FrÉdÉric chopin

" Arta lui Chopin e poezie muzicala .

Muzica lui Chopin este de mult intrata in patrimoniul culturii universale.Umana si adanca, de un perfect bun gust, simpla si mobilizatoare, patrunsa de inalte visuri despre fericire, ofera mereu aceleasi bucurii de ordin estetic. Nici nu am putea concepe viata noastra muzicala fara operele lui Chopin.

Rolul ingrat al creatorului -spunea un pictor francez contemporan, -este de a oferi lumii un lucru pe care nimanui nu i-ar fi venit in minte sa-l ceara, insa de care, o data primit, nimeni nu se mai poate lipsi.

Este exact rolul pe care si l-a asumat Chopin . "

FRÉDÉRIC CHOPIN

Viata:

In 1810 la Zelazowa-Wola, a vazut lumina zilei si Frédéric-Francois Chopin. Data precisa a zile sale de nastere - 1 martie- a fost stabilita abia recent.

"Micul Chopin nu avea decat o luna cand familia s-a mutat la Varsovia" . Pedagog apreciat, Nicolas -tatal lui Frédéric- a fost angajat aici la liceul nou infiintat.

Salariul modest pe care-l primea nu era suficient pentru traiul zilnic. Trebuiau acoperite si cheltuielile de instalare in noua locuinta, iar copii cresteau si pentru ingrijirea lor nu se putea face nici o economie. Nicolas ia mai intai in gazda cativa elevi de la liceul unde preda. Nu se putea spune ca ar fi deschis un pension, deoarece "nu se gandise decat la o solutie provizorie" , care sa-I ingaduie sa acopere golurile din bugetul familial. Cu timpul, aceasta solutie provizorie se va transforma intr-o formula definitiva, dovedindu-se foarte rentabila, iar pensionul de baieti pe care il va organiza in locuinta sa va atrage pe fiii celor mai renumite familii din aristocratia poloneza. Contributia la acest renume nu numai admirabila reputatie de pedagog a lui Nicolas, dar si o disciplina rezonabila si un tratament parintesc, la care veghea Justina Chopin ,mama lui Frédéric. Pensionul lui "Pan Mikolaj" a devenit in foarte scurt timp unul dintre cele mai appreciate din capitala Poloniei.In orice caz era cel mai scump din intraga Varsovie.

Chiar daca nu se pot preciza caracterele ce disting in general pe copiii minune, se poate totusi afirma ca aparentele pe care le prezenta din leagan micul Frédéric erau foarte bizare. Nu numai ca muzica nu-I facea nici un fel de placere, dar chiar auzul oricaror sunete muzicale ii provocau accese de nervi. Ar fi fost normal sa se obisnuiasca cu sunetele armonioase ale pianului la care canta in fiecare zi dar, pana si cantecul de leagan soptit de mama sa il irita. Incercase si tatal sa-i calmeze nelinistea cantandu-i cu flautul, dar incercarile erau zadarnice. Nici un fel de intonatie muzicala nu era suportata de catre copil. Se povesteste ca intr-atat l-a enervat sunetul pe care-l producea o jucarie sunatoare, dintre acela cu care sunt obisnuiti copiii sa se joace pana adorm, incat cu manutele lui firave a rupt-o.

Explicatia acestor accese de nervi nu s-a putut da decat mult mai tarziu, cand s-a stability ca tocmai sensibilitatea sa auditiva determina acea stare de enervare, aproape de aversiune, pentru tot ce era in legatura cu muzica.

"Auzul lui Chopin, auzul unui geniu muzical inzestrat cu o sensibilitate de o extraordinara finete, nu suporta la inceput nici un fel de muzica" . Existenta lui Chopin avea sa inceapa sub semnul acestui bizar paradox.

Crescut in atmosfera molcoma a unei familii care-l inconjura de cele mai delicate ingrijiri, aceasta atmosfera de feminitate va influenta in mare masura structura sufleteasca a compozitorului. Pe alta parte, mediul muzical intalnit din primii sai aniva inlesni formarea unei constiinte muzicale "dinauntru in afara".

Inainte de a invata vreun instrument, avea intiparita in minte muzica, melodia, sonoritatile. Asezand degetele pe taste, acestea nu faceau decat sa "asculte de comanda auzului intern, care dorind anumite sonoritati le comanda centrilor motori" . Degetele "cauta" pe taste sonoritatile "auzite" cu anticipatie. Conceptul acesta urmareste sa dezvolte centrul auditiv inaintea centrilor motori.

Calea aceasta, care conduce la realizari muzicale de mare insemnatate prin dezvoltarea cu preeminenta a auzului intern, caruia i se subordoneaza intregul aparat pianistic, adica degetele, mana si bratul, a fost cea urmata si de Chopin, fara ca vreun professor sa i-o indice. Faptul ca nu a avut niciodata un profesor de pian, ci dimpotriva. Dezvoltandu-si singur indemanarea si maiestriapianistica, a plecat de la premise "muzicale", iar nu de la rudimente "tehnice".Si-a cautat singur dezlegarea tuturor marilor probleme pianistice.Intraga sa existenta de artist a fost o continua cautare a mijloacelor de expresie, a modului in care problemele legate de instrument isi pot gasi o solutie. Chiar din felul in care a conceput studiile sale pentru pian se poate vedea cum fiecarei "etude" ii confera o anumita problema de pianistica ce il preocupase cu mult timp inainte.

Este adevarat ca "de mic copil vadea o indemanare instrumentala nascuta" -ceea ce in limbaj muzical se numeste tehnica naturala. Primele lectii si indrumari cu caracter instrumental le-a primit de la mama sa. Erau mai degraba indicatii decat lectii. I s-au aratat semnele muzicale, apoi corespondenta lor cu sunetele pianului. Cand se aseza la pianul cel nou din salon si "cauta" pe claviatura, era foarte serios. Cauta succesiuni de sunete care il incantau, apoi anumite armonii, inventa mici melodii carora le conferea un anumit sens in mintea sa. Cand aparea pisica cea hoata, cand se jucau surioarele sale, cand mama il certa pentru cine stie ce greseala pe care o facuse, totul avea un "subiect". Era extreme de interesanta atitudinea lui care, din primii ani, conferea muzicii naïve -framantari intai in auz si apoi pe clape- anumite semnificatii.Oricat de naïve erau succesiunile de sunete pe care le insaila, aveay pretentia sa fie un "limbaj".In acest stadium a luat contact Frédéric, la varsta de 6 ani, cu primul sau dascal de muzica, Wojciech Zywny.

Nu putea fi vorba ca de la Zywny sa invate in mod systematic pianul, deoarece nici acesta nu cunostea intrumentul decat in mod empiric.Dadea lectii nu numai lui Chopin, dar si celorlalti tineri din pensionul lui pan Mikoj. Surorile compozitorului erau de asemenea elevele sale.

De la Zywny, care avea mai degraba rolul unui controlor muzical decat al unui indrumator real, Chopin va profita de faptul ca nu a fost stanjenit in dezvoltarea sa si in cautarile sale infrigurate, dar poate si de dragostea pentru muzica lui Bach, pe care acesta i-a insuflat-o.

Prima manifestare in public dateaza din anul 1818, cand avea 8 ani. S-ar putea sa se fi produs si inaintea acestei date sigure pe care o avem, dap pana in prezent nu exista nici o indicatie in acest sens.

In acelasi an gasim in presa polona prima mentiune despre "geniul muzical" care scrisese o poloneza. In "Revista Varsoviei" se vorbea de poloneza dedicata contesei Skarbek "compusa de Frederic Chopin, musician in varsta de 8 ani" . Era prima lucrare scrisa in intregime de mana sa. Cu un an mai devreme compusese inca o poloneza, insa aceata fusese dictata tatalui sau, care o asternuse pe hartie cu o caligrafie foarte ingrijita.

La o luna dupa poloneza, aparea in vitrinele librariilor un mars military. La cheltuielile pentru imprimare contribuise si Zywny, care incuraja pe toate caile, impotriva ezitarilor manifestate de Nicolas, imbratisarea carierei muzicale de catre Frederic.

In "Gazeta corespondentului din Varsovia si din strainatate" cu data de 6 octombrie 1818 gasim pe prima pagina o notita: "La cele relatate cu privire la vizita maiestatii sale imparateasa-mama la Universitate si la liceul din Varsovia, trebuie sa adaugam ca atunci cand a intrat in clasa a doua a acestui liceu, domnul Chopin, un tanar in varsta de noua ani, fiul unui profesor al liceului, cunascator perfect in ale muzicii la o varsta atat de frageda, a oferit maiestatii sale doua compozitii personale, doua dansuri poloneze pentru pian, pe care maiestatea sa a binevoit sa le primeasca, laudand totodata talentul atat de precoce al tanarului si urandu-i noi succese" . Se spunea ca imparateasa-mama i-ar fi prezis un viitor stralucit, adresandu-i-se cu cele mai frumoase cuvinte in fata unui auditoriu entuziast.

Cand liceul din Varsovia s-a mutat in anul 1817 in palatal Cazimir, familia Chopin s-a mutat acolo.

In anul 1821, Chopin dedica lui Zywny, cu ocazia aniversarii acestuia, o poloneza in la bemol major. Devotatul sau dascal pe care Chopin il va iubi si respecta intreaga viata, intelese de mult ca fata de valoarea lui Chopin, sfaturile sale sunt de prisos.

Grija parinteasca a unui pedagog ci reputatia lui Nicolas Chopin a ingaduit ca in anul 1823 Frederic sa fie inscris la liceul din Varsovia in clasa a IV-a. In acea vreme, liceul acesta era o scoala renumita, cu un foarte ridicat nivel intellectual. Predau cursuri reputati oameni de stiinta si de litere.

Frederic invata constiincios, desi nu depune eforturi prea mari nici ca sa se evidentieze printre primii din clasa, nici ca sa adanceasca materiile care se predau.

In acelasi timp cu schimbarea invatamantului de cultura generala, la indemnul lui Zywny, Frederic schimba si profesorul de pian, este un fel de a spune ca schimba profesorul de pian, deoarece nici Elsner nu era pianist. Alfred Corton intr-o cunoscuta lucrare dedicata compozitorului remarca pe buna dreptate ca "Chopin nu a avut niciodata in viata profesor de pian" . Tot ce a creat a izvorat din incercarile sale, iar faptul ca nu a fost stanjenit de anumite reguli prestabilite nu i-a ingreunat catusi de putin realizarile sale artistice. Intr-o scrisoare pe care Elsner i-o va adresa in anul 1831 fostului sau elev se poate citi: "Predand compozitia, nu trebuiesc dictate reguli fixe elevilor, mai ales al celora al carui talen este evident: nu au decat sa si le gaseaca ei singuri" .

Joseph Elsner este rectorul Conservatorului din Varsovia, unde a studiat Frederic intre anii 1826-1829. Pe numele sau exact "Scoala Centrala de Muzica", era unul din primele conservatoire infiintate in Europa.

Elsner la absolvirea studiilor, in anul 1829, pe certificatul ce-l va semna, avea sa scrie faimoasele cuvinte, nemai intalnite pe nici o diploma de absolventa a vreunei scoli muzicale: "Chopin Frederic. Capacitate extrordinara, geniu muzical ".

Primul contact a lui Chopin cu muzica populara poloneza, ale carei radacini le vom regasi in intraga sa creatie, dateaza din vara anului 1824, petrecuta la Szafarnia, o localitare situata la 7 kilometri de Golub, pe raul Drweca. Fusese invitat de catre familia Julian Dziewanowski, invitatie ce a fost repetata si in anul urmator, cand Frédéric revine in aceeasi localitate.

Pana la aceasta vacanta la tara, nu cunoscuse decat mediul citadin si inca un mediu de burghezie instarita, in care traia el insusi, si saloanele aristocratiei in care cantase de atatea ori. Muzica populara ii parvenise numai ca ecouri slabe, in prelucrarile care-i ajunsesera incidental la ureche. S-ar putea spune ca primul contact cu creatia populara s-a facut prin intermediul unei muzici "semifolclorice".

Din acest rastimp dateaza primele sale schite de mazurci, atat de caracteristice pentru opera compozitorului. Aci a conceput mazurcile in la bemol major, la minor si re major, dintre care primele doua au fost cu cativa ani mai tarziu transcrise de catre el si editate ca "op 7 nr 4", "op 17 nr 4".

Este foarte curios cum copilul in varsta de 14 ani era la current cu intregul system de prigonire folosit de guvernol tarist impotriva presei poloneze. Cunostea toate greutatile pe care le facea cenzura ziarelor aparute pe atunci, cat si inutilitatea unor asemenea masuri, care tindeau - fara un rezultat pozitiv - la inabusirea curentului militant, care insufletea din ce in ce mai mult pe polonezi. In loc de scrisori obisnuite, Frederic trimite aceasta pastise ale "Curierului Varsoviei", in care strecoara cu o foarte fina ironie la numeroasele absurditati administrative, la modul care erau redactate articolele din presa, ca sa se poata citi printre randuri. Redacta un adevarat ziar, inserand stiri pline de haz, intamplari comice si o seama de fapte care ascundeau alte intelesuri.

Cele cateva exemplare ale "Curierului Szafarnia" care s-au pastrat contin o serie de observatii asemanatoare si vadesc un umor sec, de o surprinzatoare maturitate pentru un copil de 14 ani. Chiar din aceasta perioada de crestere si maturizare, se deslusesc caracteristicile de talent multilateral. Extraordinarele sale calitati muzicale nu erau catusi de putin o compensare a unor deficiente de alt ordin, asa cum era in acea vreme acreditata o teorie a talentului, deoarece nu in dauna altor aptitudini se cristalizeaza admirabila sa personalitate muzicala. Avea un remarcabil talent la desen, un simt al verbului si un talent literar care se vor desfasura in ampla sa corespondenta, un dar de imitatie si de a surprinde ceea ce e caracteristic fiecarui personaj, un real talent actoricesc.

Despre acest talent actoricesc s-au pastrat unele amanunte chiar din aceasta perioada a copilariei. Compunea mici scenete, pe care se amuza sa le joace impreuna cu sora sa, Emilia, in salonul parintesc unde se improviza o scena.

Pe Frédéric il interesa tot ce era nou, nu numai in domeniul muzicii, desi acesta ramanea centrul preocuparilor sale. Era la current cu tot ce aparea in librarii, cu numele tuturor compozitorilor care-si etalau opera in vitrina magazinului de note Brzezina. De asemenea, cu noutatile in materie de piane. Propunandu-i-se sa cante la orga in capela liceului si in Biserica Vizitandinelor, a fost incantat ca are ocazia sa-si sporeasca posibilitatile instrumentale.

"Ha! bunul meu domn - se lauda el intr-o scrisoare adresata prietenului sau Jan Bialoblocki - cat de important mai sunt! Sunt primul personaj dupa preot. Cant in fiecare saptamana, duminica, la orga de la biserica . si ceilalti canta dupa mine".

In vara, dupa munca pe care o depusese la sfarsitul anului scolar, pleaca insotit de mama sa si surorile Luiza si Emilia in statiunea balneara Duszinski (Bad Reinertz). Era o localitate climaterica si de cura foarte la moda in acea vreme.

Frederic scria prietenilor ca e cam plictisit de "cura de lapte batut si aer curat" la care e supus cu strictete de mama sa. Emilia urma un tratament mai sever, deoarece se stia precis ca e suferinda de tuberculoza. Nu banuiau pe atunci ca in anul urmator Emilia va fi doborata de cumplita boala.

In sala Kurhaus, spre sfarsitul lunii august 1826, a dat primul sau concert in strainatate. Succesul obtinut a fost asa de mare, incat a fost nevoit sa repete concertul.

In toamna, la 11 septembrie 1826, Chopin paraseste statiunea. Se intremase, avea o strasnica dorinta sa lucreze, sa cheltuiasca un surplus de energie pe care-l dobandise.

Studiile pe care le continua cu asiduitate nu au fost umbrite numai de amarele ganduri care-i intristau diminetile de lucru cand isi amintea de soarta patriei sale. "Lucra mereu, corecta, nu era niciodata multumit de rezultatul obtinut" . Murise si Emilia, inainte de a implini 14 ani. Parintii sai erau din ce in ce mai preocupati de starea sanatatii lui Frédéric, care crescuse in ultimii 2 ani, dar firav,

palid, racea la cea mai mica schimbare de temperatura si nu isi precupetea stradaniile muncind cat putea la compozitiile sale.. Nu se multumea cu prima redactare, tindea spre mai frumos, spre mai bine. Viata muzicala a Varsoviei l-a ajutat sa-si dezvolte de timpuriu o cultura muzicala bogata. Din aceasta epoca dateaza variatiunile sale (op 2) "La cidarem la mano" ce vor fi editate la Viena in anul 1830 si vor starni entuziasmul lui Schumann, care va rosti celebrele sale cuvinte: "Scoateti-va palaria domnilor! Un geniu".[13] Mai scrie si "Rondo a la mazur" in fa major (op 5) care va fi editat in anul 1828 si alte lucrari de mai mica importanta.

Lucrarile acestea, ale unui adolescent de 17 ani, era firesc sa provoace entuziasmul, deoarece erau creatii mature, ale unui compozitor ce-si gasise un stil si ajunsese la maiestrie. Concomitent cu studiile pe care le continua cu Elsner, compune in aceeasi perioada prima sonata (op 4) dedicata lui Elsner, lucrare de un suflu mai larg, care daca nu ar fi fost umbrita de urmatoarele doua sonate scroase mai tarziu la Paris, ar fi figurat desigur in repertoriul pianului. Pana la terminarea Conservatorului, in anul 1839, mai scrie o serie de lucrari importante. In anul 1828, foarte rodnic sub acest aspect, compune Studiile nr. 1 si 2 din caietul de etude (op. 10), "Rondo a la Krakowiak" (op 14), Poloneza care va apare sub nr. de opus 71 nr. 2, Rondo in do major pentru doua piane, editat ca lucrare postuma sub nr. de op 73. Despre aceasta lucrare ii scria lui Titus Woyceichowski la 27 decembrie 1828: "introducerea este originala, mai originala chiar decat mine in redingota de gala[14]". Incepe in acelasi an sa lucreze la un tro in sol minor (op 8).

In lucrarile lasate in aceasta febrila epoca a adolescentei si primei tinereti exultante

Filonul muzicii populare se resimte din plin. Pe alta parte, maiestria instrumentala, stiinta compozitionala si un perfect gust isi pun pecetea fara posibilitate de tagada.

Cat de mare ar fi importanta creatiei lui Chopin, in afara de genialitate sa mai exista si alti factori determinanti: folclorul si contributia predecesorilor care au stabilit bazele muzicii nationale polone. Chopin nu a fost primul care a folosit izvorul folclorului polon. L-au folosit intr-un anumit fel si inaintasii sai.

La inceputul lunii noiembrie 1830, Chopin pleaca din Polonia intr-o calatorie de studii. Pleaca abatut si i se pare ca paraseste patri pentru vreme indelungata, e trist ca trebuie sa se desparta de parinti, de rude, de prieteni si poate si mai mult de tanara cantareata Constanta Gladkowska, prima lui iubire, care i-a inspirit cele mai valoroase compozitii create in anii petrecuti la Varsovia.

Primul popas al calatoriei l-a facut la Viena. Curand dupa sosirea lui in capitala Austriei s-a petrecut un eveniment de mare insemnatate istorica: la Varsovia a izbucnit rascoala.

Crescut in spiritual ideilor, sperantelor si aspiratiilor de eliberare nationala, Chopin simte in el chemarea de a se intoarce in patrie. Prevazand intentia fiului sau, Nicolas Chopin i-a trimis o scrisoare prin care insista sa nu revina in Polonia in acel moment critic, ci sa-si slujeasca patria cu arta, nu cu armele, datorita si insistentelor prietenilor, Chopin renunta. S-a supus plin de amaraciune cu o inima indurerata. Mai tarziu el scrie unui prieten: "Daca tatei nu i-ar fi fost atat de greu acum, m-as fi intors indata. Blestem ceasul cand am plecat" .

Din acest moment, Chopin nu mai este tanarul exuberant si plin de viata dinainte; el urmareste atent desfasurarea evenimentelor, il framanta destinele patriei si se gandeste cu neliniste la cei dragi, aflati la tara. Rascoala din Polonia a avut o puternica influenta si aupra creatiei lui Chopin. In acele zile istorice in muzica lui patrund imagini noi sentimente si ganduri noi.

El compune acum primele sale lucrari de maturitate printre care si valorosul "Scherzo in si minor", plin de neliniste, de emotie si protest inflacarat.

Dupa cateva luni petrecute la Viena, Chopin pleaca in Franta. In drum, la Stuttgart, primeste vestea inabusirii rascoalei poloneze si a capitularii Varsoviei.

Esecul rascoalei poloneze nu a fost ceva intamplator, chiar de la inceput s-au observat contradictii interne foarte adanci. Armata, militarii de rand, orasenii, intelectualitatea au luptat cu multa abnegatie pentru independenta, insufletiti de un inalt patriotism.

Cum a primit Chopin vestea caderii Varsoviei? Probabil ca la fel ca multi alti polonezi, nici el nu si-a dat seama de contradictii profunde care au macinat miscarea poloneza de eliberare.

Incredintat ca altul va fi rezultatul luptei, a fost puternic zguduit de finalul ei tragic. "Nelinistit si zdrobit sufleteste, sub impresia stirilor primate" , Chopin compune celebrul sau "Studiu in do minor" (op. 10, nr. 12). Sunt foarte rari compozitorii caror le-a reusit sa exprime asemenea forta si profunzime a sentimentelor intr-o lucrare de proportii atat dereduse. Revolta si deznadejdea, protestul inflacarat si mandru, chemarea la lupta si speranta intr-un viitor mai bun -toate acestea se desprind din "Studiul in do minor", care pe buna dreptate a fost denumit "revolutionar".

In septembrie 1831, Chopin soseste la Paris, unde si-a petrecut ultimii optsprezece ani ai vietii.Capitala Frantei era in al patrulea si al cincilea deceniu al secolului trecut, cel mai important centru cultural din apusul Europei. La Paris traiau si isi duceau activitatea cei mai de seama reprezentati ai literaturii si artei franceze: Balzac, Hugo, Berlioz, Delacroix, George Sand. Parisul din al patrulea deceniu isi datora renumele, in egala masura, unor straini, printre care: Heine, Mickiewicz, Rossini, Meyerbeer, Liszt. In anul 1831, acest sir de nume s-a completat cu numele, poate cel mai stralucitm cel al muzicianului polonez Frederic Chopin.

Chopin a sosit in "capitala lumii" , asa cum era numit Parisul in acel timp, tanar, in varsta de numai douazeci si unu de ani, aproape un adolescent! Acest adolescent aducea insa cu el cateva compozitii care erau printre cele mai valoroase lucrari din intreaga sa creatie. El era deja autorul a doua concerte, al catorva mazurci, valsuri, preludii, studii, nocturne si in sfarsit al primei balade.

Chopin nu a intrat in viata culturala a Parisului ca un musician incepator, ci ca un artist genial care isi faurise inca dinainte o cale de sine statatoare in arta.

Cand s-a stabilit la Paris, in fata tanarului compositor s-au ivit doua probleme strans legate una de alta: trebui sa gaseasca mijloace de trai si sa-si creeze o reputatie artistica.

Curand dupa sosirea sa in capitala Frantei, Chopin da primul sau concert. Dupa spusele unuia dintre prietenii sai, acest concert "i-a adus un renume stralucit dar bani putini". Acesti bani s-au topit la fel de repede ca si modesta suma pa care o primise de la tatal sau. Aflandu-se intr-o situatie foarte grea, iar concertele nemaiputandu-I asigura existenta, la un moment dat se gandea sa paraseasca Parisul; dar reputatia sa de mare pianist i-a dat posibilitatea sa obtina cateva lectii bine retribuite. De altmiteri, pana in ultimii ani ai vietii, Chopin a fost nevoit sa predea lectii de pian -mai cu seama amatoarele din famililiile instarite. Aceasta grea indeletnicire ii rapea zilnic cate cinci si uneori chiar sapte ore. El se putea consacra in intregime muncii sale de creatie numai in putinele luni de vara.

La Paris, Chopin se imprietenise cu cei mai de seama reprezentanti protgresisti ai culturii, printre care Liszt, Heine, Balzac, Mickiewicz, Bellini, Pauline Viardot. Unul din numele mai apropiate lui Chopin si caruia trebuie sa i se acorde un loc aparte, aste acela al cunoscutei scriitoare franceze Aurore Dudevant, cunoscuta in literatura sub pseudonimul de George Sand.

Chopin nu a avut o viata personala fericita. La mijlocul deceniului al patrulea, s-a indragostit de tanara lui compatriota Maria Wodzinska. Sentimentele lui au fost impartasite, dar parintii Mariei -aristocrati- nu au consimtit la casatoria fiicei lor cu un artist, cu un om care isi castiga existenta din munca mainilor lui.

Chopin nu a avut parte de o fericire mai trainica nici din legatura lui cu George Sand. Numai in primii ani a simtit bucuria unui camin de care a fost lipsit de la plecarea sa din Varsovia.

Convietuirea lui Chopin cu George Sand a inceput la sfarsitul anului 1838 prin calatoria la Majorca, una din insulele grupului Baleare din Marea Mediterana. Voiajul a fost interprins in urma recomandarii medicilor, deoarece Chopin manifesta simptome de tuberculoza.

Aceasta calatorie a constituit un pretios izvor de impresii, atat pentru Chopin cat si pentru George Sand, dar sperantele pe care si le-au pus in clima calda a sudului nu s-au realizat. Ploile interminabile influentau in mod nefast sanatatea lui Chopin. Frumusetea peisajului de munte, atmosfera plina de romantism manastirii Valdemose, unde locuiau George Sand si Chopin, nu puteau compensa numeroasele lipsuri. La inceputul anului 1839, calatorii s-au reintors in Franta si in scurta vreme s-au instalat la Nohant -mosia scriitoarei- unde, pana la sfarsitul vietii sale, Chopin isi va petrece lunile de vara.

In acesti ani, Chopin devine aproape cel mai vestit dintre muzicienii parizieni. A lua lectii de la Chopin era visul multor parizieni si pariziene.

Cu tot succesul imens al concertelor sale, Chopin aparea foarte rar in fata publicului. "Imi vine greu sa cant in concerte. Mi-e teama de suflul multimii, ma paralizeaza privirile pline de curiozitate. Amutesc in fata persoanelor straine" -i-a marturisit el candva lui Liszt. Chopin prefera un cerc restrans de ascultatori; el canta mai ales in familiile aristocratilor unde dadea lectii de pian. Niciodata insa manifestarile sale in saloanele aristocratiei nu i-au dat satisfactie.In cartea sa despre Chopin, Liszt aminteste clar acest lucru: "Cine stia sa-i citeasca pe fata putea sa observe adeseori cum Chopin sesiza ca niciunul dintre acesti domni frumosi, ondulati si pomaduiti, niciuna dintre aceste doamne frumoase, decolorate si parfumate, nu-l intelege".

Relatiile dintre Chopin si George Sand se destrama la inceputul anului 1847. Neavand inclinatii pentru legaturi indelungate, George Sand si-a realizat intentia pe care o nutrea mai de mult. Pantru Chopin aceasta schimbare i-a si grabit sfarsitul prematur.

Din acest moment, boala lui progreseaza uimitor de repede, fortele il parasesc, ii slabeste din ce in ce puterea de creatie. In ultimii doi ani a compus numai cateva lucrari mici ; la ultimul sau concert de la Paris, la care a repurtat obisnuitul succes triumfal, Chopin a cantat cu mult efort. Acest concert a avut loc in februarie 1848.

Revolutia din 1848 a trezit sperantele patriotilor polonezi in eliberarea Poloniei. Impreuna cu compatriotii sai, Chopin visa la reunificarea patriei, iar zadarnicirea acestor sperante a influentat puternic starea sa sufleteasca si a accentuat zbuciumul unei inimi ranite.

In acelasi an, Chopin a petrecut cateva luni in Anglia, fiind invitat de elevele sale Jane Sterling si sora ei Erskyne, vlastarele unei familii bogate din Scotia. Ele i-au procurat lectii bine retribuite si l-au sprijinit la organizarea unor concerte. Gazduit in castele vechi si sompuoase, desfatandu-se dupa cum spunea chiar el "cu neasemuitele cantece scotiene"[21], ceea ce i-a lasat totusi o amintire neplacuta au fost stapanii acestor castele si locuri. Intr-una din scrisorile sale, Chopin face o remarca laconica :" Ei calculeaza totul in pfunzi iar arta o apreciaza numai pentru ca ea reprezinta lux"[22].

Clima rece, dar mai ales umeda din Anglia a inrautatit starea sanatatii lui Chopin; si cum medicii l-au sfatuit sa paraseasca Anglia in cel mai scurt timp, el pleaca la Londra la sfarsitul lui noiembrie 1848. Cu cateva zile dinainte de plecare a avut loc ultimul sau concert public, concert pe care l-a dat cu scop de binefacere, in folosul emigrantilor polonezi. Aceasta ultima manifestare publica a marelui pianist in imprejurari atat de grele pentru el dovedeste mai mult inca dragostea pentru patrie.

Dupa ce s-a reintors de la Londra, prietenii lui de la Paris abia daca l-au recunoscut: atat de mult l-au schimbat suferintele. Nu mai era in stare sa dea lectii si iesea foarte rar sa-i viziteze.Chopin continua totusi sa compuna. Ultima lui compozitie este "Mazurka in la minor" pe care a scris-o fara a mai avea insa puterea de a o canta la pian.

Inainte de a implini varsta de patruzeci de ani, cumplita boala l-a rapuns. La 17 octombrie 1849, Chopin a murit. Corpul lui a fost inmormantat in cimitirul Pére-Lachaise din Paris, alaturi de mormantul prietenului sau Bellini, iar inima i-a fost transportata in Polonia, dupa cum i-a fost dorinta. Timp de multi ani a fost pastrata intr-una din bisericile Varsoviei.