am suferit, nu am gasit explicatii, am rupt relatii, am necajit colegi, parinti, am intrerupt comunicarea sau am comunicat afectiv prin descarcari puternice, nejustificate considerand ca suntem indragostiti.

A fi indragostit, a fi iubit, a iubi pe cineva, a nu fi impartasita dragostea, sunt tot atatea posibilitati si ipostaze ale comportamentului uman, sunt perspective din care noi incercam sa influentam atitudinile noastre, chiar sistemul de autoevaluare.

Interrelatiile umane bazate pe prietenie pe care le-am prezentat succint anterior sunt influentate si nu pot fi separate de dragoste, de mariaj, de convietuirea in familie.

In relatia, atitudinea sau sentimentul de prietenie trebuie inserata simpatia, preferinta pentru o persoana, dragostea ca atractie heterosexuala si relationarea intre parteneri (comunicare afectiva).

Dragostea face obiectul tot mai multor studii in ultimele decenii ale secolului XX, intrucat ea nu mai este apanajul literatilor, al poetilor si nu doar al indragostitilor, este studiata intre evenimentele pozitive ale vietii, dar nu singurul - care pot determina pentru om stari de fericire, de mare bucurie, o stare de bine.

Investigand 100.000 americani - femei si barbati -Freedman J.L. (1978) incearca sa gaseasca ierarhizarea conceptului „a fi indragostit' si constata ca este plasat pe locul II ca importanta pentru femeile singure, dupa „prieteni si impliniri sociale' locul I; iar pentru barbatii singuri acelasi concept este ierarhizat pe locul III dupa „prieteni si impliniri sociale' si 'activitate profesionala'.

M.Argyle & M.Henderson (1985) incearca un studiu in Marea Britanie si gasesc ca „dragostea' sau „a fi indragostit' este evenimentul hotarator al fericirii atat pentru femeile cat si pentru barbatii de toate varstele din esantion.

Factorii care ar contribui la fenomenul „a te indragosti' sunt similari cu dorinta de a impune altora o buna impresie:

a) sa arati simpatie si iubire celeilalte persoane;

b) sa ai sentimente si concepte de referinta similare cu cealalta persoana;

c) sa fie o atractie fizica reciproca.

In timp ce Z. Rubin (1976) identifica factorii atasamentului romantic incercand sa masoare „dragostea romantica', Pope, Walster & Walster (1986) sunt diferentieri psiho-sociale intre' dragostea patimasa' si legaturile de dragoste, de prietenie care rezista de-a lungul vietii, „camaraderia'.

Rubin apud I.Mitrofan & N. Mitrofan (1994) indica drept factori importanti ai comportamentului romantic (dragostea romantica): atasamentul, sustinerea emotionala, intimitatea.

Autorii sus-mentionati considera „dragostea patimasa' ca o dorinta vie puternic resimtita fata de o persoana, de a fi iubita de acea persoana, este sentimentul ca fara el sau ea nu putem trai, separarea (despartirea) ar putea provoca trairea unor sentimente de chin, de reale necazuri dar cu anticiparea dorintei de reunire imperioasa, reunire care este perceputa ca un sentiment de extaz, de euforie, pace si multumire sufleteasca.

Pe de alta parte, camaraderia reprezinta afectiune prieteneasca si atasament puternic fata de cineva. Este limitativ si periculos metodologic sa abordam indragostitii ca fiind doar adolescentii si tinerii casatoriti; fenomenul exista si la persoane casatorite dar si la cuplul de varstnici.

Spre deosebire de „Dragostea patimasa' care este o floare rara si fragila, afectiunea camaradereasca este mult mai rezistenta si poate rezista intreaga viata.

E.Walster & G.Walster (1978) au concluzii mult mai optimiste dupa studierea unor fenomene privind dragostea, patima, romantismul si camaraderia la trei tipuri de cupluri:

a) cuplul care rezista in timp pe baza de prietenie
b) cuplul de logodnici

c) femei intre 60-80 de ani.

Autorii au gasit ca raporturile intre dragoste si prietenie se pastreaza la un nivel relativ de sinceritate fata de un nivel mediu care exista in ambele tipuri de trairi, intr-o perspectiva de timp mai mare.

Argyle & Henderson (1985) trec in revista extrem de multe cercetari privind dragostea si incearca sugestii pentru reguli bine motivate si sustinute de deprinderi (abilitati) de tip interrelationare.

Fara sa dorim incorsetarea partenerilor, enumeram regulile pentru diferite tipuri de cupluri ca moment de meditatie pentru subiecti indiferent de varsta si sex, dar si ca model de posibila abordare a unei problematici pentru care inca nu fiinteaza modele viabile, psihoterapii acceptate de persoane cu probleme intime in acest delicat sector al vietii psihice.

Reguli pentru cuplurile care rezista in timp

1. Adresati-va unul altuia pe numele de botez;

2. Respectati unul altuia viata particulara (intima);

3. Manifestati incredere reciproca;

4. Fiti punctuali;

5. Uitati-va in ochii interlocutorului in timpul conversatiei;

6. Nu va criticati unul pe altul in public;

7. Sprijiniti-va partenerul mai ales in absenta acestuia;

8. Pastrati secretele;

9. Aratati-va interesul fata de activitatea psihica a celuilalt;

10. Fiti corecti si credinciosi unul fata de celalalt;

11. Transmiteti vestile bune;

12. Oferiti-va unul altuia cadouri cu ocazia aniversarilor;

13. Tolerati-va unul altuia prietenii;

14. Oferiti cadouri, recompense si favoruri;

15. Imaginati surprize placute celuilalt.

Uneori persoanele care alcatuiesc astfel de cupluri si care rezista in timp au expectatii mai mici, alteori mai mari in cuplurile de logodnici ori in cuplurile de casatoriti.

Cei care convietuiesc fara sa fie casatoriti se apropie ca expectatii si comportament de cuplurile de tip camaraderie, iar relatiile din astfel de cupluri pot fi similare, uneori cu alte conduite de tip agresiv, conflictual.

Tiparele de conduita in cupluri sunt de asemenea foarte dinamice, observandu-se o evolutie spre nou, deschidere si initiativa personala in detrimentul altor conduite, dupa anii 1950.

Barbatii care atrag datorita aspectului fizic sunt mai insistenti si cu abilitati sociale. Femeile care atrag datorita aspectului fizic sunt, in genere, mai putin competente si mai putin pricepute social; ele nu au nevoie de abilitati speciale pentru ca se accepta de obicei ca initiativele fata de ele le au barbatii.

S-a constatat ca tinerii, ori persoanele din cuplurile desfacute prin divort, sunt in situatia de a accepta compromisuri. Pe de o parte ei au nevoie de autonomie si independenta omului singur, pe de alta parte doresc intimitate sexuala si companie afectiva ca in cadrul casatoriei. Convietuirea, care are la baza obisnuinta pare sa fie singura forma care ofera o combinatie a calitatilor individuale diferite ale celor doi parteneri.

In perioada 1930-1945, intr-o serie de tari nordice si vest-europene, se practica asa-numita 'casatorie de proba' („trial marriage') intalnita mai ales in randul femeilor singure, mai mari de 25 de ani sau dintre cele divortate. In Anglia, femeile cu situatie materiala modesta spunea despre ele ca sunt casatorite, ele fiind doar intr-un cuplu de convietuire. Oricum, dupa Newcomb, M.D. (1981), Rosenblatt P.C. si Bud L.G. (1975), se considera ca exista o crestere evidenta, statistic, in ultimii 20 de ani a procentajului de cupluri care au convietuit inaintea casatoriei in Marea Britanie.

Pe populatie studenteasca americana, Hill,Rubin & Peplau (1976) gasesc 45% dintre cuplurile premaritale dupa doi ani de convietuire desfiintate, gasesc ruperea relatiilor. Exista in astfel de cupluri lipsa unor angajamente privind mariajul, dar si investitii de timp, de bani, frica de a pierde relatia ca si constientizarea nerespectarii unor reguli traditionale (chiar incalcarea lor). Statistic, se rezista 15-26 de ani intr-o astfel de convietuire cu reguli putine, dar cu altele cerute de non-conformismul partenerilor.

Reguli pentru convietuire

1. Aratati-va unul altuia incredere;

2. Respectati-va intimitatea;

3. Oferiti-va ajutor afectiv (emotional);

4. Adresati-va unul altuia pe numele de botez;

5. Fiti corecti si credinciosi unul altuia;

6. Contribuiti la cheltuielile casei (apartamentului);

7. Ajutati alte persoane cand sunt bolnave;

8. Manifestati-va interesul pentru activitatea zilnica a celuilalt;

9. Nu va criticati unul pe altul cand sunteti impreuna in public;

10. Priviti-va in ochi, unul pe altul, in timpul conversatiei;

11. Aparati cealalta persoana in absenta ei (lui);

12. Fiti tolerant unul cu prietenii celuilalt;

13. Cereti sfaturi personale;

14. Pastrati secretele;

15. Comunicati partenerului sentimentele si problemele personale;

16. Scrieti felicitari si oferiti cadouri partenerului in ziua de nastere;

17. Nu fiti pisalogi;

18. Impartasiti partenerului parerile personale despre religie, politica, conceptia de viata;

19. Informati-va partenerul despre intentiile de perspectiva;

20. Comunicati-va zilnic programul de activitati personale.

Cu sau fara existenta regulilor, oamenii se vor indragosti, vor suferi, vor fi fericiti, se vor casatori, vor avea copii si ciclurile afective si biologice ale vietii nu vor deveni fixe. In toate etapele pe care le traverseaza subiectul uman este prezenta o participare afectiva, sociala, biologica si, oricum, are loc o comunicare psihologica. Diferentele mari in explicarea dragostei, a camaraderiei, a implicatiilor casatoriei si a responsabilitatilor de rol si statut in familie fac din aceasta „boala' ceva necesar. Atasamentul intrafamilial, nevoia de prietenie, nevoia de a comunica intre sexe si varste diferite nu elimina aspectul istoric al dragostei si casatoriei.

Indisolubil legat de aspectul psihosocial al dragostei, mariajului si intemeierii familiei este cel biologic, dar nu crucial. Se spune ca abilitatea (capacitatea, deprinderea) pentru dragostea sexuala poate fi invatata inca din copilarie. De aceea, atasamentul intim, prietenia, cooperarea intre parinti si copii este un model bazal pentru compor-tamentul sexual ulterior al tinerei generatii. Casatoria inseamna un tip social de relatii, inseamna o interrelationare foarte intensa, este o interrelatie sexuala, care imbraca mai multe aspecte ale vietii tinzand sa devina permanenta. Desi mariajul a decazut ca popularitate, in Marea Britanie 92% din persoane sunt casatorite!

Nu ne propunem o prezentare a rolurilor femeii si barbatului intr-un mariaj, nici a etapelor acestui 'contract'. Dorim sa subliniem ca diferentieri exista atat din perspectiva psiho-sociala (rol si statut), din perspectiva istorica si biologica (acceptia egalitatii intre sexe, drepturi si implicatii pentru familie si copii). Mai sunt semnalate diferentieri in conduita cuplului cand sunt diferente foarte mari de educatie, de instruire (mai ales cand nivelul instructiei femeii il depaseste pe cel al barbatului). In toata aceasta etapa a vietii care este casatoria au fost studiate cupluri casatorite - fericite, cupluri casatorite - nefericite, probleme care determina acestea, cauzalitatea conflictelor maritale, deficientele in comunicarea intrafamiliala de multe ori generata de violenta, infantilism, lipsa unor modele solide de conduita parientala.

Generic putem afirma ca sotii si relatiile dintre ei in cadrul casatoriei sunt abordate prin prisma familiei in timp ce relatiile de cuplu intre tineri, intre persoane divortate, intre persoane varstnice, intre persoane necasatorite sunt abordate din perspectiva balantei:

expectatii - dorinte - posibilitati.

Reguli pentru ambii soti

1. Aratati-va suportul afectiv;

2. Comportati-va corect, fiti credinciosi;

3. Creati o atmosfera armonioasa de familie;

4. Respectati intimitatea partenerului;

5. Pastrati cu strictete secretele;

6. Nu intrerupeti legaturile sexuale cu sotul (sotia);

7. Oferiti cadouri, complimente, favoruri;

8. Sprijiniti-va sotul (sotia) chiar cand este absent (a);

9. Vorbiti cu partenerul (a) despre problemele sexuale;

10. Comunicati partenerului (ei) sentimentele intime;

11. Informati partenerul despre programul zilnic;

12. Aratati toleranta fata de prietenii sotului (sotiei);

13. Nu va criticati partenerul (a) in public;

14. Cereti sfaturi personale pentru a va flata partenerul;

15. Vorbiti cu partenerul despre viata, moarte, religie, politica;

16. Priviti partenerul in ochi in timpul convorbirii;

17. Dezvaluiti sotului (sotiei) problemele financiare;

18. Comunicati cu partenerul prin mijloace verbale si non-verbale;

19. Aratati-va afectiunea pentru partener in public;

20. Ajutati-va material sotul(sotia).

^[1] Rascanu R., 'Singuratatea este o boala?', 1987.

^[2] Cumming,E. & D.M.Schneider, 1982, MORI - Anglia.

^[3] W.Jones, R.Hausson & C.Cutrona, 1984.