INVESTIGAREA PSIHOLOGICA A COMPORTAMENTULUI SIMULAT

In viata unei persoane apar adesea situatii care o solicita contradictoriu. Anumite conveniente sociale pot intra in contradictie cu starea de moment sau chiar cu convingerile intime ale persoanei, cu sistemul propriu de valori. Apar in acest caz dilemele de comportament, depasirea lor presupunand din partea persoanei maturitate sociala, plasticitate psihica si suplete comportamentala.

Se disting doua modalitati de raspuns comportmental (Ciofu, 1974):

Comportamentul aparent ('overt behavior') care include reactiile exteriorizate ale persoanei, observabile direct, cum ar fi limbajul vorbit sau gestual, mimica, activitatea de miscare a membrelor sau corpului. Comportamentul inaparent ('covert behavior') include modificarile interne, indirect decelabile, ce insotesc procesele gandirii, emotiei, limbajului etc. dintre care amintim: modificarile ritmului respirator, ale ritmului cardiac, a secretiei salivare, intensificarea activitatii glandelor sudoripare, a compozitiei chimice si hormonale a sangelui, cresterea conductantei electrice a pielii etc.

Exista o continua intersanjabilitate intre cele doua modalitati comportamentale, in sensul ca unui comportament aparent ii corespund obligatoriu forme de comportament inaparent, insa nu oricaror manifestari inaparente le corespund manifestari de comportament aparent. Atat modalitatile aparente cat si cele inaparente sunt aspecte ale unui comportament larg cu o caracteristica de unicitate pentru momentul respectiv.

Una din problemele frecvent intalnite in activitatea judiciara este cea a comportamentului simulat al persoanelor implicate in diferite cauze penale. In functie de situatia in care se afla o anumita persoana, in functie de interesul si scopul urmarit, comportamentul obisnuit al acesteia poate lua forma unei conduite simulate.

Conduita sau comportamentul simulat este o incercare de a ascunde sau falsifica sensul unei realitati. Persoana in cauza da intentionat un raspuns verbal strain aceluia pe care il gandeste, exteriorizand sau mascand o expresie ce nu se potriveste cu aprecierea, atitudinea sau cu sentimentul autentic incercat.

Simularea nu este o simpla eroare, ea se caracterizeaza prin intentionalitate. Este o 'greseala' intentionata, invaluita si sustinuta pragmatic.

Simularea este o entitate contradictorie intre aspectul aparent si cel inaparent al comportamentului, expresia unei dedublari psihologice in raport cu sine. Aspectul aparent poate fi cunoscut, uneori este afisat abil sau naiv, cu efortul de persuasiune. Dimpotriva aspectul inaparent este secretizat, nu face obiect de confesiune, iar uneori pentru a-l secretiza, se practica dezinformarea sistematica dupa reguli tactice bine definite, pentru derutarea organelor judiciare.

Simularea este intotdeauna motivata, determinata de dorinte, de interese. Ea este o modalitate de realizare facila a scopului. Simularea apare in cele mai diferite situatii: pentru disculpare, pentru a apara pe cineva, din nevoia de protectie, din dorinta de razbunare, pentru a rezista presiunilor si normelor coercitive ale comunitatii etc.

Simularea se realizeaza prin diferite strategii: inventare, exagerare, diminuare, aditie, omisiune, substituire, transformare, tacere etc. Nu exista granite fixe, imuabile, intre adevar si falsitate, existand o permanenta intersanjabilitate.

Simulantul opereaza dupa o logica elastica, pentru a ajunge cat mai repede la tinta, fiind facilitat de limbaj si cunoscand foarte bine realitatea pe care isi propune sa o ascunda.

Unitatea psiho-somatica a simularii ofera posibilitatea certa de investigare si depistare a oricarui comportament simulat.

CORELATELE PSIHOFIZIOLOGICE ALE COMPORTAMENTULUI SIMULAT

Procesele afective sunt fenomene psihice complexe, caracterizate prin modificari fiziologice mai mult sau mai putin extinse, printr-o conduita marcata de expresii emotionale (gesturi, mimica etc.) si printr-o traire subiectiva (Radu & colab., 1991).

Emotia nu se reduce numai la aspectul de traire subiectiva, interna, ci formeaza o configuratie complexa de relatii, un raspuns psihofiziologic multidimensional vis-a-vis de evenimente. Printre dimensiunile procesului afectiv distingem:

modificari cognitive (procesarea informatiei stimul venita din mediu, care in functie de semnificatie are rol activator sau nu);

modificari organice, vegetative (cresterea aroussal-lui fiziologic, activarea cardiaca si a sistemului circulator, modificari la nivelul motilitatii gastrointestinale, tensiunii musculare, conductantei electrice a pielii etc);

modificari comportamentale (gesturi, reactii, mimica, expresii vocale etc).

Emotiile sunt configuratii cognitiv-motivational-relational organizate a caror stare se schimba in functie de modificarile din cadrul relatiei individ-mediu, de felul in care aceasta este perceputa si evaluata.

In domeniul psihologiei judiciare, emotia este considerata ca fenomen tipic sferei afective, deoarece aceasta, prin modificarile psihofiziologice pe care le implica, poate fi supusa unei analize stiintifice sistematice.

Comportamentul emotional global reprezinta obiectivarea trairii emotionale, intalnita atat in aspectul inaparent, dar cel mai evident si mai usor observabil in cel aparent. Aspectul aparent, denumit ca expresie emotionala, subsumeaza intreg ansamblul de reactii somatice si musculare (faciale, scheletice, viscerale, umorale etc.) pe care subiectul le dezvolta in momentul experimentarii unei emotii.

Patternul aparent al modificarilor emotionale include: motilitatea corporala, tremurul muscular, expresivitatea faciala (miscarile oculare, coloritul epidermic, tonalitatea vocala, intensificarea activitatii glandelor sudoripare etc.).

In ancheta judiciara elementul cel mai evident in cazul trairii unor emotii, pe fond stresant, este tremurul fiziologic existent la nivelul tuturor muschilor care actioneaza aparatul fonorespirator.

Cresterile sau scaderile intensitatii, frecventei timbrului vocii, ca urmare a reducerii tremurului fiziologic, reprezinta un indice al gradului de stres pe care-l incearca persoana, des utilizat in practicile criminalistice in vederea detectarii comportamentului simulat.

Toate aceste corelate psihofiziologice si comportamentale ale emotiei pot fi intalnite in cadrul practicii judiciare, mai specific in domeniul detectarii comportamentului simulat, avand rolul de indici indirecti ai laturii afective care acompaniaza persoana in tot ceea ce face.

TEHNICI SI MIJLOACE DE INVESTIGARE A COMPORTAMENTULUI SIMULAT

Inca din cele mai vechi timpuri ale existentei, s-a constatat faptul ca atunci cand o persoana minte, au loc modificari psihofiziologice la nivelul organismului acesteia. Bazandu-se pe aceasta supozitie, au fost descoperite si perfectionate diferite tehnici de detectare psihofiziologica a comportamentului simulat.

La persoanele normale din punct de vedere psihofiziologic, comportamentul simulat este adeseori asociat cu trairea unor stari emotive intense care se accentueaza in momentul investigatiei criminalistice.

Cele mai frecvente reactii psihofiziologice care au fost puse in evidenta la subiectii supusi anchetei judiciare, ca urmare a unor comportamente infractionale savarsite si care erau motivati pentru dezvoltarea unui comportament simulat, au fost: accelerarea ritmului cardiac, cresterea presiunii sangvine, aparitia fenomenelor vasodilatatorii si vasoconstrictorii (hiperemie sau paloare), accelerarea si sacadarea respiratiei, dereglarea fonatiei si emisiunii de sunete, hiposalivatia si contractarea subita a muschilor scheletici.

Toate aceste reactii neurovegetative, declansate intern, sunt slab supuse unui control voluntar, fiind determinate de gradul de percepere a riscului de a fi detectat, rod al unei evaluari cognitive a situatiei. Manifestarile prezentate anterior sunt elemente ale vietii psihice si comportamentale pe care orice persoana le experimenteaza de-a lungul vietii, fie ca a fost sau nu obiect al unei investigatii criminalistice. Ele au fost puse in evidenta prin diverse incercari practice si experimentale de-a lungul timpului, insa ceea ce s-a obtinut sunt doar patternuri de posibile manifestari (comportamentale si fiziologice), care difera de la o persoana la alta datorita frecventei, intensitatii, duratei etc. In functie de modul in care sunt traite si exteriorizate aceste 'comportamente' s-au creat diferite tehnici de control a sinceritatii. Cele mai cunoscute tehnici de investigare in acest domeniu sunt:

Metoda asociatiei libere;

Metoda experientei motrice;

Tehnici pentru suprimarea cenzurii constiente;

Metoda detectarii stresului emotional in scris;

Metoda detectarii stresului din voce;

Tehnica poligraf;

Potentialele evocate ale creierului.

Tehnica poligraf

Tehnica poligraf este una dintre cele mai performante tehnici folosite in domeniul detectarii comportamentului simulat.

Poligraful cunoscut empiric sub denumirea de 'detector de minciuni' este un inregistrator mecanic sau electronic, ce preia pneumatic modificarile de tensiune arteriala, puls, respiratie, suplimentat cu un sistem pentru inregistrarea rezistentei electrodermice si a micromiscarilor musculare.

Poligraful nu inregistreaza in mod direct minciuna, ci modificarile fiziologice determinate de emotiile care insotesc comportamentul simulat.

Inregistrarea potentialelor evocate

In ultima perioada se fac cercetari pentru detectarea comportamentului simulat si prin alte tehnici. Astfel, tehnica de evidentiere a potentialelor evocate ale creierului, care necesita o aparatura foarte sofisticata, se bazeaza pe inregistrarea a doua tipuri de potentiale: P300 si N400. Potentialul evocat P300 apare automat la subiectii simulanti, ca urmare a categorizarii stimulilor in relevanti (incriminanti) si irelevanti (neincriminanti), categorizare raportata la cazul aflat in cercetare. In cazul subiectilor sinceri potentialul P300 nu apare deoarece acestia nu realizeaza procesul de categorizare, toti stimulii avand aceeasi valoare raportata la cazul aflat in investigatie.

Potentialul N400 apare in momentul in care subiectul proceseaza informatia falsa, incriminanta, pe care in mod explicit si voluntar insa nu o recunoaste ca fiind falsa sau incriminanta (simuleaza).

Initial, s-a considerat ca aceasta metoda poate avea o fidelitate mare deoarece potentialele evocate ale creierului sunt greu de manipulat de catre subiect, estimandu-se ca acestea vor deveni indicatori extrem de acurati ai simularii. Cercetarile recente in domeniu au demonstrat ca aceasta metoda prezinta unele imperfectiuni. Astfel, un subiect neimplicat in infractiune, dar care detine informatii despre locul faptei (de exemplu, frecventa locuinta victimei), in urma inregistrarii potentialelor evocate, acesta va prezenta indici similari cu cei ai autorului faptei.

Ramane ca cercetarile in curs de desfasurare sa confirme validitatea si impactul pragmatic ale potentialelor evocate, prefigurandu-se o coroborare cu parametrii tehnicii poligraf (Bus & David, 2003).

Intrebari de control

1. Caracterizati comportamentul simulat al unui infractor.
2. Descrieti relatia dintre comportamentul aparent si inaparent.
3. Enumerati principalele tehnici de investigare a comportamentului simulat.