NOTATIA MUZICALA

NOTATIA MUZICALA

Notatia traditionala (clasica).

Notatia sau semiografia constituie sistemul de comunicare, de transmitere a lucrarilor muzicale pe calea scrisului. Ea se compune dintr-un repertoriu de semne grafice conventionale (un fel de coduri), prin care se redau clementele componente ale limbajului muzical, precum si relatiile ce se produc intre acestea in cadrul operei de arta.

Principalele functiuni pe care le indeplineste notatia muzicala sunt:

serveste, drept-mijloc de comunicare intre creatorul de arta (compozitor) si interpret;

inlesneste propagarea si raspandirea muzicii ca fenomen si act de cultura;

asigura permanenta si perenitatea operelor de arta in randul valorilor spirituale ale omenirii, transformandu-le in documente (monumente)de cultura graitoare in timp si in spatiul geografic.

În conditiile dezvoltarii artei muzicale contemporane, studiul notatiei muzicale se face sub doua aspecte:

sistemul traditional (clasic) de notatie,

procedee noi provenind din scrierea muzicala contemporana.

În practica de astazi, unii compozitori folosesc notatia traditionala; altii, combinatii ale notatiei traditionale cu procedee noi de scriere; iar altii, apartinand mai ales domeniului muzicii experimentale, isi creeaza sisteme proprii de notare, in care nu mai apar legaturi cu cel traditional (clasic).

Deocamdata, sistemele si procedeele respective coexista, ca si genurile de creatie pe care le reprezinta.

A. SISTEMUL TRADITIONAL (CLASIC) DE NOTATIE

Notatia muzicala traditionala utilizeaza coduri (semne) speciale pentru fiecare dintre cele patru dimensiuni (atribute) ale sunetului: inaltimea, durata, intensitatea si timbrul, carora in muzica le corespund : intonatia, ritmul, dina­mica si elementele de coloristica timbrala.

Se mai folosesc de asemenea si alte conventii grafice, privind agogica discursului muzical, expresivitatea continutului operelor de arta, unele ele­mente de constructie a frazelor muzicale (punctuatia, respiratia), precum si un bogat catalog de semne referitoare la tehnica interpretarii eu vocea si cu instrumentele.

Calitatile si valoarea practica a notatiei traditionale rezulta din urmatoarele considerente:

este constituita intr-un sistem inchegat, unitar, ca rezultat al unei utilizari ce se masoara in secole;

permite participarea activa, creatoare, a interpretului in redarea operei de arta;

- cu unele exceptii, exprima fidel gandirea (conceptia) compozitorului;

dispune de o raspandire editoriala pe scara larga, acoperind aproape toate meridianele;

modificarile in sensul perfectionarii sistemului survin totdeauna pe un fond de semne conventionale deja existent, deci nu prin prefaceri radicale.