Stilul de viatǎ al adolescentului

Stilul de viatǎ al adolescentului

1. Stil de viatǎ sanogen si stil de viatǎ patogen

Stilul de viatǎ se referǎ la totalitatea deciziilor si actiunilor voluntare care ne afecteazǎ starea de sǎnǎtate. Stilul de viatǎ sǎnǎtos (sanogen) joacǎ un rol esential in promovarea si mentinerea imbolnǎvirilor. Stilul de viatǎ negativ (patogen) este format din comportamente de risc pentru starea de sǎnǎtate. Comportamentele de risc au consecinte negative, pe termen scurt si lung, asupra sǎnǎtǎtii fizice si psihice si, in consecintǎ, reduc calitatea vietii si starea de bine a persoanei.

Studiile in domeniu (Sarafino, 1994) au identificat un set de comportamente protectoare sǎnǎtǎtii:

• a dormi intre 7 si 9 ore;
• a lua micul dejun regulat;
• a nu consuma alimente intre mese;
• mentinerea greutǎtii in limite normale;
• a nu fuma (activ si pasiv);
• a nu consuma alcool decat ocazional;
• a face exercitii fizice regulat.

Factorii comportamentali de risc au un rol important in etiologia si evolutia bolilor. Comportamentele de risc, care sunt in relatie cu cele mai importante cauze de deces sunt:

a)     fumatul, sedentarismul, alimentatia necorespunzǎtoare, stresul - in tulburǎrile cardiovasculare;

b)     fumatul, consumul de alcool, alimentatia neechilibratǎ, expunerea la soare neprotejat - in cancer;

c)     alimentatia neechilibratǎ, stresul, sedentarismul - in accidentele vasculare cerebrale;

d)     consumul de alcool, droguri, conducerea fǎrǎ utilizarea centurilor de sigurantǎ, stresul - in accidente (inclusiv accidente de masinǎ).

Formarea stilului de viatǎ sǎnǎtos

Modelul convingerilor despre sǎnǎtate (Health Belief Model - HBM) a fost dezvoltat pentru a explica modul de formare a comportamentelor relationate cu sǎnǎtatea. Conform acestui model, un comportament se formeazǎ prin evaluarea de cǎtre individ a douǎ componente:

perceptia amenintǎrii bolii sau comportamentului de risc

costurile si beneficiile comportamentului

Perceptia amenintǎrii este influentatǎ de informatiile pe care un tanǎr le are despre acel comportament sau boalǎ si este influentatǎ de trei factori:

a)       valorile generale privind sǎnǎtatea (" Sunt preocupat de sǎnǎtatea mea");

b)       convingerile privind vulnerabilitatea la o anumitǎ boalǎ (" Mama mea este superponderalǎ asa cǎ si eu voi fi superponderalǎ");

c)       convingerile despre consecintele bolilor (" Voi muri dacǎ am cancer pulmonar").

Teoria planificǎrii comportamentale (Fishbein & Ajzen, 1986) este o teorie cognitivǎ care explicǎ formarea comportamentelor sǎnǎtoase sau de risc prin trei componente: atitudinile fatǎ de un comportament specific, normele subiective fatǎ de comportament si perceptia controlului (intern si extern) comportamental.

Teoria autoeficacitǎtii (Bandura 1982). Autoeficacitatea se referǎ la convingerea unei persoane in capacitǎtile sale de a-si mobiliza resursele cognitive si motivationale necesare adoptǎrii unor comportamente. Autoeficacitatea este un proces cognitiv care genereazǎ optiuni, emotii, motivatii si comportamente. Acest proces este influentat de:

perceperea succeselor si esecurilor din performantele anterioare;

observarea comportamentelor celorlati;

feedback-ul celorlalti;

starea noastrǎ fiziologicǎ.

Un tanǎr care incearca sǎ renunte la fumat si are frecvente esecuri isi dezvoltǎ un sentiment scǎzut de autoeficacitate, ceea ce il face sǎ renunte la modificarea comportamentului.

Constientizarea tinerilor in legaturǎ cu acest proces este importanta pentru formarea si mentinerea comportamentelor corespunzǎtoare unui stil de viatǎ sǎnǎtos. De cele mai multe ori, adolescentii adoptǎ comportamentul de risc pentru a face fatǎ unor situatii, ignorand consecintele de lungǎ duratǎ ale acestuia.

Functiile comportamentelor de risc pentru tineri (Nutbeam, Booth, 1994):

exprimarea opozitiei fatǎ de autoritatea adultului si normele conventionale ale societǎtii - ex. consumul de droguri;

o modalitate de a se identifica cu grupul si de a fi accept de grup - ex. fumatul;

exprimarea si confirmarea valorilor identitǎtii personale - ex. consumul de alcool;

un semn de maturitate prin adoptarea unor comportamente adulte - ex. consumul de alcool, fumatul;

mecanism de coping, de adaptare la situatiile de stres, frustrare, inadecvare, esec sau la situatiile anticipate ca fiind esec - ex. consum de alcool, droguri, fumat;

o functie de recreere, amuzament, experiente inedite sau pentru a "rupe" rutina - ex. consumul de droguri.

Studiile in domeniu aratǎ cǎ, in general, comportamentele de risc nu apar izolate ci intr-un set comportamental. Relatia dintre fumat, consumul de alcool sau droguri si actele sexuale neprotejate sunt cele mai semnificative. S-a evidentiat o relatie inversǎ intre fumat si exercitiu fizic, tinerii care sunt activi din punct de vedere al activitǎtii fizice fumeazǎ intr-o proportie semnificativ mai micǎ decat cei care sunt inactivi sportiv.

Adoptarea unor comportamente de risc poate duce uneori la dependentǎ. Rolul preventiei in acest caz este esential. Dependenta de substante se referǎ la o utilizare repetitivǎ a unor substante psihoactive, in scopul producerii plǎcerii sau evitǎrii disconfortului fizic si emotional. Dependenta este de mai multe tipuri:

dependenta de nicotinǎ;

dependenta de alcool;

dependenta de droguri;

dependenta de medicamente (ex. tranchilizante, somnifere).

Toate aceste categorii enuntate formeazǎ asa-numita dependentǎ de substante. Existǎ insǎ si alte tipuri de dependentǎ, cum ar fi, de exemplu:

• dependenta de internet;
• dependenta de jocuri de noroc;
• dependenta de relatii inerpersonale nesǎnǎtoase.

Dependenta de tutun, alcool sau droguri parcurge mai multe etape panǎ se produce ca atare. Este important de specificat faptul cǎ la fel ca si adultii, adolescentii si tinerii pot deveni dependenti atat de nicotinǎ, cat si de alcool si droguri.

2. Fumatul si dependenta de nicotinǎ

Fumatul este unul dintre cele mai controversate comportamente nesǎnǎtoase. Multǎ vreme s-a considerat cǎ decizia de a fuma reprezintǎ o alegere in cunostintǎ de cauzǎ; cǎ oamenii sunt bine informati in momentul in care incep sǎ fumeze si, implicit, isi asumǎ responsabilitatea acestui comportament si consecintele lui.

Efectele fumatului asupra organismului

Fumul de tigarǎ este dǎunǎtor tuturor celor care il inspirǎ, inclusiv nefumǎtorilor (fumatul pasiv). Acesta contine aproximativ 4000 de substante chimice, dintre care 40 sunt cancerigene. Una din substantele inhalate odatǎ cu fumul de tigarǎ este nicotina. Nicotina este un drog care se aflǎ in tutun si care are multe efecte asupra organismului, influenteazǎ sistemul nervos intr-un mod negativ si produce grave probleme de sǎnǎtate, incluzand dependenta.

Efectele nicotinei asupra organismului:

• cresterea ratei pulsului si a respiratiei;
• incetinirea activitǎtii musculare si a reflexelor;
• forteazǎ organismul sǎ consume mai mult oxigen, ceea ce face mai dificilǎ functionarea inimii;
• creste probabilitatea de a se forma "dopuri" in sange - ceea ce poate duce la infarct miocardic.

Efectele asupra creierului

• tulburǎri atentionale;
• dificultǎti de invǎtare;
• modificǎri ale dispozitiei afective;
• incetinirea reactiilor.

Cand o persoanǎ fumeazǎ, nicotina

• ajunge rapid in sange prin plǎmani;
• ajunge la creier in 7 secunde de la inhalare;
• ajunge in alte organe - rinichi, pancreas, ficat.

Fumatul, prin substantele pe care le contine fumul de tigarǎ, afecteazǎ sǎnǎtatea in diverse moduri, cauzand: cancer (al plǎmanilor, buzelor, pancreasului, rinichilor sau creierului), boli cardiovasculare, boli pulmonare, infarct miocardic, probleme cu sarcina (femeile care fumeazǎ au un risc crescut de a avea copii bolnavi).

3. Alcoolul si dependenta de alcool

Desi alcoolul a apǎrut initial din motive practice (inlocuirea apei de bǎut impure, oficierea unor ceremonii religioase etc.) utilizarea lui s-a schimbat ulterior. Oamenii au inceput sǎ producǎ diferite tipuri de alcool, iar consumul de alcool a devenit parte din cultura europeanǎ.

Utilizarea lui a dus insǎ adesea la abuz. Indiferent dacǎ este sub formǎ de bere, vin sau lichior, bǎuturile alcoolice sunt substante chimice care afecteazǎ activitatea mentalǎ, emotionala si comportamentalǎ. Alcoolul este un drog puternic. Deoarece bǎuturile alcoolice sunt atat de comune si accesibile in cultura noastrǎ, uitǎm cǎ alcoolul este un drog cu efecte similare drogurilor interzise.

Initierea comportamentului de a consuma alcool se realizeazǎ prin invǎtare socialǎ - copiii si adolescentii invatǎ, privind la cei maturi, cǎ a consuma alcool este ceva plǎcut, oamenii care beau sunt veseli, rad si se simt bine. Curiozitatea si dorinta de a imita adultii ii determinǎ pe multi copii sǎ incerce sǎ consume la randul lor alcool. Alcoolul devine astfel un risc din ce in ce mai mare pentru cǎ poate fi acceptat si incurajat de cǎtre cei din anturaj si cel putin temporar ii poate face sǎ parǎ si sǎ se simtǎ mai mari. Consumul de alcool devine deci un comportament format pe baza invǎtǎrii sociale. Invǎtarea socialǎ a consumului de alcool presupune urmǎtoarele dimensiuni:

• Invǎtarea acestui comportament se realizeazǎ prin observarea comportamentelor unor persoane importante pentru copil sau adolescent, cum ar fi membrii familiei , prietenii, celebritati, modele personale.
• Invǎtarea socialǎ presupune si formarea unor atitudini pozitive fatǎ de efectele alcoolului; adolescentii invatǎ astfel cǎ a consuma alcool face parte dintr-un proces natural in urma cǎruia devii mai "sociabil" si mai "matur".
• Adolescentii continuǎ sǎ consume alcool mai ales datoritǎ influentei grupului. In aceastǎ etapǎ se consolideazǎ comportamentul lor de consum de alcool. Ca si consecinte ale acestora, adolescentii tind sǎ considere cǎ relatiile sociale sunt facilitate si favorizate de acest comportament prin faptul cǎ alcoolul ii determinǎ sǎ devinǎ mai volubili si mai lipsiti de inhibit

Efectele alcoolului

Existǎ douǎ tipuri de efecte ale consumului de bǎuturi alcoolice: efectele de scurtǎ duratǎ si efectele pe termen lung. Efectele imediate ale consumului de alcool sunt o usoarǎ relaxare, inhibitii mai reduse si reactii mai lente. Cu cat este consumat mai mult alcool, cu atat acesta va produce mai multe modificǎri la nivel cognitiv, emotional si comportamental. Consumul de alcool in cantitǎti mari si pe o perioadǎ indelungatǎ poate duce la tulburǎri somatice si psihologice grave. Alcoolul este o substantǎ toxicǎ, care are ca si consecinte: cirozǎ, boli cardiace, ulcer, cancer, boli psihice, afectiuni fatale ale creierului.

Efectele consumului de alcool asupra tinerilor

Abuzul de alcool este cauza celor mai multe accidente de masinǎ in care sunt implicati tiner O treime din accidentele mortale sunt legate de consumul de alcool. In plus, mii de persoane sunt rǎnite grav in fiecare an. In 85% din cazuri, conducǎtorii implicati in accidente au consumat ocazional alcool.

Consumul de alcool, chiar si in cantitǎti moderate creste foarte mult riscul de a avea raporturi sexuale neprotejate.

Consumul de alcool duce la violentǎ si agresivitate. Prin influenta consumului de alcool poti interpreta gresit o remarcǎ sau un gest, ceea ce poate duce la comportamente agresive si violentǎ.

4. Rolul comunicǎrii

Studiile din domeniul educational au arǎtat cǎ deprinderile sociale insuficient dezvoltate sunt asociate cu performante academice scǎzute, probleme emotionale si comportamentale, dificultǎti de adaptare socialǎ (Trower si Hollin, 1986). Dificultǎtile de stabilire si mentinere a relatiilor interpersonale reduc calitatea si frecventa experientelor de invǎtare, ceea ce duce la scǎderea performantelor scolare. Deprinderile de comunicare si relationare reprezintǎ un factor protector fatǎ de comportamentele de risc (consum de alcool, droguri, fumat) si fatǎ de situatiile de crizǎ.

Comunicarea nonverbalǎ

Modul in care sunt incrucisate bratele, felul in care se miscǎ gura, directia privirii sau modalitatea in care e atinsǎ o persoanǎ sunt considerate de cǎtre majoritatea psihologilor ca fiind canale de comunicare. Comunicarea nonverbalǎ se referǎ la mesajele transmise de la o persoanǎ la alta prin alte cǎi decat cele lingvistice. Acestea includ mesaje corporale (pozitia corpului, gesturi, mimicǎ, contact vizual si contact fizic), comunicare spatialǎ (distanta dintre douǎ persoane care converseazǎ) si paralimbajul (cum ar fi tonul, intonatia sau accentul folosit).

Cea mai mare parte a limbajelor se comunicǎ prin mesajele nonverbale (Towne si Adler, 1990).

Bariere in comunicarea eficientǎ:

tendinta de a judeca, de a aproba sau de a nu fi de acord cu pǎrerile interlocutorului. Convingerea unor persoane cǎ cei din jurul lor nu isi vor imbunǎtǎti comportamentul decat dacǎ sunt criticati este o barierǎ in calea unei comunicǎri eficiente.

oferirea de solutii este o altǎ modalitate de a bloca procesul comunicǎrii, fie direct, prin oferirea de sfaturi sau indirect, prin folosirea intrebǎrilor intr-un mod agresiv, autoritar sau cu o notǎ evaluativǎ;

recurgerea la ordine este un mesaj care are ca efecte reactii defensive, rezistentǎ, reactii pasive sau agresive; consecintele unei astfel de conversatii, in care se dau ordine, sunt scǎderea stimei de sine a persoanei cǎreia ii sunt adesate acele ordine;

folosirea amenintǎrilor este o modalitate prin care se transmite mesajul cǎ dacǎ solutiile propuse nu sunt puse in practicǎ persoana va suporta consecintele negative (ex. pedeapsa);

moralizarea este o altǎ manierǎ neadecvatǎ in comunicare ce include, de cele mai multe ori, formulǎri de genul: "ar trebui" sau "ar fi cea mai mare gresealǎ din partea ta sǎ";

evitarea abordǎrii unor probleme importante; cea mai frecventǎ metodǎ de a schimba cursul conversatiei de la preocupǎrile celeilalte persoane la propriile preocupǎri este folosirea tacticii devierii, abaterii - "mai bine sǎ vorbim despre";

incercarea de a rezolva problema comunicǎrii prin impunerea unor argumente logice proprii; situatiile in care o persoanǎ incearcǎ in mod repetat sǎ gǎseascǎ solutii logice la problemele unei alte persoane condice la frustrare prin ignorarea sentimentelor si opiniilor celeilalte persoane.

5. Conflictul si managementul conflictelor

Abilitatea de a comunica presupune si abilitatea de a rezolva confictele de comunicare. Conflictul nu presupune in mod obligatoriu aspecte negative (ex. tensiune, ceartǎ), deci comunicarea eficientǎ nu inseamnǎ camuflarea conflictului. Acesta trebuie acceptat ca o parte fireascǎ a procesului de comunicare.

Efectele pozitive ale conflictului:

creste motivatia pentru schimbare;

imbunǎtǎteste identificarea problemelor si a solutiilor;

creste coeziunea unui grup dupǎ solutionarea comunǎ a conflictelor;

creste capacitatea de adaptare la realitate;

oferǎ o oportunitate de cunoastere si dezvoltare de deprinderi;

dezvoltǎ creativitatea.

Dacǎ conflictul este negat, reprimat, camuflat, sau solutionat de tipul castigǎtor-invins, acesta poate avea o serie de efecte negative:

scade implicarea in activitate;

diminueazǎ sentimentul de incredere in sine;

polarizeazǎ pozitiile si duce la formarea de coalitii;

dileme morale;

dificultǎti in luarea deciziilor.

Stiluri de abordare a conflictelor

In rezolvarea unei situatii de conflict, este necesarǎ uneori acceptarea metodei castig-pierdere, adicǎ una dintre pǎrti primeste ceea ce a cerut a fi rezolvat, iar partea cealaltǎ pierde.

Metoda "pierdere-pierdere". Desi pare foarte greu de crezut cǎ o astfel de metodǎ este eficientǎ, existǎ situatii cand e cea mai eficientǎ solutie. Cele mai bune exemple pentru a demonstra eficienta acestei metode sunt multele rǎzboaie incheiate prin astfel de solut

A treia metodǎ de management al conflictelor este "castig-castig". In astfel de situatii, scopul este ca cererile tuturor pǎrtilor sǎ fie satisfǎcute. Cei implicati nu numai cǎ nu doresc sǎ castige in detrimentul celeilalte, dar scopul lor este de a lucra impreunǎ pentru a ajunge la solutia cea mai eficientǎ. Cand un vanzǎtor si un cumpǎrǎtor stabilesc impreunǎ pretul unui produs, ei folosesc metoda "castig-castig".

Principii de management al conflictelor

Mentinerea unei relatii pozitive pe perioada conflictului prin: ascultare activǎ, utilizarea intrebǎrilor deschise pentru clarificarea mesajelor.

Diferentierea dintre evenimente, comportament si interpretarea lor, evaluarea diferitelor optiuni.

Focalizarea pe problemǎ nu pe persoane, folosirea unor termeni concreti, specifici, comportamentali in descrierea situatiei si nu generali, utilizarea unui limbaj adecvat ( "A apǎrut o problemǎ" nu "Tu ai creat o problemǎ").

Utilizarea comunicǎrii directe, fǎrǎ a reactiona cu propriile argumente, clarificarea intrebǎrilor, solicitarea informatiilor pentru intelegerea situatiei, evitarea invinovǎtirii si etichetǎrii interlocutorului, evaluarea impactului conflictului asupra relatiei sau grupului.

Identificarea barierelor in rezolvarea conflictului. Acestea pot fi: judecarea persoanei si nu evaluarea mesajului, cǎutarea de contraargumente, reactia prematurǎ, ascultarea interlocutorului pentru a identifica greselile si nu pentru a intelege mesajul, convingerea cǎ numai el/ea    are dreptate.

Utilizarea deprinderilor de rezolvare de probleme in abordarea conflictului.

5. Deficitul de comunicare si riscul pentru suicid la copii si adolescenti

Suicidul la copii si adolescenti este o problemǎ gravǎ cu care se confruntǎ societatea. Aceastǎ problemǎ este mai putin abordatǎ de adulti si scoalǎ pentru cǎ se considerǎ cǎ moartea nu este un subiect accesibil copiilor si acestia nu au motive sǎ isi doreascǎ moartea. In contradictie cu aceste convingeri si atitudini stereotipe, numǎrul copiilor si adolescentilor care comit acte sucidare este din ce in ce mai mare.

Dezvoltarea abilitǎtilor de comunicare si abordare adecvatǎ a situatiilor de crizǎ previne adoptarea unor metode grave de "rezolvare" a acestor situat Este important ca familia si scoala sǎ constientizeze aceste aspecte si sǎ participe la programele de preventie organizate de psihologii scolari si de asociatiile non-guvernamentale. Informarea elevilor privind aceste tipuri de servicii pe care le oferǎ comunitatea este foarte importantǎ in preventie.

Factorii implicati in suicid

Factorii cu potential suicidar crescut sunt:

factori familiali: relatiile conflictuale in familie, familii dezbinate si dezorganizate, abuzuri in familie (abuz emotional, fizic, neglijare, abuz sexual), divortul, moartea unei persoane apropiate. Unele studii aratǎ cǎ modelul parental poate fi una dintre cauzele suicidului prin invǎtarea de cǎtre copil a acestei modalitǎti de rezolvare a problemelor - suicidul.

performantele scolare: notele au devenit unul din principalele motive pentru care copiii si adolescentii recurg la suicid. Presiunea familiei si a scolii prin standarde irationale impuse il determinǎ pe copil sǎ rezolve "esecul" prin suicid - " Sunt un ratat si un prost si mi-am dezamǎgit pǎrintii si profesorii asa cǎ nu mai are nici un sens sǎ trǎiesc."

stresorii sociali: lipsa abilitǎtilor de comunicare, de exprimare emotionalǎ, de relationare sunt factori importanti in cresterea riscului suicidar. Studiile relevǎ faptul cǎ un procent important de copii recurg la suicid ca o modalitate de "fugǎ" fatǎ de atitudinea negativǎ a colegilor (umilire fizicǎ si verbalǎ). Problema pe care o ridicǎ aceste cazuri este faptul cǎ mass-media le prezintǎ ca pe niste "sinucideri rationale" sau acte justificate. Aceastǎ atitudine pune in pericol viata altor copii aflati in situatii similare si care ar putea opta si ei pentru suicid ca solutie pentru problemele lor de relationare si adaptare.

factori individuali: emotionali - sentimentul de singurǎtate, depresia, neajutorarea, lipsa de sperantǎ, distres emotional; cognitivi - lipsa abilitǎtilor de rezolvare de probleme si a strategiilor de coping adaptativ; comportamentali - consum de substante; de sǎnǎtate - boli terminale, psihopatologie gravǎ.

Comportamentul suicidar este un semnal de alarmǎ. Recunoasterea copiilor cu risc suicidar este foarte dificilǎ. Studiile au identificat cativa indicatori ai acestuia:

decesul unui pǎrinte sau persoanǎ semnificativǎ inainte de varsta de 12 ani;

comunicare defectuoasǎ in familie;

lipsa abilitǎtilor de rezolvare de probleme;

perioade de stres acut si lipsa resurselor cognitive si emotionale pentru a le depǎsi.

Copiii exprimǎ intr-un mod incert si neclar intentiile lor, ceea ce face dificilǎ semnalarea problemei. Totusi sunt anumite indicii la care trebuie sǎ fie atenti profesorii-consilieri si pǎrintii (Brent, 1995) :

a)     o tentativǎ anterioarǎ de suicid: multi adulti cred cǎ dacǎ copilul a trecut printr-o tentativǎ de suicid nu va mai incerca incǎ o datǎ, datoritǎ experientei dureroase a recuperǎr

b)     amenintarea cu sinuciderea: mesajele de genul "nu vreau decat sǎ nu mai fiu pe lumea asta", sau mai exact "ar fi mult mai bine pentru toti sǎ mor" trebuie luate in serios si analizate motivele acestor afirmat

c)     depresia: o mare dificultate in cazul acestei situatii este cǎ adultii nu recunosc simptomele unei depresii la copii datoritǎ faptului cǎ depresia este consideratǎ o problemǎ a adultilor. Indicatorii unei stǎri depresive la copii sunt: tulburǎri ale comportamentului alimentar - cel mai frecvent apare lipsa poftei de mancare; tulburǎri de somn - dificultǎti de adormire, insomnii, somn excesiv fǎrǎ regularitate; scǎderea capacitǎtii de concentrare, scǎderea performantelor scolare; o stare de apatie si lipsa de energie, dezinteres pentru activitǎtile plǎcute anterior; probleme comportamentale la scoalǎ. Prezenta acestor semne pe o perioadǎ de minim douǎ sǎptǎmani trebuie sǎ determine adultul sǎ cearǎ ajutorul unor specialisti (psihologului scolar, cabinetelor de consiliere psihologicǎ).

d)     vorbesc depre moarte sau sunt preocupati de moarte: orice interes neobisnuit legat de moarte prin discutii, desene, poezie, muzicǎ, postere trebuie sǎ constituie un motiv de ingrijorare si un pretext de a discuta cu copilul sau adolescentul despre aceste subiecte si motivele pentru care este preocupat de aceste teme.

e)     izolarea de prieteni si familie:izolarea este un semn al unei stǎri de nefericire sau de durere a copilului. Multi copii si adolescenti care se gandesc la suicid nu comunicǎ cu prietenii sau cu familia pentru a nu-i supǎra sau intrista. Oferirea informatiilor despre serviciile de consiliere este foarte utilǎ pentru elevi.

f)      tulburǎri comportamentale: starea de nemultumire a copiilor si adolescentilor se manifestǎ de cele mai multe ori prin anumite comportamente cum ar fi: schimbǎrile bruste de comportament, fuga de acasǎ, chinuirea animalelor, agresivitate fizicǎ si verbalǎ. Adultii nu trebuie sǎ uite cǎ intotdeauna comportamentul are o functie si identificarea ei este primul pas in schimbarea comportamentalǎ.

g)     abuzul de substante: este un factor de risc pentru suicid. Studiile aratǎ cǎ un numǎr mare de copii si adolescenti au consumat alcool sau droguri inainte de actul de suicid. In consecintǎ este foarte important ca in preventia consumului de substante sǎ se accentueze si acest aspect. Pentru pǎrinti consumul de substante trebuie sǎ fie un semnal de alarmǎ cǎ ceva nu este in regulǎ cu copilul lor.

h)     suicidul sau moartea recentǎ a unei persoane semnificative: suicidul sau moartea unor persoane apropiate este un factor de risc. Un caz mai special dar care trebuie luat in considerare este suicidul in masǎ din motive religioase sau filosofice. Unele mesaje transmise de mass-media sunt periculoase pentru cǎ prezintǎ cazurile de suicid in masǎ ca o manifestare a unor convingeri religioase sau filosofice.

i)      renuntarea la obiectele de valoare si realizarea planului final: in aceastǎ situatie pǎrintii trebuie sǎ actioneze imediat si sǎ solicite ajutorul specialistilor.

Unul dintre obstacolele cele mai importante in preventia suicidului este existenta unor convingeri si atitudini eronate fatǎ de suicid. Adultii considerǎ moartea la copii in general accidentalǎ, iar atunci cand se produce tentativa de suicid, familia ascunde suicidul datoritǎ stimei sociale (Kirchner, 2000). Unul dintre obiectivele programelor de preventie la nivel comunitar este acceptarea suicidului ca o problemǎ realǎ a copiilor si adolescentilor.

In concluzie, suicidul nu trebuie sǎ fie un subiect tabu pentru familie si scoalǎ. A nu discuta despre o problemǎ nu implicǎ disparitia ei. Din nefericire, datele epidemiologice confirmǎ acest fapt.