Timpul de odihna al functionarului european

Timpul de odihna al functionarului european

Reglementarile interne si internationale contin, pe de o parte,
prevederi privind timpul de munca al persoanelor care desfasoara o
anumita activitate, iar, pe de alta parte, necesitatea ca lui sa-i
corespunda o perioada de odihna.

Raportandu-ne la Carta Sociala Europeana, vom constata ca
articolul 2 instituie mai multe obligatii pentru partile contractante
care privesc materia abordata de noi:

a)  sa instituie o durata rezonabila a timpului de lucru, ratiunea
acestui caracter fiind aceea de a permite si refacerea prin odihna a
celui in cauza (alin. 1);

b) sa prevada zile de sarbatoare platite (alin. 2);

c)  sa asigure dreptul la concediu platit anual de minimum doua
saptamani (alin. 3);

d)  sa asigure o reducere a duratei timpului de munca sau
concedii suplimentare pentru cei care lucreaza in conditii insalubre
sau periculoase (alin. 4);

e) sa asigure un repaus saptamanal care sa coincida, pe cat
posibil, cu ziua saptamanii recunoscuta ca zi de repaus prin traditie
sau uzantele tarii sau regiunii (alin. 5).

Timpul de odihna se concretizeaza in mai multe elemente:

a)limitarea timpului de munca,
este vorba, in ceea ce-i priveste pe functionarii
europeni, de 42 de ore saptamanale. Aceasta limitare are menirea sa
asigure atat repausul zilnic cat si cel saptamanal.

b) regimul concediului anual, care se asigura tuturor
salariatilor;

c)  regimul altor categorii de concedii, care vizeaza anumiti
functionari europeni (exemplu concediu pentru femeile insarcinate,
pentru cauza de boala, in caz de accident etc.

d) regimul instituirii unor zile de sarbatoare.

A. CONCEDIUL ANUAL DE ODIHNA

Este reglementat de articolul 57 din Statut, din continutul caruia
desprindem urmatorul regim al acestui concediu:

a) este recunoscut tuturor functionarilor europeni;

b) reprezinta unul din drepturile functionarilor europeni, in
egala masura in care reprezinta si un drept al functionarilor nationali2
sau al salariatilor.

c) se calculeaza prin raportare la anul civil;

d) acordarea acestui drept ca si limitele concediului anual insusi
nu sunt diferentiate in functie de sexul functionarilor europeni,
regasind aplicabila egalitatea in drepturi a tuturor functionarilor indiferent de sex sau vreun alt criteriu.[1]

e)  statutul stabileste limita minima si maxima a concediului,
revenind autoritatilor competente dreptul de a stabili durata fixa,
intre limitele ingaduite de el. Este vorba despre durata minima de
24 de zile iar durata maxima de treizeci de zile lucratoare.

f) institutiile Comunitatilor sunt cele vor determina durata
concediului anual de odihna al functionarilor lor, in baza unui acord
comun si cu avizul Comitetului Statutar.

g) din punct de vedere al modului in care poate fi efectuat,
articolul 2 din Anexa nr. V ingaduie ca acest concediu sa se efectueze:

o singura perioada, in care sa fie acoperite toate zilele de
concediu cuvenite;

in mai multe fractii (perioade) in functie de nevoile
functionarilor dar si ale serviciului, cu conditia ca o perioada sa fie
de cel putin doua saptamani consecutive;

h) concediul anual de odihna poate fi acordat abia dupa trei
luni de la intrarea in serviciu. In cazuri exceptionale si temeinic
motivate, concediul anual pentru noii functionari europeni poate
fi acordat si inaintea acestei perioade.

i) regasim institutia suspendarii concediului de odihna in cazul
in care a intervenit o boala care l-ar impiedica sa-si indeplineasca
serviciul, ceea ce atrage prelungirea duratei de concediu de
odihna cu perioada corespunzatoare incapacitatii de munca
provocata de boala respectiva;

j) este recunoscuta, de principiu, posibilitatea ca efectuarea
concediului sa nu fie epuizata in timpul unui an, din ratiuni care
privesc nevoile serviciului si implicit, necesitatea prezentei sale la
serviciu.

In aceasta situatie, efectuarea concediului se poate face in anul
imediat urmator, fara a fi posibil ca perioada neefectuata sa
depaseasca 12 zile.

k) Concediul anual al functionarului care isi desfasoara
activitatea cu jumatate de norma este redus corespunzator pe
perioada respectiva (art. 59 a (8)(96).

B. CONCEDIILE SPECIALE

Sunt acele concedii care se acorda peste concediile anuale,
functionarilor europeni care se afla intr-una din urmatoarele situatii
prevazute de articolul 6(24)(96) din Anexa V la Statut.[2]

a) casatoria functionarului il indrituieste pe acesta la acordarea
unui concediu de patru zile;

b) mutarea (schimbarea domiciliului) functionarului atrage
posibilitatea de a i se acorda un concediu de doua zile;

c) boala grava a sotului (sotiei) naste dreptul la un concediu
special de pana la trei zile;

d) decesul sotiei (sotului) determina acordarea unui concediu de
patru zile;

e) boala grava a unui parinte (ascendent) sau decesul acestuia
indrituieste la un concediu de pana la doua zile;

f)  nasterea unui copil - 10 zile care pot fi acordate in cursul a
10 saptamani care urmeaza nasterii;

g) casatoria unui copil - doua zile;

h) boala grava a unui copil indrituieste functionarul european
la un concediu suplimentar de doua zile.

i)  decesul unui ascendent ingaduie acordarea unui concediu de
patru zile;

j) decesul sotiei in timpul concediului de maternitate - un
numar de zile care corespunde concediului de maternitate neefectuat;

k) imbolnavirea grava a unui copil atestata medical sau
spitalizarea unui copil in varsta de pana Ia 12 ani - pana la 15 zile
de concediu;

1) adoptarea unui copil - 20 de saptamani si 24 de saptamani
in cazul unui copil handicapat;

m) concedii speciale in caz de perfectionare profesionala,
care sunt acordate in limita prevazuta in programul de perfectionare
profesionala stabilit de fiecare institutie in conformitate cu articolul
24 (8)(96)paragrafele 3 si 4 din Statut.

C. CONCEDIU DE MATERNITATE[3]

Acest concediu se acorda independent de concediul prevazut de
articolul 57 femeilor care exercita o functie europeana si care
urmeaza sa nasca, in urmatoarele conditii, reglementate de articolul
58(8)(24)(96) din Statut:

a)  sa prezinte un certificat medical in care sa se regaseasca
situatia in care se afla si data probabila in care va interveni nasterea;

b) acest concediu are doua componente:

concediu prenatal, el putandu-se acorda cu sase saptamani
inainte de data probabila a nasterii;

concediu postnatal, respectiv paisprezece saptamani dupa
ce a avut loc nasterea.

Constatam ca statutul limiteaza durata acestui concediu la douazeci de saptamani, care nu poate fi nici prelungita nici
acordat un concediu inferior acestei limite.
D. CONCEDIUL DE BOALA

Este reglementat de articolul 59 (8) (96) din Statut, dupa cum
urmeaza:

a)  beneficiaza de acest concediu acei functionari care dovedesc
faptul ca se afla in imposibilitate de a-si indeplini functiile
datorita unei boli sau unui accident;

b) acest concediu se acorda de plin drept, functionarul trebuind
doar sa faca dovada ca exista cauzele care atrag acordarea lui. in
acest scop:

c) functionarul trebuie sa anunte in cel mai scurt timp
institutia despre starea sa de indisponibilitate si locul unde se
afla si este obligata sa prezinte certificat medical daca absenteaza
mai mult de trei zile;

- el trebuie, in a cincia zi, de la interventia starii respective,
calculata de la data postei, sa faca dovada printr-un certificat
medical, a bolii sau accidentului;

d) institutia poate decide sa-1 supuna unui control efectuat de
medici din interiorul ei. in cazul in care controlul nu poate fi
efectuat din vina functionarului, se va considera ca acesta absenteaza
nemotivat, din data in care trebuie sa se faca controlul. Daca, in urma
controlului, se constata ca functionarul este apt sa-si desfasoare
activitatea, se va considera ca el lipseste nemotivat de la data cand s-
a efectuat controlul.

Numarul de zile de concediu medical de care poate beneficia
functionarul este limitat la douasprezece zile pentru un an, depasirea
lor atragand obligatia functionarului sa prezinte certificat
medical pentru orice absenta care este motivata prin cauza de
boala.

e)  daca pe o perioada de trei ani functionarul cumuleaza mai
mult de douasprezece luni de concediu medical, autoritatea
investita cu puterea de numire poate sesiza comisia de
invaliditate pentru a se pronunta asupra situatiei create.

f)  concediu medical poate fi acordat atat la cerere cat si din
oficiu, in urma unui control efectuat de medici consilieri din cadrul institutiei, in situatia in care starea sanatatii impune acest lucru sau
exista o boala contagioasa in familia sa care determina concediul
functionarului;

g) asupra eventualelor situatii de contestare facute atat de
institutie cat si de functionar urmeaza sa se pronunte comisia de
invaliditate, prin avize;

h) functionarii europeni se supun unui control medical anual,
care se efectueaza fie de medici consilieri ai institutiei, fie de medici
alesi de fiecare functionar;

i) este admisa posibilitatea ca functionarul sa-si petreaca in
alt loc decat cel unde isi are resedinta concediul medical, insa este
obligat sa ceara autorizarea prealabila a autoritatii investita cu
puterea de numire.[4]

F. ZILELE PUBLICE DE SARBATOARE

Existenta unor zile de sarbatoare este, in dreptul national,
determinata de traditiile si de specificul fiecarei tari, si ea atrage
crearea cadrului necesar pentru a reprezenta o efectiva sarbatoare,
ceea ce se realizeaza prin caracterul de zile libere al lor. Zilele de
sarbatoare pot avea atat caracter laic cat si religios.

La nivelul Uniunii regasim o lista comuna a zilelor de
sarbatoare, stabilita prin acordul comun al institutiilor europene si
in baza unui aviz emis de Comitetul Statutului.