Conceperea si elaborarea produsului mediatic

CONCEPEREA SI ELABORAREA PRODUSULUI MEDIATIC

PRODUSUL MEDIATIC este o creatie cu toate particularitatile specifice acesteia :

1.     originalitate de interpretare si de stil („stilul casei”)

2.     impact cognitiv si emotional

3.     particularitati ce vizeaza determinarea unei atitudini civile, politice, morale, de adeziune sau respingere a unor idei, opinii, programe economice, programe doctrinare-ideologice sau initiative cu relevanta publica.

Pozitia „actorilor” comunicarii fata de realitatea de fapt si in aceeasi masura fata de realitatea perceputa de publicul tinta, are la baza configurarea a trei tipuri de realitati :

1.     realitatea de fapt, obiectiva, pe care o vede comunicatorul, ziaristul si pe care trebuie s-o transmita

2.     realitatea publicistica – este preconizata si finalizata de echipa redactionala

3.     realitatea publicului – ceea ce percepe publicul tinta nemijlocit, viata traita

Atitudinea ziaristilor de a retranscrie realitatea cat mai aproape de substanta ei veridica, constituie regula elementara a profesiei

Realitatea, asa cum exista ea pentru public, este un demers obligatoriu, dar nu coincide de multe ori cu realitatea de fapt sau cea publicistica. Prin mijloacele comunicationale specifice, oneste, publicul poate fi implicat in descoperirea adevaratei realitati, mai favorabila propriei sale evolutii si optiuni.

COMUNICATORI

Literatura de specialitate spune ca acestora – „actorilor” comunicarii – nu trebuie sa le lipseasca unele calitati profesionale si morale specifice ; trei insa sunt necesare si la indemana :

1.     un avizat discernamant comunicational - care se refera la :

perceperea, selectarea si prelucrarea corecta a faptelor, evenimentelor, opiniilor, cu relevanta publica

capacitatea de a identifica relatia cauza-efect in producerea si derularea evenimentelor si comportamentelor individuale si colective (atitudini si mentalitati, actiuni, scopuri)

aptitudinea de contextualizare in folosul claritatii mesajului si a faptelor publice, atat stilistic cat si grafic

2.     vocatia de a vedea adevarul faptelor – „actorii” comunicarii, „vizualistii” (ziaristii), trebuie sa permanentizeze obligatia profesionala de a depasi, cu asumarea oricarui risc profesional, aparentele, pentru a putea face cunoscute adevarurile continute de evenimente, fapte, atitudini. (Ziaristii trebuie sa raspunda aici la intrebarea „de ce ?”)

3.     talent gazetaresc – consta in :

aptitudinea de a relata cele vazute si investigate si de a reda intr-o forma narativa simpla, accesibila si onesta

prioritatea evenimentelor in raport cu stilul sau disponibilitatile abstractizante ale autorului

capacitatea de a spune in putine cuvinte, mult

ZIARUL CA MESAJ CONTEXTUAL

Faptele, evenimentele publicistice au loc si se desfasoara in anumite circumstante, de loc, de timp, dar si psihologice, emotionale, sociale, politice, civice.

Sensul si valoarea lor comunicationala sunt configurate in substanta de aptitudinea comunicatorului de a identifica si analiza cauzele si tensiunile determinate, precum si relatiile de consecinta operationale in contextul dat.

Cauzele si tensiunile determinate, precum si consecintele (efectele) regasite in mesajul publicistic se petrec, fireste, in contexte diferite, sau pot fi mai bine solutionate comunicational pornind de la existenta mai multor tipuri de contexte. Aceste contexte au tocmai rolul de a valida oportunitatea gandirii contextuale in situatii diferite, adesea puternic emotionale, dificil de decriptat.

Exista cinci tipuri de  contexte care stau la baza actului comunicational :

1.     contextul faptic

2.     contextul paradigmatic

3.     contextul emotional

4.     contextul radicalizant

5.     contextul vizualizarii (macheta, punere in pagina)

Contextul faptic pretinde comunicatorului sa pastreze continutul si sensul faptelor in functie de contextul si cauzele care i-au determinat valoarea de fapt public semnificativ;  dislocate, faptele sa nu sufere deformari, trunchieri, distorsionari. Aceeasi atentie relativa la integritatea faptelor trebuie avuta in vedere si in momentul „prelucrarii” redactionale.

Calitatea mesajului depinde, cum observam, de capacitatea comunicatorului de a pastra si prelua intocmai faptele, in cauza si semnificatia lor comunicationala.

Contextul paradigmatic are in vedere relatia semantica prestabilita intre emitator si receptor, de care autorii comunicarii ( proiectului comunicational) trebuie sa tina seama si care se va regasi in scriitura, lexic, „stilul casei”, gandit si finalizat in paginile publicatiei preconizate. Ambii poli ai comunicarii, in cazul de  fata redactia si publicul, utilizeaza acelasi cod comunicational. Continutul, sensul, utilizarea cuvintelor, conceptelor, expresiilor recurente (care revin spre locul de origine), sunt familiare pentru cei ce transmit si cei ce recepteaza mesajul. ( Se pun intrebarile „cui”? transmiti si „cum” ?)

Contextul emotional (sau „psihologic”) vizeaza cu precadere reactia psiho-mentala a publicului dar si a ziaristului (comunicatorului) in fata unor situatii, stari, evenimente neasteptate, senzationale, terifiante, etc. Daca publicul este de asteptat sa aiba o reactie emotionala puternica, ziaristului nu-i este firesc sa i se intample acelasi lucru.

Contextul emotional poate fi constatat, dar poate fi si supralicitat, estompat, provocat, ocultat (ascuns). „Ingineria emotionala” nu-si propune descoperirea si cunoasterea adevarului faptelor publice, ci provocarea si evitarea reactiilor psihologice, emotionale, in functie de interese si imprejurari evenimentiale.

Contextul radicalizant apare in momentele unor confruntari intre grupuri politice sau de interese, in interiorul unui sistem sau regim politic, intre sisteme, tari, culturi. Apare ceea ce numesc analistii, o alta realitate informationala prin dislocarea adevarului, caracteristica schimbarilor sau destructurarilor violente, astfel informatia este subiectivizata pana la paroxism, golita de realitate, de adevarul faptelor, si de asemenea, informatia urmeaza logica unor scenarii, constructii arbitrare pentru o cauza si nu pentru o evolutie organica.

In concluzie, informatia este determinata de criteriul pasional si nu de cel rational. (Despre acest subiect gasiti detalii in „Sociologia minciunii”, Institutul European, Iasi, 1998).

Contextul vizualizarii reprezinta concretizarea solutiilor redactionale si secretariale pentru a obtine efectul comunicational preconizat. „Vizualisti” (vizualizatori), asa sunt numiti adesea oamenii redactiei specializati in realizarea unor relatii comunicationale incitante intre texte, titluri si imagini. Ei nu sunt simpli tehnicieni ai unor operatiuni stereotipe. Vizualizarea este direct legata de intentia informationala, dar si de formatul, periodicitatea si destinatia publicatiei. Exista astfel diferente de vizualizare intre cotidianele populare, cele independente si cotidianele specializate, intre ziarele de scandal si cele oneste, intre cele de opinie si de analiza. Diferente sunt de asemenea intre cotidiane si periodice, sau intre formatele lor pot aparea diferente.

Aceste diferente impun si anumite reguli relative pentru dimensionarea textelor, punerea in pagina si, evident, „spectacolul grafic” al primei pagini.

In general, tabloidele recurg la „pagina vitrina” (prima pagina), in care sunt prezentate cat mai subliniat evenimentele, opiniile, interviurile din interiorul publicatiei. Prelevante sunt titlurile si imaginile insotite de scurte  explicatii.

Se observa cum unele ziare de format mare (Romania Libera, de exemplu) recurg la pagina vitrina, la specularea atenta si frontonul paginii intai. De asemenea sunt ziare care imbina sobrietatea cu spectacolul vitrina, astfel ca prima parte a paginii intai este de tip vitrina, fotografii mari, titluri si culori de efect, iar partea a doua este relativ sobra, cu titluri si texte de alte dimensiuni.