Psihologie clinica - jung

Subiecte pentru examenul:

PSIHOLOGIE CLINICA - JUNG

Din volumul : Anthony Stevens - Jung

Inconstientul colectiv

In clipa in care Jung a avut indrazneala sa-si formuleze public ipoteza cu privire la inconstientul colectiv, ea s-a dovedit a fi abaterea sa cea mai semnificativa de la freudism si totodata contributia lui personala cea mai importanta in domeniul psihologiei. Ceea ce propunea Jung era un concept fundamental pe care sa se poata edifica intreaga stiinta a psihologiei. Importanta acestui lucru e comparabila cu a mecanicii cuantice pentru fizica.

Daca inconstientul personal este sediul experientelor individuale anterioare, traite in mod direct de individ, dar care sunt in afara sferei constiintei, inconstientul colectiv este sediul experientelor colective anterioare, traite direct de intreaga umanitate si cu care individul se naste , ca o parte psihologica proprie persoanei sale. Acestea sunt "arhetipurile" sau "imaginile primordiale". Inconstientul colectiv este sediul energie vitale, este rezervorul de energie al fiintei.

Toate persoanele sunt legate unele de altele la nivelul inconstientului colectiv.

Cu toti suntem uniti la acest nivel profund. Toti ne nastem cu aceasi zestre psihica, arhetipurile, care vor fi activate in mod unic, individual, la fiecare persoana in functie de experientele de viata ale fiecaruia.

Arhetipurile

Arhetipurile sunt entitati functionale, imagini primordiale, care alcatuiesc inconstientul colectiv si sunt generate de acesta.

Jung afirma ca venim pe lume cu o structura psihica innascuta, care ne da putinta sa traim ceea ce este tipic pentru specia noastra, in contradictie cu majoritatea contemporanilor sai care insistau asupra ideii ca sufletul unui nou-nascut e o tabula rasa.

Arhetipurile sunt structuri psihice, identice, comune tuturor, constituind laolalta "mostenirea arhaica a umanitatii". Jung le-a considerat in esenta drept nuclee neuropsihice innascute, avand capacitatea de a initia, controla si mijlocii caracteristiciile uzuale de comportament si trairile tipice tuturor fiintelor umane. Astfel, in circumstante apropiate, arhetipurile genereaza ganduri, imagini, simtaminte si idei similare in oameni, indiferent de clasa lor sociala, de credinte, de rasa, localizare geografica ori epoca istorica.

Intrega zestre arhetipala a unui individ, alcatuieste inconstientul colectiv, a carui autoritate si forta apartine unui nucleu central integrand ansamblul personalitatii, nucleu pe care Jung l-a numit Sine. Pentru Jung rolul experientei personale este sa dezvolte ceea ce exista dintotdeauna, sa devii ceea ce esti - sa activeze potentialul arhetipal deja existent in Sine. Sufletele noastre nu sunt pur si simplu un rezultat al experientei, dupa cum nici trupurile noastre nu sunt doar rezultatul a ceea ce mancam.

Arhetipurile sunt colective, in sensul ca intruchipeaza insusiri generale a ceva, dar totodata implicite in manifestarile lor specifice. Arhetipuri imbina etern valabilul cu individualul, generalul cu singularul - fiind comune tuturor oamenilor si totusi, manifestandu-se in fiecare fiinta umana intr-un mod care ii este caracteristic.

Un arhetip nu este o "idee mostenita" , ci mai degraba "un mod de functionare mostenit" . Cu alte cuvinte , este un "tipar comportamental". Ceea ce este arhetipal si mostenit e predispozitia de a avea anumite experiente, nu experienta insasi.

Arhetipurile determina organizarea ideilor si imaginilor in psihic si totodata guverneaza principiile fundamentale ale materiei si energiei in lumea fizica.

Realizarea unui arhetip pare sa fie un proces ce se desfasoara conform legilor asociatiei. Doua din aceste legi sunt in mod special adecvate: legea similaritatii si legea continguitatii.

Arhetipurile au insusiri dinamice orientate catre un scop: ele isi cauta in mod activ realizarea in personalitatea si in comportamentul individului, pe masura ce se deruleaza ciclul vietii in contextul mediului inconjurator. Arhetipul devine activ in sufletul persoanei sub forma unui complex.

Cea mai profunda influenta a arhetipurilor consta in reglementarea de catre ele a ciclului vietii umane. Fiecare etapa noua a vietii e mijlocita de catre un nou ansamblu de arhetipuri, care isi cauta realizarea atat in personalitatea noastra, cat si in comportamentul nostru.

Nucleul psihic care guverneaza coordonarea acestei succesiuni desfasurate de-a lungul vietii a fost numit de catre Jung Sine.

Arhetipuri majore, care joaca roluri specifice in dezvoltarea psihica si adaptarea sociala a fiecaruia, sunt: Eu-ul, Persona, Umbra, (acestea fiind, deopotriva, si complexe),     Anima, Animus;

Desi le utilizam si le resimtim in modalitati care ne sunt proprii, ele indeplinesc totusi aceleasi functii in toate fiintele umane de peste tot. Venim pe lume purtand cu noi o zestre arhetipala care ne confera capacitatea de a ne adapta la realitate, exact la fel ca stramosii nostrii indepartati. Chintesenta acestei zestre este incorporata in Sine, iar celelalte structuri psihice se dezvolta din aceasta matrice, ramand sub influenta sa orientatoare tot restul vietii.

Complexele

(in psihologia jungiana termenul de complex difera ca sens de cel folosit in alte contexte, aici referindu-se la activarea unui arhetip in constiinta individului).

Personificari ale arhetipurilor, modalitatile unice in care arhetipurile se manifesta in sufletul fiecarei persoane. Complexul este modificarea arhetipala in functie de experienta personala. Felul in care se realizeaza un arhetip in viatia persoanei in functie de experienta de viata.

Ceea ce sunt arhetipurile pentru inconstientul colectiv sunt complexele pentru inconstientul individual.

Complexele sunt conglomerate de trasaturi legate laolalta prin afecte comune, care poseda un miez arhetipal.

Fiecare complex din inconstientul personal este legat de un arhetip din inconstientul colectiv, deoarece complexele sunt modalitati in care arhetipul se amnifesta in sufletul fiecarei persoane.

Sinele - arhetipul central

(se recurge la majuscula S pentru a marca distinctia intre "sinele " folosit in limbaj obisnuit, referitor la eu si Sinele jungian care transcende eul si inglobeaza in potentialitatile stravechi ale speciei )

Sinele este nuclelu inconstienului colectiv, matricea din care se dezvolta toate structurile psihice. Scopul sau e totalitatea, "ratiunea de a fi" este individuatia.

Pe masura ce un om trece de la o etapa a vietii in urmatoarea, sunt activate aspecte noi si adecvate ale Sinelui, pretinzandu-si exprimarea. Tranzitia de la o etapa a vietii la urmatoarea reprezinta pentru oricine un moment de criza potentiala si tocmai de aceea, spre a-l ajuta pe om in asemenea perioade critice, s-au dezvoltat riturile de trecere in societatiile primitive sau ceremoniile simbolice, care activeaza arhetipurile adecvate si ajuta sa se treaca mai usor peste crizele tranzitiei.

Potrivit lui Jung, scopul dezvoltarii personale este totalitatea, adica realizarea Sinelui, sa ajungi o fiinta completa, atat cat iti ingaduie circumstantele personale.

Eul

Complexul eului se iveste dinlauntrul Sinelui in cursul primei etape de dezvoltare a copilului. El ramane lagat de Sine prin axa eu - Sine, axa de care depinde stabilitatea personalitatii.

Eul constituie centrul constiintei, fiind entitatea la care ne referim cand utilizam termenul de "eu" sau "mine" si este cel care ne determina simtul constant de identitate.

Desi resimtim eul ca pe un centru de continuitate al existentei noastre, el nu este de fapt decat organul de executie al Sinelui.

Persona

Persona inseamna literal, masca putata de actori in Grecia antica si desemneaza "fatada" prin care se prezinta personalitatea noastra. Prin intermediul personei ne structuram pe noi insine intr-o forma care speram ca va fi acceptata de catre ceilalti. Persona determina succesul sau esecul adaptarii noastre sociale. Intotdeauna exista o tenta de prefacatorie in persona, pentru ca e reprezinta un fel de vitrina unde ne etalam marfurile noastre cele mai bune pentru a-si asigura buna parere a lumii in ceea ce il priveste.

"Poti spune, fara sa exageri prea mult, ca persona reprezinta ceea ce nu esti in realitate, dar crezi tu insuti, impreuna cu ceilalti ca esti " - Jung.

Persona incepe sa se formeze in prima faza a copilariei din nevoia de a ne conforma si a corespunde dorintelor, sperantelor parintilor, profesorilor, colegiilor nostrii. Copii isi dau repede seama ca anumite atitudini si comportamente se bucura de acceptare, fiind eventual recompensate pozitiv, in vreme ce altele sunt inacceptabile si pot duce la pedepse ori retragerea dovezilor de dragoste. Exista atunci tendinta ca trasaturile acceptabile sa se structureze in persona, iar celelalte inacceptabile sa fie ascunse sau reprimate. Aceste aspecte socialmente indezirabile ale personalitatii pe cale de maturizare sunt sechestrate in inconstientul personal, unde se contopesc spre a alcatui un alt complex - ori o personalitate fragmentara - denumita de Jung umbra.

Umbra

Este deopotriva si arhetip si complex.

Este subpersonalitatea refuzata, dat fiind ca are ceva inerent "umbros" , ascuns. Fie si nedorita, ea subzista asemenea unei forte nedomolite, pe care o purtam cu noi pretutindeni, ca pe un insotitor intunecat, calcandu-ne pe urme, asa cum se intamlpa de fapt, cu umbra. Mare parte din timp reusim sa o ignoram, dar ea ne reaminteste mereu ca exista, mai ales in cursul viselor noastre.

Intre toate arhetipurile, dusmanul e, in mod potential, cel mai distructiv. Arhetipul dusmanului capata realitate in psihicul individual sub forma complexului umbrei prin evolutia noastra intr-un mediu social uman. Exista doua surse importante ale acestui complex: indoctrinarea culturala si reprimarea familiala.

Umbra poseda contrariul insusirilor personei, umbra compensand pretentiile frivole ale personei, persona contrabalansand trasaturile antisociale ale umbrei.

Coexistenta acestor doua personalitati puternic contrastante in acelasi individ se manifesta la fel de mult in literatura ca si in viata obisnuita: Portretul lui Dorian Gray, Dr. Jekyll si Mr. Hyde, sunt doar cateva exemple.

Pe langa faptul ca ne refulam umbra in inconstientul personal, ii si negam existenta si o proiectam asupra altora. Procedam astfel absolut inconstient, fara sa ne dam seama de ceea ce facem. E vorba de un act de autoconservare care ne da posibilitatea sa ne tagaduim partea "rea" si sa o atribuim altora, pe care ii consideram apoi raspunzatori pentru ea. El explica practica larg raspandita a tapului ispasitor si se afla la baza nenumaratelor prejudecati de tot soiul indreptate impotriva oamenilor, grupurilor diferite de ale noastre.

Proiectia umbrei poate constitui, prin urmare, un pericol major, atat pentru pacea sociala, cat si pentru cea dintre natiuni, dat fiind ca ne poate face capabili sa-i transformam pe cei perceputi drept dusmani in elemente nocive pe care e legitim sa le urasti, sa le ataci, sa le extermini. Guvernantii lipsiti de scrupule pot manipula mecanismul acesta in randurile unor populatii intregi, (ex. Hitler, care prin utilizarea abila a propagandei a izbutit sa induca in multi germani proiectia propriei lor umbre asupra evreilor, ccea ce a facut posibil holocaustul. Acelasi mecanism functioneaza in orice pogrom, in orice purificare etnica si in orice razboi).

Anima si animus

Personificarea a unei naturi feminine in inconstientul barbatului si a naturii masculine in inconstientul femeii.

"Fiecare barbat poarta in sine imaginea eterna a femeii, dar nu imaginea unei     femei anume, ci o imagine feminina determinata. Aceasta imagine este, in fond, un conglomerat ereditar inconstient, provenind din timpuri stravechi si ingropat in sistemul viu, un arhetip obtinut din toate exeperientele ancestrale legate de fiinta feminina, un rezultat al tuturor impresiilor despre femeie, un sistem psihic de adaptare mostenit. "

Acelasi lucru e valabil si la femeie, ea poarta in sine o imagine arhetipala despre barbat. Experienta ne invata ca ar trebui spus mai exact: o imagine despre barbati, in timp ce, la barbat este mai degraba o imagine a femeii. Intr-un cat aceasta imagine este inconstienta, ea este intotdeauna proiectata inconstient asupra fiintei iubite si este unul din motivele esentiale ale atractiei pasionale sau ale contrariului ei.

Functia naturala a animusului cat si a animei consta in stabilirea unei legaturi intre constiinta individuala si inconstientul colectiv. Animus si anima ar trebui sa functioneze ca o poarta ce duc spre imaginile inconstientului colectiv, asa cum persona repretinta un fel de poarta spre lume.

Cu cat anima sau animusul sunt mai inconstiente, cu atat sansa lor de a fi proiectate este mai mare, proces psihodinamic care determina experienta indragostirii. Jung a denumit complexul contrasexual "factor de generator de proiectie".

Individuatia: realizarea Sinelui

"Individuatie inseamna: a deveni o fiinta individuala, iar in masura in care prin individualitate intelegem unicitatea noastra cea mai intima, ultima si necomparabila, inseamna a deveni propriul Sine. De aceea, am putea traduce "individuatie" prin ajungerea la Sine sau realizarea de Sine."

In individuatie e vorba de actul creator al desavarsirii Sinelui: o integrare treptata a Sinelui inconstient, atemporal, in personalitatea dependenta de timp din contemporaneitate.

In individuatie legatura dintre Sine si eu cauta sa fie aproape totala.

Toate continuturile inconstientului sa fie integrate in constient, persoana devenid, astfel, o fiinta intreaga.

Procesul de individuare presupune retragerea energiei spre zona interioara

Jung a fost unul dintre putinii psihologi din secolul XX care au sustinut ca dezvoltarea se extinde dincolo de copilarie si adolescenta, pana la varsta maturitatii, chiar senectutii. A numit acest proces de dezvoltare, desfasurat de-a lungul unei vieti, individuatie si a considerat ca el poate fi adus la desavarsire daca persoana respectiva conlucreaza cu inconstientul si se confrunta cu el.

Ce intelegem prin "confruntarea cu inconstientul"?

Jung percepea inconstientul ca pe o prezenta vie, numinoasa (inexprimabila, tainica), insotindu-te permanent, in fiecare moment, de veghe ori de somn. Taina sensului vietii era, pentru el, legatura cu aceasta forta demonica - astfel incat sa ajungi sa o cunosti.

"Cum putem insa determina inconstientul sa se realizeze pe sine ? Oferindu-i libertatea de exprimare si examinand apoi expresiile sale. Este nevoie, prin urmare, ca sufletul sa-si "dea ocol " si sa se confrunte cu ceea ce produce.

Pentru Jung , a imbatrani nu a insemnat un proces de inexorabil declin, ci rastimpul unei rafinari treptate a tot ceea ce este esential. Principalele teme care l-au preocupat pe Jung pana la sfarsitul vietii au fost misterul contrariilor, separarea, uniunea sa transcendenta lor, ca si semnificatia cosmica a constiintei umane.

Astfel psihologia lui Jung a devenit in acelasi timp o cosmologie, caci drumul dezvoltarii individuale catre o constiinta mai deplina a fost privit in contextul eternitatii. Sufletul , existand sui generis ca entitate obiectiva a naturii, este supus si el legilor care guverneaza universul, fiind suprema implinire a acestor legi: prin miracolul constiintei, psihicul furnizeaza oglinda in care Natura se vede reflectata.

Sincronicitatea

Sincronicitatea - "coincidentele semnificative" desemneaza coincidenta temporala a doua sau mai multe evenimente fara legatura cauzala, avand o semnificatie identica sau similara.

Tipurile psihologice

In psihologia jungiana exista 2 atitudini fundamentale si 4 functii.

Cele 2 atitudini sunt: extrovertit si intorvertit iar cele 4 functii sunt: senzatia, sentiment, gandire si intentie.

La tipul extrovertit energia psihica este orientata spre exterior spre lumea exterioara in timp ce la cel introvertit, energia este indrepatata spre lumea interioara.

Din cele 4 functii 2 sunt rationale: sentiment si gandire si

2 sunt irationale: senzatia si intuitia;

Functiile se refera la felul cum recepteaza realitatea fiecare individ, in ce mod perce el realitatea.

In plan constient utilizam o functie rationala si una irationala, celelalte doua fiind latente.

Individuatia presupune dezvoltarea echivalenta a celor 4 functii.