Semiologia personalitatii

SEMIOLOGIA PERSONALITATII

Persoanalitate (etimologie latina): persona = masca; imobilitate

In studierea personalitatii se disting 3 directii de orientare:

1. - a personalitatii ca structura de elemente ierarhizate, comune tuturor indivizilor

2. - directia analitica - a trasaturilor sau dispozitiilor psihologice

3. - directia tipologica - ce include diferite tipologii morfologice, fiziologice, etc

Personalitatea ca expresie de trasaturi si dispozitii sufletesti

Trasaturile si dispozitiile sufletesti descriu fiinta umana ca fiind linistita sau violenta, curajoasa sau lasa, etc, ceea ce presupune o reactie la o situatie specifica si in consecinta o clasificare dupa tipul de reactie.

Numarul de trasaturi sau dispozitii sufletesti este foarte mare iar exagerarea unora dintre acestea apartine patologiei psihiatrice.

Trasaturile sunt definite drept dispozitii dinamice ce exprima modalitatile caracterizate de reactie adaptativa la mediul inconjurator. Varietatea acestor trasaturi este furnizata de elemente din domeniul morfologic, de date fiziologice sau de reactii vegetative.

Cercetarile tipologice au ajuns la doua concluzii ce intereseaza psihiatria:

- au dus la descrierea unor tipuri intermediare normale sau anormale dar si a unor tipuri extreme

- au stabilit predispozitia la diferite tipuri de imbolnaviri fizice sau psihice.

- Scoala Franceza luand drept criteriu predominanta unui sistem anatomo-functional asupra altora descrie 4 tipuri analoge celor hipocratice: tipul respirator, tipul digestiv, tipul muscular si tipul cerebral. Acestora li se adauga tipuri neregulate care vor fi preluate de catre Corman si in functie de structura fetei se incadreaza in tipul dilatat-extrovertit si retractat-introvertit.

- Scoala Germana, prin Kretschmer, a elaborat cea mai cunoscuta si utilizata tipologie. Acesta descrie 3 tipuri esentiale si un tip secundar:

tipul leptozom (esential) - tipul astenic, caracterizat prin cresterea redusa in latime si normala in lungime. Corpul este subtire, nasul ascutit. Se considera ca ar fi predispus la schizofrenie.

tipul picnic (esential) - caracterizat printr-o crestere a circumferintelor, dezvoltare viscerala si acumulare de grasime. Este predispus la psihoza maniaco-depresiva.

tipul atletic (esential) - caracterizat printr-o puternica dezvoltare a scheletului, musculaturii si epidermei. Este predispus la schizofrenie si epilepsie.

tipul dizarmonic (displastic special; secundar) - se considera ca aceasta dizarmonie este consecinta unei disfunctii endocrine. In acest tip sunt inclusi indivizii de statura foarte mare sau cei obezi. Este predispus la schizofrenie.

Tipologia psihofiziologica - Pavlov-Smolenski

Aplicand in clinica observatiile experimentale si asimilandu-le temperamentele hipocratice, pe baza acestora, Pavlov trage urmatoarele concluzii:

- tipul coleric il asimileaza tipului excitabil

- tipul melancolic corespunde tipului inhibat

- tipurile sangvinic si flegamtic corespund tipului echilibrat.

Aceste tipuri sunt si ele corelate cu o anumita predispozitie catre boala, astfel:

- tipul coleric predispune catre astenie sau psihoza maniaco-depresiva

- tipul melancolic predispune la isterie sau schizofrenie

- tipul flegmatic si sangvinic - considerate normale in acceptiunea lui Pavlov - sunt tipuri viabile

Reluand cercetarile lui Pavlov, Smolenski - elevul lui Pavlov, descrie 4 tipuri: echilibrat, excitabil, inhibat si inert.