ANALIZA REZULTATELOR INTREPRINDERII - Tabloul soldurilor intermediare de gestiune

1 ANALIZA REZULTATELOR INTREPRINDERII

Intreprinderea concentraza o complexitate de operatiuni economice si financiare , care se regasesc in documentele contabile de sinteza sub forma fluxurilor si stocurilor. Fluxurile au o influenta imediata asupra rezultatului exerctiului , in timp ce stocurile prezinta un impact , temporar sau de durata , asupra echilibrului financiar , nevoii de finantare a operatiunilor de de gestiune si in final asupra rezultatelor intreprinderii se va realiza si pe baza contului profit si pierdere.

Contul de profit si pierdere regrupeaza , pentru o perioada de activitate data , ansamblul fluxurilor economice generatoare de venituri si cheltuieli.In cadrul contului de rezultate se disting doua categorii de fluxuri:

Fluxuri de venituri incasabile(cheltuieli platibile);

Fluxuri calculate;

Prima categorie majoreaza sau diminueaza rezultatul net si trezoreria , iar fluxurile din categoria a doua nu au influenta decat asupra rezultatului , fara a afecta trezoreria intreprinderii. Aceasta clasificare a fluxurilor sta la baza determinarii capacitatii de autofinantare.

Pe baza contului de profit si pierdere se pot determina o serie de indicatori privind volumul si rentabilitatea activitatii intreprinderii , aratand modul in care a evoluat patrimoniul unei societati intre doua bilanturi consecutive.

2 Tabloul soldurilor intermediare de gestiune

Contul de profit si pierdere sintetizeaza fluxurile economice , respectiv veniturile si cheltuielile perioadei de gestiune rezultate din activitatea de exploatare financiara si exceptionala.

Necesitatea utilizarii soldurilor intermediare de gestiune este impusa de doua cerinte : analiza economico-financiara a intreprinderii , plecand de la datele contabile si intocmirea conturilor rationale .

Fiecare tip de activitate degaja un anumit rezultat calculat conform relatiilor:

Venituri Cheltuieli Rezultatul

din - de = (1)

exploatare exploatare exploatarii

Venituri Cheltuieli Rezultatul

- = (2)

financiare financiare financiar

Venituri Cheltuieli Rezultatul

- = (3)

extraordinare extraordinare exceptional

Rezultatul Rezultatul Rezultatul Impozit Rezultatul net

- pe = al (4)

exploatarii financiar exceptional profit exercitiului

Structura contului de profit si pierdere pe cele trei domenii de activitate ofera posibilitatea determinarii unei marje de acumulari banesti potentiale destinate sa indeplineasca o anumita functie de renumerare a factorilor de productie si de finantare a activitatii viitoare , denumite solduri intermediare de gestiune . Aceste solduri reprezinta de fapt palierele succesive in formarea rezultatului final al exercitiului .Constructia indicatorilor se realizeaza in cascada de la cel mai cuprinzator si incheindu-se cu cel mai sintetic.

Marja comerciala

Marja comerciala sau adaosul comercial este primul sold de gestiune care exprima performanta activitatii comerciale a intreprinderilor , aceasta activitate presupune cumpararea si revanzarea marfurilor in aceiasi stare.

Acest indicator este semnificativ in cazul intreprinderilor de distributie , iar in analiza el devine mai important daca este detailat pe produse sau subgrupe de produse . Marja comerciala se calculeaza dupa relatia:

Marja Vanzari Costul

= de - marfurilor (

comerciala marfuri vandute

Costul de cumparare al marfurilor vandute include pretul de cumparare majorat cu cheltuielile de cumparare si corectat cu variatia stocurilor de marfuri.

Marimea acestui sold e strans legata de tipul politicii de vanzare promovata de intreprindere . Se constata ca la intreprinderile care promoveaza comert de lux , acest indcator prezinta valori ridicate, iar la intreprinderile care practica vanzari prin autoservire vor inregistra o marja comerciala mai redusa.

In determinarea marjei comerciale putem remarca doua aspecte:

1.Pot exista cheltuieli care sa nu fie inregistrate ca o componenta in costul de achizitie al marfurilor cum ar fi:cheltuieli cu transportul , cheltuieli de personal aferente achizitiilor dar contabilizate dupa natura lor.

In anumite cazuri subventiile constituie un adevarat complement al pretului de vanzare al marfurilor si care nu sunt incluse in marja comerciala.

Productia exercitului

Productia exercitiului este o suma de valori neomogene , reflectaand insa nivelul activitatii unei intreprinderi mult mai fidel decat cifra de afaceri.

Productia exercitiului caracterizeaza activitatea globala desfasurata de intrprinderile de productie sau prestari de servicii si se obtine prin insumarea elementelor:

Productia vanduta , evaluata la pretul de vanzare

Productia stocata , evaluata la costul de productie

Productia imobilizata , evaluata la costul de productie

Relatia de calcul a productie exercitiului este:

Productia Productia Productia Productia

= + + (6)

exercitiului vanduta stocata imobilizata

Valoarea adaugata

Valoarea adugata exprima crestera de valoare pe care intreprinderea o adauga la serviciile si la bunurile aduse de la terti. Acest indicator asigura legatura intre contabilitatea intreprinderii si cea nationala. Agregarea valorii adaugate duce la determinarea produsului intern brut.

Valoarea Marja Productia Consumuri

= + - de la (7)

adaugata comerciala exercitiului terti

In fapt , valoarea adugata reprezinta sursa de acumulari banesti din care se face remunerarea participantilor directi si indirecti la activitatea economica a intrprinderii :

Remunerarea muncii prin salarii , remunerarea statului prin impozite , taxe si varsaminte acumulate , remunerarea creditorilor prin dobanzi si comisioane platite , remunerarea investitiilor prin amortismente calculate.

Excedentul brut al exploatarii

Excedentul brut de exploatare masoara profitul economic brut care revine din ciclul de exploatare. Cu alte cuvinte , acest indicator arata ce ii ramane intreprinderii dupa ce din valoarea adaugata e scazut costul fortei de munca. Excedentul brut al exploatarii este independent de politica financiara si politica de amortizare a intreprinderii , admitand ca amotizarea si provizioanele sunt doar cheltuieli calculate nu si platite .

Excedentul Valoarea Subventiile Cheltuieli Cheltuieli cu impozite,

brut a = adaugata + de + cu - taxe si

exploatarii exploatare personalul varsaminte asimilate

Excedentul brut de exploatare constituie sursa principala a intreprinderii care va fi utilizata pentru mentinerea sau cresterea capacitatii de productie a intreprinderii , plata cheltuielilor financiare , a impozitului pe profit si dividendelor , rambursarea imprumuturilor angajate anterior.

Rezultatul exploatarii

Rezultatul exploatarii masoara profitul economic al societatii , indiferent de politica financiara , fiscala si de distributie a dividentelor , tinand cont doar de consumul capitalului fix.

Rezultatul Excedentul brut Venituri din Alte venituri Cheltuieli cu amortizarile Alte cheltuieli

exploatarii = de + provizioane pentru + din - si provizioanele - pentru

exploatare exploatare exploatare pentru exploatare exploatare

Rezultatul exploatarii permite comparatiile intre intreprinderi care promoveaza politici de amortizare diferite.

Rezultatul curent

Rezultatul curent este rezultatul aferent activitatilor cu caracter repetitiv si normal. Acest indicator nu include rezultatele exceptionale care au o natura neobisnuita , permitand analiza dinamicii rezultatelor curente ale intreprinderii pe mai multe exercitii succesive.

Rezultatul = Rezultatul + Venituri - Cheltuieli

curent exploatarii financiare financiare (10)

Rezultatul net

Rezultatul net al exercitiului care urmeaza sa fie distribuit sub forma dividendelor catre actionari pentru capitalurile subscrise sau sa se reinvesteasca in intreprindere.

Profitul net nerepartizat constituie sursa de finantare proprie sau element de autofinantare generat de activitatea intreprinderii.

Rezultatul Rezultatul Rezultatul Impozit

net al = curent + exceptional - pe (11)

intreprinderii profit

3.CAPACITATEA DE AUTOFINANTARE

Capacitatea de autofinantare reflecta potentialul financiar degajat de activitatea rentabila a intreprinderii , la sfarsitul exercitiului contabil , destinat sa remunereze capitalurile proprii si sa autofinanteze politica de investitii din exercitile viitoare.

Altfel spus , capacitatea de autofinantare este o sursa interna aflata in permanenta la dispozitia intreprinderii.

Capacitatea de autofinantare este un alt indicator important care evidentiaza profitul unei intreprinderi prin doua metode:

a) metoda deductiva

b) metoda aditiva

a) Metoda deductiva:

Capacitatea Excedentul Venituri financiare Cheltuieli financiare Impozit

de = brut al + si exceptionale - si exceptionale - pe

autofinantare exploatarii incasabile platibile profit

Excedentul brut de exploatare(insuficienta bruta de exploatare)

+ Alte venituri din exploatare

- Alte cheltuieli pentru exploatare

+Venituri financiare

-Cheltuieli financiare (13)

+Venituri exceptionale

-Cheltuieli exceptionale

-Impozit pe profit

=Capacitatea de autofinantare a exercitiului

b)Metoda aditiva

Capacitatea Rezultatul Cheltuieli Venituri

de = net + calculate - calculate (14)

autofinantare

Capacitatea de autofinantare degajata in cursul exercitiului de ansamblul operatiilor de gestiune nu va avea decat un caracter potential adica nu este sustinut de mijloace financiare efective.

(-) Excedentul brut al exploatarii (+)

Cheltuieli generatoare de plati monetare: Venituri generatoatoare de incasari:

-din exploatare -din exploatare

-financiare -financiare

-exceptionale -exceptionale

impozit pe profit

Capacitatea de autofinantare

Cheltuieli calculate: Venituri calculate si venituri din cesiuni:

-amortizari si provizioane -reluari asupra amortismentelor si

-valoarea net contabila a provizioanelor

elmentelor de activ cedate -cote parti din subventii virate asupra

rezultatului exercitiului

-venituri din cesiunea elementelor de activ

Rezultatul net al exercitiului

Fig.1.Capacitatea de autofinantare

4. ANALIZA PRAGULUI DE RENTABILITATE SI APRECIEREA RISCULUI ECONOMIC

Analiza rezultatelor intreprindeii prin intermediul soldurilor intermediare de gestiune nu este singura posibilitate de apreciere a performantelor intreprinderii. Exista de , asemenea , un mod de analiza bazat pe separarea cheltuielilor in raport cu cifra de afaceri , model care permite aprecierea riscului economic al intreprinderii.

Riscul de exploatare depinde , in special , de nivelul cheltuielilor fixe , acelasi nivel al cheltuielilor fixe fiind mult mai bine absorbit de o cifra de afaceri mai mare.

Analiza cheltuielilor fixe-variabile porneste de la proportionalitatea unor cheltuieli in raport cu volumul de activitate. Se determina astfel o marja asupra cheltuielilor variabile ce trebuie sa fie superioara cheltuielilor fixe pentru ca activitatea de exploatare sa degaje profit. Aceasta grupare trebuie insa abordata prin prisma timpului , deoarece pe termen lung toate cheltuielile sunt considerate variabile si numai pe scurt unele sunt variabile si altele fixe.

Sinteza intre nivelul cheltuielilor fixe si cel al marjei asupra cheltuielilor variabile o realizeaza punctul mort evidentiat in cadrul analizei Cost-Volum-Profit.

Punctul mort sau punctul critic reprezinta nivelul de activitate care absoarbe in totalitate cheltuielile de exploatare ale unei perioade iar rezultatul este zero . Punctul mort , denumit si prag de rentabilitate , reflecta nivelul minim de activitate pe care trebuie sa il realizeze intreprinderea pentru a nu lucra in pierdere. Depasind acest nivel critic , activitatea intreprinderii devine rentabila.

Pragul de rentabilitate poate fi determinat pe unitati fizice , valorice sau in numar de zile , pentru un singur produs , sau pentru intreaga activitate a intreprinderii.

a)Pragul de rentabilitate in zile (Pr_zile)

Evidentiaza data calendaristica la care a fost realizata cifra de afaceri corespunzatoare pragului de rentabilitate si se determina pe baza relatiei:

Pr_zile CA_PR/CA_Realizate) x 360 (15)

b)Aprecierea riscului de expolatare

Structural , pornind de la modelul pragului de rentabilitate se relizeaza in doua moduri complementare:

-fie calculand rata care exprima direct riscul de exploatare (RPR)

R_PR CA_PR/CA_Reala) x 100 (16)

Cu cat aceasta rata este mai mare , cu atat riscul va fi mai mare si invers.

-fie calculand indicele de securitate (IS) , care evidentiaza marja de securitate de care dispune intreprinderea :

I_S CA_Reala-CA_PR)/CA_Reala (17)

Marja de securitate a intreprinderii va fi cu atat mai mare cu cat indicele este mai mare.

Aprecierea riscului de exploatare structural poate fi trecuta si cu ajutorul unui "indicator de pozttie" fata de pragul de rentabilitate , indicator exprimat atat in marime absoluta (α) caa si in marimi relative (α') potrivit relatiilor:

=CA_reala-CA_PR (18)

'=(CA_reala-CA_PR )/CA_PR  (19)

Pozitia absoluta ( ) denumita si flexibilitate absoluta este de dorit sa fie cu cat mai mare , pentru a evidentia o flexbilitate ridicata a intreprinderii , respectiv un risc de exploatare cat mai redus.

Indicatorul de pozitie ( ') denumit si coeficientul de volatilitate inregistreaza valori mari atunci cand riscul este minim.El are aceiasi valoare informationala ca si indicatorul absolut.

Cunoasterea pragului de rentabilitate al exploatarii permite intreprinderii fixarea obiectivului minim de realizat (CA_min ) pentru a fi profitabila , dar masura riscului determinat de atingerea punctului critic este evidentiata de coeficientul efectiv de levier al exploatarii (CELE)).

Exista trei modalitati de determinare a coeficientului efectiv de levier al exploatarii:

a)

CELE Re/Re)/( CA/CA) (20)

Apreciaza sensibilitatea rezultatului exploatarii (Re) la variatia cifrei de afaceri.

b)

CELE=CA CA-CA_PR ) (21)

Evidentiaza dependenta riscului economic de variatia cifrei de afaceri si de pozitia ei fata de pragul de rentabilitate . In apropierea pragului de rentabilitate elasticitatea rezultatului exploatarii este mai ridicata iar riscul sporit.

c)

CELE=M_CV/Re CA-CV)/(CA-CV-CF) (22)

In acelasi nivel al cifrei de afaceri , levierul exploatarii este cu atat mai mare cu cat cheltuielile fixe sunt mai mari.

Coeficientul efectiv de levier este o componenta a riscului global al intreprinderii (CELC) , alaturi de coeficientul efectiv de levier financiar (CELF).

Relatia de independenta este urmatoarea:

CELC=CELE x CELF (23)

Coeficientul de elasticitate global reflecta sensibilitatea rezultatului net (R_n) in raport cu cifra de afaceri:

CELC R_n/R_n)/( CA/CA)  (24)

Coeficientul efectiv de levier financiar (CELF) exprima sensbilitatea rezultatlui curent inainte de impozitare (R_i) la o modificare prealabila a rezultatului exploatarii (R_e)

CELF R_n/R_n)/( R_e/R_e)  (25)

Luarea in calcul a cheltuielilor financiare, care la un nivel dat de activitate sunt considerate fixe , conduce la determinarea unui prag de rentabilitate global (CA_PRG) , conform relatiei:

CAPRG CF+Ch_fin)/MCV % (26)

Pozitia intreprinderii in raport cu punctul critic global se stabileste prin intermediul indicatorului de pozitie fata de CA_PRG exprimat in valoare absoluta si relativa.

5 Definirea indicatorilor de lichiditate,solvabilitate si rentabilitate 

Strategia financiara este parte a intregului plan strategic,el este menit sa realizeze directivele financiare ale companiei.Obiectivele pot fi diferite de la o companie la alta.Strategiei financiare trebuie sa i se acorde atentie in orice moment al vietii companiei,de la inceperea afacerii si pana la sfarsitul ei.

O clasificare simplificata este urmatoarea :

Fig.

Lichiditatea arata in ce masura compania are suficiente resurse lichide sa-si plateasca debitele pe termen scurt,rentabilitatea arata profitabilitatea companiei.

Se poate spune ca orice companie se afla in una din cele patru situatii.Bineinteles ca orice companie incearca sa se situeze in prima,ceea ce inseamna ca este o companie sanatoasa.Dar cu o strategie gresita compania se poate gasi usor si repede in unul din celelalte trei.

Cel de-al II lea, bolnav cronic este situatia companiilor imbatranite,care au destui bani,bogate in trecut,dar care vand un produs aflat la sfarsitul ciclului de viata.

Cel de-al III lea,bolnav temporar,este o situatie obisnuita in care se afla compania atunci cand se dezvolta rapid.Sunt firme profitabile,dar fara bani lichizi.Aceste firme nu au avut si nu au adoptat o strategie corecta.Oricine poate ajunge in aceasta situatie de a nu avea anumite tehnici financiare.In aceasta situatie se afla in cel de-al IV-lea cadran.Aceste companii nu au lichiditati si nu sunt profitabile,iar riscul de faliment creste.

Lichiditatea activelor presupune transformarea acestora in bani,iar exigibilitatea pasivelor inseamna executia acestora la termenul cerut de creditori.Ordinea activelor in bilant fiind,de regula,inversa lichiditatilor activelor,de cele mai putin lichide pana la disponibilitatea baneasca,iar ordinea pasivelor find cea inversa exigibilitatii lor,incepand de la capitalul propriu,continuand cu datoriile pe termen lung si terminand cu cele pe termen scurt.

Solvabilitatea

Slovabilitatea  Capital social/Total active)*100 (27)

Asigurarea intreprinderilor cu capitaluri atat la inceputul cat si pe parcursul desfasurarii acesteia este primordiala pentru intreprindere.Asigurarea finantarii cu capitaluri se face in functie de costul surselor de finantare care vor asigura o finantare optima.Capitalurile se regasesc in bilantul societatii care reflecta patrimoniul acesteia la un moment dat,in partea de pasiv.Capitalul propriu al unei intreprinderi este constituit din :capital social,rezerve,profit,fonduri speciale.

O alta intrebare care se pune este :cat de mare trebuie sa fie solvabilitatea ?

Nu exista un raspuns exact,dar :

1.Legal :legea solicita o valoare minima a capitalului si rezervelor legale,care poate fi diferita de la o tara la alta ;

Juridica :minimum de capital sau justificare din partea conducerii ;

3.Financiar :nu este necesar ca si capitalul actionarilor sa fie in proportie de 100% daca datoriile pot imbunatatii rentabilitatea capitalului social,lucru denumit parghie financiara ;

Exista o parghie financiara si pentru rentabilitatea capitalului social atunci cand rentabilitatea companiei,de exemplu rentabilitatea activelor totale,este mai mare decat costul pasivelor,de exemplu dobanda.

Parghia este mai mare :

-cu cat diferenta dintre rentabilitatea companiei si costurile financiare creste ;

-cu cat indicatorul de indatorare creste ;

Lichiditatea

Lichiditatea este limita pana la care o companie are suficiente resurse lichide pentru plata datoriilor pe trmen scurt.

Indicatorii de lichiditate :

1.Lichiditatea curenta care reflecta posibilitatea de transformare in scurt timp a activelor circulante in lichiditati,pentru satisfacerea obligatiilor curente si este calculata prin formula urmatoare :

Lichiditate curenta=Active circulante/Datorii curente (28)

Lichiditatea rapida reflecta posibilitatea transformarii rapide a unor active in lichiditati pentru a satisface obligatiile de plata curente si se calculeaza cu urmatoarea formula :

Lichiditatea rapida Active circulante-Stocuri)/Datorii curente (29)

3.Perioada de recuperare a creantelor exprima timpul necesar pentru recuperarea sumelor aferente facturilor emise si neincasate si se determina cu formula :

Rata recuperarii creantelor Debitori+Facturi neincasate)*365/Cifra de afaceri (30)

Perioada de recuperare a creantelor reprezinta un instrument al politicii financiare care poate fi utilizat de catre companie,fiecare companie fiind de acord cu extinderea perioadei numai in conditiile in care vanzarile cresc si vanzarile suplimentare genereaza profituri suplimentare.Daca perioada de recuperare a creantelor este mai scurta decat perioada de plata a debitelor catre furnizori,are loc o acumulare de resurse relativ gratuita de la furnizori pentru finantarea ciclului de exploatare.Perioada de recuperare a creantelor trebuie sa fie comparata cu durata medie agreata de politica de creditare a companiei ;daca efectiv este mai mare decat durata medie agreata,situatia este neadecvata si managementul firmei trebuie sa ia masuri pentru ameliorarea situatiei

4.Rata de plata a debitelor exprima perioada medie pentru plata furnizorilor si se determina cu formula :

Rata de plata a debitelor Furnizori+Clienti)*365/Cheltuieli directe (31)

5.Serviciul datoriei este suma disponibila dupa extragerea dividendelor si a dobanzilor corespunzatoare pentru credite contractate si se determina cu formula :

Serviciuldatoriei Profit net+Amortizari-Dividende platite)/(Rate credite+Dobanzi aferente)

Cu cat valoarea indicatorului este mai mica,cu atat capacitatea de acoperire a creditelor este mai mica si deci si siguranta rambursarii acestora.