Criterii de eficienta a controlului administrativ

CRITERII DE EFICIENTA A CONTROLULUI ADMINISTRATIV

1. Controlul trebuie sa fie efectuat de persoane competente. Aceasta presupune ca activitatea de control sa se realizeze de functionari bine pregatiti, cu experienta in domeniile sau sectoarele controlate. In acest sens, controlorul trebuie sa cunoasca temeinic toate prevederile legale din domeniul pe care il controleaza si specificul activitatii in acel domeniu, pentru a fi in masura sa sesizeze cu usurinta erorile din activitatea celui controlat, sa poata raspunde cu exactitate la intrebarile acestuia, sa-i arate cum trebuia actionat.

In activitatea de control controlorul trebuie sa dea dovada de probitate profesionala, de corectitudine si cinste desavarsite sa nu manifeste slabiciune sau sa se lase tentat de promisiunile directe sau indirecte cu privire la unele foloase pe care cel controlat ar fi dispus sa i le ofere pentru a-l trata cu indulgenta si a trece cu vederea neajunsurile.

De asemenea, controlorul trebuie sa dea dovada de tact si sa fie receptiv la toate explicatiile date de cel controlat. Tinerea la distanta a acestuia, intimidarea lui nu sunt de natura sa conduca la concluzii realiste, temeinice, la aflarea adevarului, iar controlul nu-si realizeaza rolul sau preventiv si educativ fata de cel controlat[1].

2. Ponderea controlului in ansamblul activitatii administratiei este un alt criteriu de eficienta. Activitatea de control are si trebuie sa aiba un rol secundar fata de cea de executare, deoarece controlul nu este un scop in sine, ci asigura buna desfasurare a activitatii de executare, concordanta cat mai deplina a acesteia cu legea, cu cerintele vietii, cresterea eficientei in executarea legii.

De aceea, este deosebit de important de a stabili un echilibru optim intre cele doua activitati, deoarece, altfel, controlul se transforma in contrariul sau, intr-o frana a activitatii de executare a legii. Absolutizarea controlului, punerea sa in primul plan, sporirea peste limitele necesarului a numarului de organe si functionari cu rol preponderent de control, largirea continua a ariei sale, a timpului in care se exercita in mod efectiv au serioase consecinte negative atat de ordin economic, cat si social. Pe de alta parte, numarul prea mic de organe de control, exercitarea sporadica a controlului, nu asigura cuprinderea intregii activitati din administratia publica, sub toate aspectele sale.

3. Formele si metodele de control reprezinta si ele conditii de care depinde eficienta controlului. Prezinta mare importanta sub raportul eficientei, alegerea celei mai potrivite forme si metode de control. Daca prin control se urmareste depistarea unor nereguli, a unor deficiente, controlul urmeaza a fi inopinat, cum este cazul verificarilor asupra modului in care se gestioneaza bunurile materiale si financiare.

Activitatea de control nefiind, insa, un scop in sine, ci parghia de a imbunatati activitatea administratiei, metoda de a anunta din vreme efectuarea controlului este de preferat prin valentele sale. Intr-adevar, cel controlat va putea pregati dinainte documentatia necesara organului de control, va aduce la zi lucrarile si va remedia eventualele neajunsuri anterior inceperii controlului.

4. Concluziile trebuie sa fie bine fundamentate si argumentate. Pe baza verificarilor efectuate asupra actelor si operatiunilor materiale, a discutiilor si conlucrarii permanente cu cel controlat, organul de control ajunge la unele concluzii.

In formularea concluziilor trebuie sa se puna accent deosebit pe desprinderea cauzelor si conditiilor care au determinat neajunsurile constatate, precum si strategia de reformare a organizarii si functionarii administratiei.

Concluziile trebuie sa fie aduse la cunostinta organului si functionarului controlat. Aceasta este o necesitate, deoarece altfel controlul nu-si realizeaza rolul sau de a contribui la imbunatatirea calitatii activitatii. Este bine ca aceste concluzii sa fie dezbatute intr-un cadru cat mai larg, cu toti factorii de raspundere din organul controlat, care au atributii in domeniile respective.

Dezbaterea concluziilor trebuie sa fie cat mai apropiata de data incheierii controlului. Acest lucru este necesar pentru ca discutiile din timpul controlului sunt mai proaspete atat in memoria controlorului, cat si a celui controlat.

5. Stabilirea de masuri pentru inlaturarea neajunsurilor si imbunatatirea muncii. Pe baza constatarilor si a concluziilor desprinse, pentru sporirea eficientei controlului urmeaza a fi formulate propuneri in scris, necesare intelegerii de catre cel controlat si pentru a spori responsabilitatea celui care formuleaza masurile de lichidare a neajunsurilor.

Organele de control au posibilitatea de a desprinde anumite invataminte din practica pozitiva sau negativa, in baza careia sa organizeze schimburi de experienta, simpozioane, dezbateri, realizarea de studii, publicarea de articole in reviste de specialitate si chiar propuneri de lege ferenda, astfel incat sa se imbunatateasca reglementarile legale in domeniul respectiv.

Prin toate acestea, actiunea de control isi demonstreaza eficienta, amplificandu-si functia de factor reglator al obiectivelor cuprinse in lege si celelalte acte normative.