DEZVOLTAREA IN PERIOADA PRENATALA

DEZVOLTAREA IN PERIOADA PRENATALA

Formarea si dezvoltarea fatului, ca si nasterea, considerate timp indelungat miracole au avut diferite explicatii, de la cele biblice pana la cele filosofice.

Mentionam doar doua dintre nenumaratele teorii care s-au dorit a fi explicative pentru conceperea omului. Astfel, in secolul XVII, cele mai vehiculate teorii contradictorii, si lafel de incorecte, in legatura cu conceperea si dezvoltarea copilului sunt cele formulate de "scoala ovariana" si "scoala homunculista".

Scoala ovariana sustinea rolul principal al femeii in conceperea copilului. Conform acestei teorii, uterul femeii contine o serie de embrioni care se dezvolta si sunt activati in momentul in care intra in contact cu lichidul spermatic.

Scoala homunculista sustinea rolul principal al barbatului in conceperea copilului. Conform acestei teorii, embrionul se gaseste la nivelul lichidului spermatic, dar nu se poate dezvolta decat in interiorul uterului femeii.

In secolul XVIII scoala olandeza (Regnier de Graaf) si scoala germana (Kaspar Friedrich Wolff) elaboreaza prima explicatie stiintifica asupra formarii si dezvoltarii fatului, bazindu-se pe argumente din domeniul biologiei si anatomiei ei demonstreaza rolul egal al femeii si barbatului in conceperea copilului.

Caracteristici determinate genetic - rolul ereditatii

Copilul dispune la nastere de o serie de caracteristici care au o baza ereditara, altfel spus sunt determinate genetic. Dezvoltarea umana incepe cu fecundarea ovulului (celula feminina) de catre spermatozoid (celula masculina) proces din care rezulta celula-ou, oul sau zigotul. Din cei aproximativ de 100.000.000 de spematozoizi pe milimetru cub de lichid spermatic, in mod obisnuit unul sau doi ajung sa fecundeze ovulul. Dupa ce au fost depusi in vagin, spermatozoizii patrund prin miscari proprii in colul uterin, trompe, procesul de fecundare are loc in treimea externa a trompei utrine, adica in portiunea ampulara a acesteia. Spermatozoidul vine in contact cu ovulul la nivelul unei mici proeminente a acesteia, numita con de atractie, apoi patrunde in ovul. De regula din spermatozoidul fecundant nu ajunge in ovul decat capul, piesa intermediara si o mica parte din regiunea anterioara a cozii, restul ramanand afara.

Urmeaza o serie de transformari atat la nivelul ovulului, cat si al spematozoidului, care conduc la contopirea materialului nuclear si la formarea oului sau zigotului. Nucleii celor doua celule se contopesc, refacand numarul diploid de cromozomi caracteristic speciei umane, respectiv 46 de cromozomi, din care 44 autocromozomi si doi heterocromozomi. Reamintim ca toate ovulele au un numar haploid de cromozomi (n), si anume 22 de autozomi si 1 gonozom X. Daca spermatozoidul care a fecundat ovulul a avut un gonozom X (formula 22+X), atunci oul sau zigotul va avea 22 de autozomi si doi gonozomi X (formula 44+XX, caracteristica sexului feminin). In cazul in care spermatozoidul a avut un gonozom X (formula 22+Y), atunci oul sau zigotul va avea 22 de autozomi si doi gonozomi, din care unul X si unul Y (formula 44+XY, caracteristica sexului masculin). (Mogos, Ianculescu, 1973, pp 667)

Informatiile transmise genetic (prin intermediul unor structuri celulare prezente la nivelul ovului si a spermatozoidului) de la parinti la copii sunt cunoscute sub numele de ereditate. O serie de caracteristici sunt esential determinate de aceste informatii, cum ar fi apartenenta sexuala si se pare numarul de copii in sarcina.

a. Determinarea caracteristicilor sexuale este ereditara. Informatia genetica prezenta la nivelul celulelelor masculine determina sexul copilului.

Cercetarile au demonstrat existenta unor diferente in evolutia sarcinii in functie de apartenenta sexuala a embrionului, astfel se constata prezenta unui risc crescut al avorturilor spontane mai mare in cazul embrionilor masculini si pe de alta parte dezvoltarea embrionului masculin este mai lenta in comparatie cu a embrionului feminin. Privitor la aceasta diferenta studiile arata ca la 20 de saptamani dupa conceptie, decalajul este de doua saptamani, la 40 de saptamani diferenta este de patru saptamani, iar aceasta diferenta ramane constanta pana la maturitate (Hutt, 1972). Explicatia posibila, dar nevalidata deocamdata, este aceea ca cromozomul X, feminin, contine o gena care protejeaza embrionul de o serie de factori exteriori, cum ar fi temperatura ambianta necorespunzatoare, alimentatia, nesanatoasa, trairile afective negative ale mamei. Absenta acestei gene la nivelul cromozomului Y, masculin, explica vulnerabilitatea mai mare si decalajul de evolutie. Asadar, mecanismele imunitare par a fi diferentiate sexual, ceea ce explica evolutia diferentiata a celor doua tipuri de embrion.

b. Sarcinile gemelare pot rezulta fie din diviziunea aceluiasi ovul fecundat de doi spermatozoizi - gemeni monozigoti, care sunt cel mai frecvent de acelasi sex si se aseamana fizic; fie din mai multe ovule fecundate de mai multi spermatozoizi - gemenii heterozigoti, care sunt de sexe diferite si intre care pot exista asemanari fizice mai mari sau mai mici.

Sarcinile cu gemeni monozigoti nu sunt influentate de un mecanism genetic special sau de factori de mediu, dar exista familii in care sarcini gemelare apar de-a lungul mai multe generatii, ceea ce pare a fi o transmitere ereditara. Sarcinile cu gemeni heterozigoti pot fi influentate de o serie de factori externi, cum ar fi utilizarea incorecta a anticonceptionalelor.

Relatia ereditate - mediu

Ereditatea influenteaza procesul de maturizare fiziologica. Spre exemplu ea poate fi cauza unor deficiente senzoriale ca si a handicapului mintal.

Studiul relatiei ereditate-mediu face apel la o serie de modele de cercetare mai aparte avand in vedere dificultatile de evaluare a variabileri ereditate. Cele mai frecvente modele au fost:

studii asupra comportamentelor, abilitatilor, etc. prezente la gemeni mono sau heterozigoti care au trait separat, in scopul determinarii rolului factorului genetic in structurarea personalitatii umane;

studii asupra copiilor adoptati, in scopul stabilirii importantei educatiei (a exosistemului cf. Bronfrenbrenner) in dezvoltarea comportamentului. Aceste studii au dovedit ca familia de adoptie are influenta categoric mai mica in dezvoltarea cognitiva a copiilor, comparativ cu familia de origine, dar au acelasi nivel de influenta in dezvoltarea structurilor afective si motivationale a copiilor;

studii asupra co-sangvinitatii, pentru a stabili in ce masura anumite caracteristici comportamentale se asociaza cu tipul de rudenie ("rude de sange" si "rude prin alianta").

studii prenatale in scopul determinarii influentei comportamentului mamei asupra dezvoltarii fatului pe perioada sarcinii. Design-ul de cercetare folosit presupune descrierea exhaustiva a experientelor mamelor in perioada prenatala, validata prin evaluarea copiilor la diferite varste. Aceste studii au permis si stabilirea cauzelor unor deficiente fiziologice, spre exemplu, descoperirea efectului negativ al thalidamidei, un antiinflamator aparent banal, care insa a fost cauza principala a mai multor nasteri de copii cu malformatii;

studii descriptive asupra unor populatii diferite din punct de vedere cultural si al cutumelor culturale asociate perioadei prenatale. Aceste studii au precizat influenta factorilor de mediu si al factorilor ereditari asupra diferitelor caracteristici umane. Fara a considera rezultatele obtinute ca definitive se poate afirma ca:

Dezvoltarea fizica si fiziologica este determinata ereditar, si se pot obtine mici variatii prin alimentatie si exercitii fizice.

La nivel cognitiv inteligenta academica presupune o structura potentiala (80% depinde de ereditate), inteligenta experientiala este 20% influentata ereditar.

La nivelul personalitatii definita ca un pattern al trasaturilor comportamentale, care includ caracteristici temperamentale, cognitive, motivationale si afective, variabila temperament este determinata predominant genetic. Temperamenul influenteaza o serie de comportamente in structura carora componenta biologica este predominanta. Spre exemplu sunt influentate de ereditate: numarul de ore de somn, rezistenta la oboseala, trebuintele alimentare, pragurile senzoriale (sensibilitatea la zgomote si lumina), afectivitatea bazala sau dispozitia generala, capacitatea de adaptare si sociabilitatea. De asemenea au o origine genetica o serie de trasaturi de personalitate cum sunt extraversia-introversia, anxietatea, depresia, neuroticismul, comportamentele psihopate. Dintre psihoze schizofrenia pare a avea o transmitere genetica si intr-o oarecare masura sindromul Down.

Dezvoltarea prenatala

Perioada prenatala sau prenatalitatea este cel mai frecvent descrisa in termenii a trei sub-perioade: germinativa, embrionara si fetala.

1. Perioada germinativa dureaza din momentul conceperii pana la 2 saptamani de evolutie a embrionului. In acest rastimp au loc o serie transformari ale celulei fecundate, divizarea succesiva se finalizeaza cu definirea unei structuri, denumita embrion, care este baza dezvoltarii umane. Etapele divizarii celulare si structurile anatomo-fiziologice succesive sunt urmatoarele:

- inceputul diviziunii celulare, are loc la cateva ore dupa fecundare si se finalizeaza cu formarea zigotului;

- zigotul se deplaseaza lent prin trompa uterina la nivelul uterului (care dureaza cateva zile), unde se divizeaza din nou si formatiunea celulara noua obtinuta se numeste blastocit. La nivelul blastocitului se gasesc doua formatiuni specializate, functional si structural, embrioblastul si tromfoblastul.

- blastocistul se implanteaza in peretele uterin, care este puternic vascularizat pentru a indeplini conditiile necesare nidarii acestei noi structuri.

- spre sfarsitul celei de-a doua saptamani, la nivelul embrioblastului (masa celulara interioara a blastocitului) se diferentiaza in 3 straturi distincte:

a.       ectodermul din care se va dezvolta ulterior sistemul nervos si organele de simt, stratul cutanat, aparatul digestiv;

b.      mezodermul din care se va dezvolta scheletul, sistemul muscular, circulator si aparatul renal;

c.       endodermul din care se va dezvolta tubul digestiv, ficatul, pancreasul, vezica biliara si cea urinara, sistemul respirator si organele de reproducere.

La sfarsitul primelor doua saptamani embrionul este implantat la nivelul uterului, formatiile apartinand tromfoblastului asigura legaturile cu corpul matern.

2. Perioada embrionara dureaza de la doua la opt saptamani. La sfarsitul acestei perioade foetusul este deja format (forma humanoida este vizibila ecografic). Perioada se caracterizeaza prin ritm rapid de dezvoltare, astfel incat la patru saptamani de la conceptie, embrionul are o masa de 10 ori mai mare raportat la dimensiunile zigotului si cel putin 1 cm lungime. Tot acum se definitiveaza legaturile cu corpul matern prin intermediul placentei, iar spre sfarsitul saptamanii a opta se initiaza primele diferentieri pe organe, dar care nu sunt inca functionale.

Formatiunea specializata prin care embrionul se ataseaza de peretele uterului, denumit placenta, se constituie din tesut uterin si din tromboblast. Placenta va fi formata definitiv aproximativ la sapte luni de la conceptie si are forma unui disc de aproximativ 2,5 cm si un diametru de aproximativ 20 cm. Legatura dintre embrion si placenta este asigurata de cordonul ombilical, care contine doua artere si o vena. Placenta actioneaza ca o interfata semipermeabila care permite accesul catre embrion si ulterior catre foetus a substantelor de hranire, a oxigenului, a hormonilor necesari dezvoltarii si pe de alta parte preia bioxidul de carbon si deseurile metabolice de la foetus.

In aceasta perioada se pot descrie din punct de vedere anatomic doua caracteristici ale dezvoltarii embrionului, si anume, dezvoltarea cefalocodala, care fundamenteaza sistemul nervos si coloana vertebrala si dezvoltarea proximdistala care fundamenteaza tesuturile existente simetric-lateral axei coloanei vertebrale.

3. Perioada fetala dureaza de la opt saptamani pana la nastere. La aproximativ noua saptamani se pot distinge ecografic zona faciala, bratele, picioarele, degetele, principalele organe interne si principalele grupe musculare. Alte repere ale evolutiei in aceasta perioada:

- in a treia luna de dezvoltare apar centrele de osificare - cartilagiile, se pot identifica miscari spontane ale bratelor, picioarelor, degetelor si se constata un ritm alert al dezvoltarii organelor de reproducere;

- in luna a cincea, miscarile reflexe ale foetusului care puteau fi identificate ecografic inca din luna a treia devin suficient de puternice pentru a putea fi percepute de mama, debuteaza osificarea la nivelul nasului si al urechilor, se formeaza unghiile de la maini si de la picioare, corpul foetusului se acopera cu un strat cu aparenta de ceara, numit vernix, cu rol protector;

- in luna a sasea are loc stratificarea cortexului cerebral, se finalizeaza dezvoltarea ochilor putand fi identificate ecografic genele si sprancenele;

- in luna a saptea corpul poate avea peste 1 kg si aproximativ 40 cm lungime. In aceasta perioada foetusul are o aparenta ridata, datorita faptului ca pielea, in lipsa stratului adipos, este puternic cutanata.

- in lunile opt si noua asistam la primele depuneri de tesut adipos, foetusul crescand in greutate, se intensifica activitatea neuromusculara, are loc mielinizarea celulelor cerebrale si vascularizarea dermei care astfel capata culoare roz.

Influenta mediului asupra dezvoltarii in perioada prenatala

Mediul este definit in termenii evolutiilor si/sau a conditiilor exterioare organismului care il influenteaza pe acesta si care sunt la randul lor intr-o oarecare masura influentate de catre organism. Incercarile de descriere si conceptualizare legate de mediu au condus in perioada contemporana la dezvoltarea teoriei ecologice, in conformitate cu care individul se dezvolta si actioneaza in cadrul unor ierarhii de sisteme care pot conduce la ideea unor ierarhii de mediu, incepand cu mediul imediat si terminand cu mediul cultural. Altt factori care influenteaza dezvoltarea in perioada prenatala tin de comportamentele materne si anume sunt alimentatia, ingestia de alcool, fumatul si starea afectiva.

Modul in care mama se hraneste atit din punctul de vedere al calitatii, dar si al cantitatilor de alimente ingerate este important pentru evolutia ulterioara a copilului. Din punct de vedere calitativ este necesar sa se asigure un aport corect de proteine. Studiile arata ca lipsa proteinelor din alimentatia mamelor are consecinte pe termen lung, si anume, scoruri scazute la testele de inteligenta la copil. Din punct de vedere cantitativ, aportul caloric la gravida este urmatorul: la gravida care nu depune efort fizic; intre 2170- 2400 calorii/zi (in timpul sarcinii se suplimenteaza aportul caloric cu 300 calorii zilnic); la gravida care depune munca fizica foarte intensa, aportul caloric zilnic va fi de 2600-2800 calorii.

Alimentatia deficitara poate duce la o greutate redusa a copilului la nastere, sau o prelungire a timpului de travaliu care poate avea urmari in dezvoltarea ulterioara.

Cele mai grave consecinte ale unui consum semnificativ de alcool se concretizeaza in sindromul alcoolic fetal. Simptomele sindromului alcoolic fetal sunt pe de o parte, anomalii ale dezvoltarii sistemului nervos, care se asociaza cu handicap mintal sau fizic si pe de alta parte, anomalii de dezvoltare a zonei faciale.

Fumatul are efecte negative asupra dezvoltarii prenatale, deoarece placenta este permeabila la nicotina. Efectele fumatului pe parcursul sarcinii sunt urmatoarele: rata mai crescuta a decesului perinatal, probabilitate crescuta de avort spontan si complicatii la nastere, greutate scazuta la nastere. S-a descris un sindrom tabacic fetal, care poate apare in situatia in care mama fumeaza mai mult de cinci tigari pe zi. Acest sindrom creste probabilitatea aparitiei cancerului cu peste 50% la copil, ca si a instabilitatii emotionale si a hiper-reactivitatii comportamentale.

Starea afectiva a mamei influenteaza dezvoltarea copilului. Un soc afectiv determina un surplus de adrenalina, care se transmite prin placenta la foetus si are ca urmare cresterea activitatii motorii. In cazul in care mama este supusa unor factori stresori timp indelungat consecintele pot fi avortul spontan, nasterea prenatala sau prelungirea travaliului.

Diferite studii arata ca mamele care, in perioada sarcinii, au fost incluse in grupuri de consiliere si ajutate sa-si gestioneze mai bine trairile negative, au dat nastere unor copii sanatosi fizic si psihic. .

Bolile cu transmitere sexuala (SIDA, gonoree, sifilis) dar si diabetul, hepatita si gripa, influenteaza semnificativ dezvoltarea foetusului.

Medicamentele administrate in timpul sarcinii pot avea, de asemenea, influente negative. Astfel, antibioticele ingerate in doze mari pot determina intarzieri in dezvoltarea scheletului si a procesului de calcifiere a dintilor. Streptomicina conduce la surditate, tetraciclina la nastere prematura si la decalcificarea dintilor, aspirina utilizata in cantitati mari determina complicatii digestive si greutate scazuta la nastere. Unele studii arata ca aspirina se asociaza si cu obtinerea in etape ulterioare de dezvoltare a unor scoruri scazute la testele de inteligenta si cu dificultati in achizitionarea abilitatilor motorii. Barbituricele pot avea ca efect aparitia anorexiei la nou-nascut si probleme respiratorii. Drogurile (heroina, cocaina, morfina) cresc riscul nasterii premature si provoaca sindromul de deprivare (sevraj).

Evaluarea dezvoltarii prenatale

Exista proceduri medicale de evaluare a dezvoltarii in aceasta perioada, si anume, amniocenteza, ecografia si analizele hematologice.

Amniocenteza - presupune analiza caracteristicilor lichidului amniotic, recomandata doar persoanelor care au in familie antecedente genetice.

Tehnica esantionului corionic - presupune analiza tesutului corionic. Ca si amniocenteza aceasta analiza permite determinarea posibilelor modificari genetice.

Ecografia - presupune utilizarea ultrasunetelor pentru obtinerea unei imagini a foetusului si este tot mai frecvent utilzata pentru monitorizarea periodica a dezvoltarii prenatale.

Analizele hematologice se recomanda la 14 -15 saptamani de la conceptie si furnizeaza informatii privind functiile hepatice, prezenta unor infectii, a anemiei, a unor imunodeficiente.

INTREBARI RECAPITULATIVE

Care este numarul de cromozomi caracteristic speciei umane?

La ce vor duce sarcinile care rezulta din diviziunea aceluiasi ovul fecundat de doi spermatozoizi?

Denumiti factorii care determina preponderent dezvoltarea fizica si fiziologica a omului.

Cum sunt denumiti, in literatura de specialitate, cromozomul X si cromozomul Y?

Descrieti perioada germinativa de dezvoltare.

Enumerati factorii care influenteaza dezvoltarea fetusului in perioada prenatala.

Ce reprezinta evaluarea dezvoltarii prenatale prin amniocenteza.