SUGESTIOLOGIE

Gheorghiu si Ciofu – Sugestie si sugestibilitate – Ed. Academiei’82

Psihologia succesului (numai prima parte, nu si a II-a) – parte cu tehnici de reglare si autoreglare a starilor psihice.

SUGESTIE SI SUGESTIBILITATE

SUGESTIA – este considerata in psihologie sub 3 aspecte:

Stimuli sugestivi sau situatie sugestiva (a)

Comportament sugerat (b)

Sugestibilitate sau disponibilitatea individului de a reactiona la sugestie (c)

Situatia sugestiva (a) = o incitatie susceptibila sa declanseze reactii spontane nemediate de instantele reflexive ale gandirii. (ex.reclama)

Caracteristica situatiei sugestive este (I) alternativei in sensul ca individul are teoretic posibilitatea de a se conforma sau de a nu se conforma incitatiei sugestive. In absenta alternativei avem de-a face cu o situatie de tip coercitiv. Individul nu realizeaza insa decat rareori ca el dispune de aceasta alternativa.

Situatia sugestiva e in acelasi timp un stimul sau o constelatie de stimuli cu caracter pronorativ, capabil sa declanseze:

a)     – reactii neadecvate – distorsionari perceptive (sugestii negative); - se poate sugera unui subiect sa aiba halucinatii (obiecte care exista);

b)     – reactii de adaptare la realitate, prin care se realizeaza o activare a disponibilitatilor latente ale individului;

c)     – reactii neutre sub raportul adecvarii sau neadecvarii la realitate.

Sugestiile au o forta foarte mare asupra oamenilor. Capacitatea de a reactiona la sugestie (sugestibilitatea) e diferita de la individ la individ, care are o distributie normala (respecta curba lui Gauss), unii subiecti fiind: putin,medii, inalt => sugestibili.

Efectul PLACEBO

Subiecti placeboreactivi (sugestibili)

Sugestibilitatea nu este legata de o inteligenta mai slaba, dimpotriva, s-a constatat o usoara corelatie pozitiva intre sugestibilitate si inteligenta, in sensul ca subiectii mai inteligenti sunt, de multe ori, mai sugestibili. De multe ori, debilii mintal sunt foarte putin sau chiar deloc sugestibili.

Sugestibilii fac parte mai curand din cazul autistic de sugestibilitate, au o mai mare capacitate de transpunere in situtatie si de jucare a rolului unor personaje si in acelasi timp ei au un scor mai redus de anxietate si sunt mai inclinati spre experiente mai deosebite (traire  mai intensa, experiente mai deosebite, doritori de experiente, de autocunoastere). Actorii care au mare capacitate de transpunere in rol au un grad inalt de sugestibilitate. Ipoteza: asupra dominantei emisferei cerebrale.

Rolul sugestiilor in terapie

Istoricul

Termenul de sugestie a fost introdus la mijlocul  secolului trecut, de catre Bertrand, in Franta, si Braid, in Anglia, ca o explicatie pentru fenomenele de tip hipnotic. Prin fraze monotone, uneori insotite de fixarea privirii asupra unui punct sau prin sunete monotone, se inducea subiectului o stare hipnotica in care se produceau diferite fenomene neobisnuite: catalepsia (rigiditatea) membrelor, pleoapelor, miscari automate, anestezii, analgezii, halucinatii, iluzii si amnezii posthipnotice, etc.

Bernheim extinde termenul de sugestie si la fenomenele non hipnotice, afirmand ca sugestia e un fenomen normal, care poate avea loc atat in stare de veghe, cat si de hipnoza. El definea sugestia in sens foarte larg: actul prin care o idee este trezita in creier si acceptata de el. Au urmat apoi mai multe directii de cercetare a fenomenelor de sugestie si sugestibilitate. In principal 2 directii:

1.              Directia fenomenelor  sociale – reprezentantii tin sa includa sugestia in grupa mare a fenomenelor de influentare a comportamentului. Acestia studiaza modificarea atitudinilor si opiniilor, fenomenele de conformism, sugestia de prestigiu si posibilitatile de manipulare sugestiva a normei de grup.

2.              Directia fenomenelor experimentale – s-a studiat mai ales structura sugestibilitatii si multi autori au pus la punct teste de masurare a gradului de sugestibilitate. Autori importanti – Eysenek, Furneaux, care au construit baterii de teste de sugestibilitate, le-au supus analizei factoriale si au desprins 3 factori ai sugestibilitatii:

sugestibilitate primara (masurata in special prin teste directe, in care se cere subiectului executarea unor miscari simple);

sugestibilitatea secundara (masurata prin teste senzoriale, miscari simple indirecte de tipul liniilor progresive ale lui Binet) – consta in prezentarea subiectilor a unor serii de linii crescatoare si, la un moment, liniile nu mai cresc. Subiectul, influentat de seria de linii si de interventia sugestiva a examinatorului, afirma ca liniile egale devin din ce in ce mai mari. Caracterul indirect al acestei probe consta in aceea ca subiectul nu este constient de intentia examinatorului de a-l influenta.

Sugestibilitate tertiara – se refera la modificarea atitudinilor ca urmare a unei interventii permisive bazata pe prestigiu.

SUGESTIA SI TEHNICILE DE RELAXARE

Cercetarile au demonstrat ca sugestiile sunt mult mai eficiente in cazul in care ele sunt administrate subiectilor intr-o stare de relaxare fizica si psihica, nu in stare de hipnoza.

Ce este relaxarea? Definita in sens larg, ea reprezinta o deconectare de activitatea cotidiana. In sens restrans, relaxarea este o tehnica psihoterapeutica si autoformativa fundamentata stiintific, care urmareste realizarea unei decontractii musculare si nervoase, avand ca efect un repaus cat mai eficient, economisirea energiei fizice si psihice, cresterea rezistentei la stres a organismului si diminuarea efectului stresului deja instalat. Aplicatiile relaxarii se refera la psihoterapia unor afectiuni nevrotice si psihosomatice, cat si in pregatirea psihologica a sportivilor, militarilor, cosmonautilor, actorilor cu trac de scena si tuturor persoanelor care activeaza in conditii de stres deosebit.