Incetarea raportului de functie publica

INCETAREA RAPORTULUI DE FUNCTIE PUBLICA

Regimul incetarii raportului de functie europeana isi afla
reglementarea in capitolul 4 al titlului III, intitulat „incetarea
definitiva a functiilor '.

Potrivit acestuia, sunt recunoscute sapte modalitati de incetare
definitiva a functiilor:

a) demisia;

b)demisia obligatorie;

c) retragerea din functie in interesul serviciului;

d)concedierea pentru insuficienta profesionala;

e) revocarea;

f) punerea in retragere, sau pensionarea;

g)decesul.

Analizand aceste modalitati din punct de vedere al cauzei care le
determina, pot fi identificate doua mari categorii :

A) incetarea intervenita ca urmare a unui fapt natural (decesul);

B) incetarea intervenita ca urmare a unei manifestari de vointa,
care, la randul ei poate sa provina fie de la functionar, fie de la
institutia europeana.

Un al doilea criteriu de clasificare a formelor de incetare a
raportului de functie publica europeana il reprezinta cel al temeiului
in baza caruia are lor incetarea, putand fi identificate urmatoarele forme:

A) Forme de incetare care intervin ope legis, in baza textului de
lege, exemplu pensionarea;

B)   Forme care intervin la initiativa institutiei (exemplu
retragerea postului in interesul serviciului, concedierea pentru
insuficienta profesionala revocarea si demisia din oficiu) sau a
functionarului (exemplu demisia).

in continuare, vom analiza fiecare din formele de incetare a
functiei, astfel cum sunt ele reglementate de Statut.
   A. DEMISIA

Din continutul articolului 48(8)(96) din Statut desprindem
urmatorul regim juridic al demisiei functionarului european:

a)  ca si in cazul functionarului national, initiativa dezinvestirii
apartine functionarului;

b) forma scrisa a demisiei care este ceruta ad validitatem si nu
ad probationem;

c) din punct de vedere al continutului, demisia trebuie sa contina
vointa explicita, ferma si neechivoca a functionarului de a inceta
definitiv activitatea pe care o indeplineste in institutia europeana
respectiva.

d)autoritatea investita cu puterea de numire are obligatia sa se
pronunte cu privire la demisie intr-un termen de o luna de la data
cand i-a fost prezentata demisia;

e) autoritatea investita cu puterea de numire este obligata sa
accepte demisia.

f) doua sunt situatiile in care demisia poate fi respinsa:

daca o procedura disciplinara este in curs de derulare la data
cand a fost inaintata demisia;

daca o procedura disciplinara este demarata in cele treizeci de
zile de la primirea demisiei, in interiorul carora autoritatea
competenta trebuie sa si emita decizia de acceptare a demisiei.

g) autoritatea investita cu puterea de numire poate stabili data
de la care demisia va produce efecte.

B. DEMISIA OBLIGATORIE

Ea reprezinta un caz specific de demisie, in care initiativa
apartine institutiei europene, in limbajul romanesc institutia fiind
evocata prin notiunea de demitere sau destituire, legislatia si
doctrina nefiind consecvente din punct de vedere terminologic, insa
semnificatia este aceeasi.

Cazurile in care poate interveni demisia din oficiu sunt
urmatoarele:

a) functionarul nu mai este cetatean al unuia din statele membre
ale Uniunii Europene sau nu se mai bucura de drepturile civile
(articolul 28 litera a);

b) in caz de detasare la cererea functionarului (articolul 39);

c) in caz de concediu in interes personal (articolul 40);

d) la incetarea perioadei pentru care dreptul la indemnizatii a
fost acordat functionarului in cazul disponibilizarii lui (articolul 41
alin. 4) sau in cazul functionarului caruia i s-a oferit, inainte de
expirarea perioadei de doi ani un post corespunzator si l-a refuzat
(articolul 41 alin. 5).

e) in situatia in care functionarul nu mai indeplineste conditiile
pentru a beneficia de indemnizatia de invaliditate si refuza doua
oferte de reintegrare intr-o functie de categoria si gradul pe care le
detine (art. 14 alin. 2 din Anexa nr. VIII la Statut).

Competenta in a emite decizia de demitere apartine tot
autoritatii investite cu puterea de numire.

Rezulta ca o prima conditie pentru a se putea emite o decizie prin care sa se dispuna masura demisiei din oficiu este aceea de a
exista una din situatiile precizate mai sus.

O a doua conditie este una de procedura prealabila, fiind vorba
despre:

emiterea unui aviz de catre comisia paritara;

audierea functionarului in cauza;

O a treia conditie consta in obligativitatea motivarii deciziei.[1]

C. RETRAGEREA POSTULUI IN INTERESUL SERVICIULUI

Este reglementata de art. 50(8)(46)(96) din Statut si reprezinta
un mod de incetare a functiei care este caracteristic doar anumitor
functii europene, respectiv functionarilor superiori din categoria
AD t4, AD 15 sau AD 16.

Regimul juridic al acestei modalitati de incetare este urmatorul:

a)  nu are caracter disciplinar, ea nu intervine ca urmare a
comiterii unei abateri disciplinare, ci este determinata de nevoile
institutiei;

b)  masura este dispusa prin decizia autoritatii investita cu
puterea de numire;

c)  functionarului afectat de o asemenea situatie i se pot aplica
una din urmatoarele solutii:

- poate sa i se atribuie un alt post, corespunzator gradului sau;

- in caz contrar, beneficiaza de o indemnizatie calculata
conform Anexei IV din Statut. In cazul in care functionarul realizeaza venituri suplimentare acestei indemnizatii, cuantumul lor
se scade din indemnizatia prevazuta in alineatul anterior, in cazul in
care aceste venituri, cumulate cu indemnizatia, depasesc ultima
retributie lunara primita de functionar.

d)  la expirarea perioadei pentru care i s-a acordat indemnizatia,
functionarul in cauza, poate sa fie pensionat, cu conditia sa fi
implinit varsta de 55 de ani.

e)  functionarul supus acestei masuri este obligat sa anunte in
scris institutia cu privire la aparitia unui factor care poate influenta
dreptul sau de a primi indemnizatia.

f)   indemnizatia este supusa unui coeficient corector, stabilit
conform articolului 45 paragrafele 3, 4 si 5 din Anexa nr. VIII.

D. CONCEDIEREA (LICENTIEREA) PENTRU INSUFICIENTA PROFESIONALA

Concedierea este o formula traditionala de incetare atat a
raportului de functie publica, indiferent ca este nationala sau
europeana (internationala) cat si a raportului de serviciu in cazul
salariatilor. Doctrina occidentala contemporana de drept al muncii
identifica doua tipuri de licentieri:

a)  Licentierea (concedierea) pentru motive personale care in
prezent este supusa unui sistem de restrictii importante care o
departajeaza de demisie si au menirea sa-1 protejeze pe salariat;

b) Licentierea (concedierea) pentru cauze economice care
poate avea caracter individual sau colectiv.[2]

In ceea ce priveste licentierea in domeniul functiei publice, ea prezinta elemente comune cu cea a salariatului, in sensul ca poate
interveni atat pentru cauze de incompetenta profesionala cat si pentru
alte cauze, exemplu suprimarea postului.[3]

Concluzii:

a)    nu are caracter de sanctiune, ea reprezinta consecinta
constatarii incapacitatii functionarului de a satisface exigentele
functiei care i-a fost incredintata.

b)  in sustinerea primei trasaturi vine si urmatoarea, respectiv
posibilitatea ca autoritatea de numire sa-i ofere functionarului
un post intr-un grad inferior, corespunzator capacitatilor sale
profesionale.

c)  obligatia comunicarii propunerii prin care se dispune o
asemenea masura catre functionarul interesat.

d)  acestei obligatii ii corespunde dreptul functionarului caruia
i-a fost comunicata propunerea de a formula orice observatie cu
privire la ea. Functionarul european are dreptul sa-i fie comunicat
intregul dosar profesional al sau, si sa faca copii de pe acest dosar.

e)   recunoasterea dreptului la aparare al functionarului
european, care se concretizeaza dupa cum urmeaza:

functionarul dispune de un interval de 15 zile in interiorul
caruia poate sa sa-si pregateasca apararea;

functionarul poate fi asistat de un aparator ales de el si poate
depune concluzii scrise in apararea sa;

functionarul poate solicita proba cu martori in apararea sa;

- functionand este audiat de Comisia paritara.

f) in fata Comisiei paritare, institutia este reprezentata de un
functionar desemnat in acest scop, care are aceleasi drepturi ca si
functionarul supus procedurii de licentiere.

g)in baza probatoriului administrat, a apararilor functionanuui,
Comisia paritara emite cu majoritate de voturi o opinie motivata, prin
care propune o anumita masura;

h)Comisia paritara trimite opinia sa atat Autoritatii de numire
cat si functionarului care face obiectul procedurii, intr-un interval de
doua luni calculate de la data cand a fost dezbatuta problema.
Presedintele Comisiei de licentiere nu ia parte la votare decat in ceea
ce priveste aspecte procedurale sau cand se inregistreaza o egalitate
de voturi.

i))  Autoritatea de numire are la dispozitie un interval de doua
luni, in interiorul caruia va lua o hotarare, dupa ce in prealabil il va
audia si pe functionand in cauza. Hotararea trebuie sa fie motivata si
sa precizeze data de la care intra in vigoare.

j) autoritatea investita cu puterea de numire va emite decizia de
concediere abia dupa ce s-a parcurs aceasta procedura si luand
in consideratie si observatiile formulate de functionar la
propunerea care i-a fost comunicata in prealabil.

k) functionarul concediat pentru insuficienta profesionala
beneficiaza de anumite masuri de protectie, cum ar fi acordarea
unei indemnizatii egala cu salariul de baza lunar al unui functionar
angajat pe prima treapta a gradului 1, va continua sa primeasca
indemnizatia familiala si indemnizatia de locuinta. Dreptul la
indemnizatie nu mai subzista in situatia in care functionarul vizat de
masura de licentiere pentru incapacitate profesionala demisioneaza
inainte de inceperea procedurilor sau se pensioneaza.

Indemnizatia se acorda pe o perioada care difera, in functie de
vechimea in activitate a functionarului, respectiv: 3 luni atunci cand
functionarul are o vechime de mai putin cinci ani; 6 luni atunci cand
functionarul are o vechime de mai putin zece ani; 9 luni atunci cand
functionarul are o vechime de mai putin douazeci de ani; 12 luni
atunci cand functionarul are o vechime de peste 20 de ani.

1) functionarul concediat pentru insuficienta profesionala are

dreptul sa ceara, dupa o perioada de sase ani, ca toate mentiunile
privind aceasta situatie sa fie sterse din dosarul sau profesional.

m) Este posibil ca procedura de concediere pentru insuficienta
profesionala sa nu se finalizeze printr-o decizie de demitere sau de
coborare in grad a functionarului european. in acest caz, el are
dreptul la rambursarea, in limite rezonabile, a cheltuielilor
suportate pe parcursul desfasurarii procedurilor, inclusiv a
onorariului achitat unui aparator din afara institutiei.

E. PENSIONAREA

Doctrina occidentala contemporana defineste dreptul la pensie al
functionarului public, si semnificatia este valabila si pentru functionarii europeni, ca un tip de remuneratie cuvenit functionarului public la incetarea exercitarii functiei, ca urmare a retragerii sale din activitate.

Din continutul articolului 52 (46) (96) care o consacra, rezulta ca
ea se regaseste, si la aceasta categorie de functionari, ca si la cei
nationali si, de altfel, ca si la personalul incadrat potrivit dreptului
muncii, sub cele doua forme ale sale, respectiv:

a)    pensionarea pentru limita de varsta;

b)   pensionarea la cerere.

1. Pensionarea pentru limita de varsta

Ea are urmatoarele caracteristici:

a) intervine din oficiu;

b)  data la care intervine este ultima zi a lunii in care
functionarul implineste 65 de ani;

c)   varsta unica de pensionare, Statutul nefacand diferenta in
functie de sexul functionarilor.

2. Pensionarea la cerere

Cea de-a doua forma o reprezinta pensionarea la cererea functionarului, care este prevazuta de articolul 52 (46) alin. 3, dupa
cum urmeaza:

a)  fata de forma anterioara, care intervine din oficiu, aceasta
intervine la cererea functionarului interesat;

b) din punct de vedere al momentului in care poate interveni, pot
fi identificate doua perioade:

in cazul in care functionarul are varsta de cel putin 63 de ani,
pensionarea va interveni in ultima zi a lunii pentru care cererea a
fost formulata;

- in cazul in care functionarul are varsta intre 55 si 63 de ani, si
indeplineste conditiile cerute pentru pensia de vechime, pensionarea
se va face in conditiile articolului 9 din Anexa nr. VIII la Statut, fiind
vorba despre: ultima zi a lunii in care functionarul a implinit 63
de ani, sau in situatia in care se afla intre 55 si 63 de ani (dar nu mai
putin de 55 de ani), se poate pensiona imediat insa i se va aplica o
reducere, in functie de varsta pe care o are si conform unor
coeficienti stabiliti de articolul 9 din Anexa nr. VIII.[4]

c)         a treia trasatura este comuna celor doua forme de pensionare, in sensul ca nu se face diferenta intre varsta de pensionare in
functie de sexul functionarilor comunitari.

3. REGIMUL GENERAL AL PENSIILOR FUNCTIONARILOR EUROPENI

Elementele care guverneaza acest regim juridic:

A) Se instituie mai multe categorii de pensii, si anume:

a) Este recunoscut functionarilor europeni dreptul la pensie de
vechime in doua situatii:

- cand au implinit cel putin zece ani de activitate;

- cand au implinit varsta de 63 de ani, fara a se mai impune
conditia unei vechimi minime in serviciu. Sunt necesare insa alte
conditii si anume: functionarul nu a putut fi reintegrat in cursul unei
perioade de disponibilitate sau in cazul in care i s-a desfiintat postul
datorita unei reorganizari facute in interesul serviciului. Pensia de
vechime trebuie sa fie privita ca avand aceeasi natura juridica
precum salariul, ea constituind o prelungire, dupa incetarea
serviciului, fara de care functionarul nu si-ar putea mentine puterea
de cumparare si deci cele necesare traiului.

Se stabileste cuantumul maxim al pensiei de vechime, respectiv
70 % din retributia sa de baza aferenta ultimului grad in care
functionarul a fost incadrat pe o perioada de cel putin un an.

b) O alta categorie de pensie la care sunt indrituiti functionarii
europeni este pensia de invaliditate

Aceasta se acorda in situatia in care functionarul este afectat de
o invaliditate cu caracter permanent si total care il pune pe acesta in
imposibilitate de a-si exercita atributiile corespunzatoare unui post
adecvat formatiei sale profesionale.

Atunci cand beneficiarul unei pensii de invaliditate se retrage
inaintea varstei de 65 de ani, se aplica regulile generale privind pensia
de vechime. Cuantumul unei pensii de invaliditate este de 70% din
ultimul salariu de baza al functionarului, si ea nu poate fi mai mica
decat minimul vital (corespondentul minimului pe economie). in cazul
in care invaliditatea a intervenit urmare a unui accident de serviciu, a
unei boli profesionale sau intr-un act de jertfire pentru salvarea unui
interes public sau a vietii unei persoane, alocatia de invaliditate nu
poate fi mai mica de 120% din minimul vital.

c) Un al treilea tip il reprezinta pensia de urmas, care se acorda
vaduvei functionarului decedat. Cuantumul acestei pensii este de
60% din pensia de vechime sau de invaliditate de care sotul sau ar fi
beneficiat, daca ar fi putut sa o solicite. Atunci cand dreptul la pensie
de urmas se naste intr-una din situatiile prevazute la art. 35 din Statut
(activitate, detasare, concediu in interes personal, concediu pentru
serviciul militar, parental sau familial), cuantumul pensiei nu poate fi
nici inferior minimului vital, nici mai mic de 35% din ultimul salariu
de baza al functionarului. In situatia in care decesul a intervenit
urmare a unui accident de serviciu, a unei boli profesionale sau un
act de jertfire, cuantumul pensiei de urmas se majoreaza, el neputand
fi mai mic de 42% din ultimul salariu de baza al functionarului
decedat.

B) Plata oricaruia din tipurile de pensii recunoscute de Statut si
de anexele sale se face din bugetul Comunitatilor. Statele membre
garanteaza in comun plata sumelor datorate cu titlu de pensie, in
cuantumul care le-a fost repartizat pentru contributia la aceste
cheltuieli.

C) Se stabileste, ca principiul general de calcul al pensiilor
prevazute in capitolul 3 al titlului V, il reprezinta statele de plata in
vigoare in prima zi a lunii. Ele nu sunt supuse unui coeficient de
corectie.

D) functionarii contribuie la fondul de pensii, cu o contributie
stabilita la 9,25 % din retributia de baza a persoanei interesate,
fara a se lua in calcul coeficientii corectori.

F. FUNCTIONARII DE ONOARE (ONORIATUL)

Reprezinta o forma de apreciere a functionarilor europeni care s-au remarcat in mod special in cariera si care reprezinta elitele
profesionale.

Acest statut de onoare se dobandeste in urmatoarele conditii,
prevazute de art. 54 din Statut:

la incetarea definitiva a functiei;

poate viza fie gradul sau, fie gradul imediat superior;

- se confera de catre autoritatea investita cu puterea de numire;

- are caracter moral, el nu confera avantaje materiale.[5]