Contabilitate comparata patrimoniul economic – obiect de activitate - principiile contabile – obiective ale contabilitatii financiare

CONTABILITATE COMPARATA PATRIMONIUL ECONOMIC – OBIECT DE ACTIVITATE - PRINCIPIILE CONTABILE – OBIECTIVE ALE CONTABILITATII FINANCIARE

Din punct de vedere juridic patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor care au valoare economica, precum si a bunurilor la are acestea se refera, apartinand unei persoane fizice sau juridice.

Notiunea de patrimoniu a fost folosita de dreptul roman si semnifica averea familiala, dupa care s-a transformat in „ves in comercio” pentru a semnifica totalitatea bunurilor ce pot face obiectul unui act juridic de schimb. Preluarea conceptului de patrimoniu in doctrina contabila a dus la confruntari de idei intre cele 2 curente contabile principale:

- curentul scientist (materialist) care sustine caracterul de stiinta a contabilitatii;

- curentul tehnicist (pragmatic) care sustine caracterul de tehnica si/sau arta a contabilitatii.

Fara a intra in amanuntele acestei confruntari, bazandu-ne pe practica economica putem aprecia ca patrimoniul unei firme poate fi definit in functie de 3 coordonate:

titularul de patrimoniu;

- obiectul patrimoniului;

- fluxurile patrimoniale

Titularul de patrimoniu sunt firmele care dispun, controleaza si utilizeaza factorii de productie in cadrul unei entitati economice. Titularii de patrimoniu au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie atat financiara cat si de gestiune, adaptata la specificul activitatii;

Obiectul patrimoniului Art 11 din Legea nr. 82/1991 a contabilitatii prevede ca „detinerea cu orice titlu de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar si alte drepturi si obligatii, precum si efectuarea de operatiuni economice, fara sa fie inregistrate in contabilitate, sunt interzise”.

Astfel, obiectul patrimoniului este format din totalitatea drepturilor si obligatiilor ce pot fi exprimate in bani, apartinand unei persoane fizice sau juridice, ale carei nevoi sunt destinate sa le satisfaca, precum si bunurile la care ele se refera.

Fluxurile patrimoniale pot fi:

1. fluxuri interpatrimoniale care iau nastere intre patrimonii distincte ca urmare a tranzactiilor de pe piata (inclusiv cele generate de plata impozitelor, taxelor etc.), reprezentand relatiile firmei cu exteriorul.

2. fluxuri intrapatrimoniale care iau nastere intre componentele de activ si/sau pasiv ale patrimoniului schimband volumul si structura interna ale acestora fa a avea legatura cu piata.

In concluzie: obiectul contabilitatii financiare este reprezentarea starii patrimoniului economic la un moment dat, urmarirea si inregistrarea cronologica si sistematica a fluxurilor interpatrimoniale si a celor intrapatrimoniale si determinarea rezultatelor economico-financiare intr-o perioada de timp, de regula un exercitiu financiar.

Principiile contabile – obiective ale contabilitatii financiare

Principiile contabile se refera la continutul si  calitatea informatiei contabile furnizate prin situatiile financiare anuale. In procesul de standardizare si armonizare contabila, pe plan mondial, prioritare sunt situatiile financiare anuale, de aceea legislatia contabila a fiecarei tari enumera si defineste principiile contabile din acest punct de vedere. In Romania ele se refera la:

- continuitatea activitatii;

- permanenta metodelor;

- prudenta;

- independenta exercitiului;

- evaluarea separata a elementelor de activ si de pasiv;

- integritatea bilantului de deschidere;

- necompensarea;

- prevalenta economicului asupra juridicului;

- importanta relativa sau pragul de semnificatie

Ultimele doua principii: prevalenta economicului asupra juridicului si importanta relativa sau pragul de semnificatie, nu sunt mentionate in OMFP nr. privind Reglementarile contabile simplificate armonizate cu Directivele Europene.

1. Continuitatea activitatii este principiul conform caruia activitatea firmei este intr-un viitor previzibil. Daca administratorii au luat cunostinta de unele elemente de siguranta legate de evenimente ce pot afecta capacitatea de a se continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate in note explicative sau trebuie prezentate motivele pentru care firma nu isi poate continua activitatea. De aplicarea principiului continuitatii depinde aplicarea altor principii cum ar fi: principiul permanentei metodelor contabile, principiul independentei exercitiilor financiare, principiul utilizarii costurilor istorice, etc.

Legislatia unor tari ale Uniunii Europene (exemplu Franta) solicita comisarilor de conturi (cenzorilor) sa examineze si sa prezinte aspecte care ar putea compromite continuitatea activitatii firmei de exemplu: ineficienta capacitatii de autofinantare, ineficienta stocurilor care sa asigure continuitatea productiei sau a vanzarilor, pierderea brevetelor, a licentelor, trezorerie negativa, situatie patrimoniala neta negativa, conflicte sociale grave, repetate, plecare in masa a personalului ca urmare a unui climat de munca lipsit de perspective, etc.

2. Principiul permanentei metodelor presupune continuarea aplicarii acelorasi reguli si norme privind evaluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor, pentru a asigura comparabilitatea in timp a informatiilor contabile. Modificarea politicilor contabile este permisa doar daca ea este ceruta de lege, de un standard contabil sau daca au ca rezultat obtinerea unor informatii contabile relevante sau mai eficiente referitoare la activitatea firmei. Totusi aplicarea acestui principiu nu trebuie absolutizata, deoarece ar duce la inchistarea progresului in practica economica si contabila, de exemplu: schimbarea strategiei economice si comerciale a firmei, restructurarea firmei, schimbarea legislatiei fiscale impun schimbarea metodelor contabile avand drept scop cautarea unei mai bune imagini a performantelor firmei. In toate cazurile in care se opteaza pentru schimbarea metodelor contabile, acestea trebuie explicate in Notele explicative.

3. Principiul prudentei inseamna aprecierea rezonabila a faptelor, astfel incat sa se evite riscul de transfer asupra viitorului, a incertitudinilor prezente, susceptibile sa greveze patrimoniul sau rezultatul firmei. Adica in contabilitatea firmei trebuie reflectate pierderi previzibile si nu trebuie contabilizate profituri sperate probabile.

Reglementarile contabile, normele contabile romanesti actualizate, cer ca fiecare element patrimonial sa fie evaluat pe baza principiului prudentei, luandu-se in considerare urmatoarele:

- profiturile obtinute pana la data incheierii exercitiului financiar;

- obligatiile previzibile si pierderile potentiale din cursul exercitiului financiar incheiat sau pe termenul unui exercitiu anterior, chiar daca obligatiile sau pierderile apar in data incheierii exercitiului si data intocmirii situatiilor financiare;

- evidentierea tuturor ajustarilor de valoare datorate deprecierilor chiar daca rezultatul exercitiului financiar este pierdere.

4. Principiul independentei exercitiului presupune luarea in considerare a tuturor veniturilor si cheltuielilor corespunzatoare exercitiului financiar pentru care se face raportarea, fara a se tine seama de data incasarii sumelor sau a efectuarii platilor.

Aplicarea in practica a acestui principiu atrage dupa sine o serie de consecinte astfel:

- veniturile se contabilizeaza in momentul livrarii bunurilor, a executarii lucrarilor si prestarii serviciilor iar cheltuielile se contabilizeaza in momentul exigibilitatii costului serviciilor de catre prestatori;

- utilizarea conturilor de regularizare: venituri si cheltuieli constatate in avans;

- reflectarea in fiecare exercitiu a deprecierilor (amortismente si provizioane);

- veniturile si cheltuielile constatate in exercitiul curent dar care vizeaza exercitii viitoare constituie datorii si creante in curs fata de cel urmator.

5. Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si pasiv se refera la faptul ca in vederea stabilirii valorii totale corespunzatoare unei pozitii din bilant, se va determina separat valoarea aferenta fiecarui element individual de activ sau de pasiv.

6. Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere consta in faptul ca bilantul de deschidere al unui exercitiu financiar trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere a exercitiului financiar precedent. Exceptie sunt corectiile impuse de IAS 8 :Profitul net sau pierderea neta a perioadei, erori fundamentale si modificari ale politicilor contabile”.

7. Principiul necompensarii presupune ca valorile elementelor ce reprezinta active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezinta pasive, respectiv veniturile cu cheltuielile, cu exceptia compensarilor intre active si pasive admise de standardele internationale de contabilitate. Acest principiu porneste de la faptul ca pentru operatiunile comerciale cu tertii sunt incheiate contracte economice, iar contabilitatea trebuie sa reflecte rezultatul fiecarui contract. Aplicarea acestui principiu presupune ca:

- in bilant nu se compenseaza creantele cu datoriile fata de acelasi tert;

- nu se compenseaza plusurile cu minusurile de valoare in cazul aplicarii principiului prudentei.

8. Principiul prevalentei economicului asupra juridicului inseamna ca informatiile prezentate in situatiile financiare trebuie sa reflecte realitatea economica a evenimentelor si tranzactiilor, nu numai forma lor juridica. Aceasta prioritate in formularea „substance over form principle” (substanta vizavi de principiu) caracterizeaza sistemul de contabilitate american in comparatie cu contabilitatea tarilor Uniunii Europene unde informatia contabila este puternic influentata de aspecte juridice. Adica in contabilitate se inregistreaza procesele economice fara sa se tina seama de aparenta juridica. Interpretarea anglo-saxona „ true and fair view” (adevarul si corecta lui vedere) respectiv imaginea fidela a fost reglementata in legislatia comerciala engleza din 1948 iar in Europa prin Directiva a IV – a, dupa ce anglo-saxonii au conditionat participarea lor la masa tratativelor celei de-a 4 – a Directive contabile europene cu continentalii de aceasta imagine fidela.

Interpretarea europeana continentala concretizeaza primatul aparentei juridice asupra relativitatii economice „imaginea fidela este rodul conformitatii cu regulile si a sinceritatii conturilor, atribute ridicate la rang de principii” in conditiile in care in cadrul grupurilor de firme internationale dominate de capitalul american care incepe sa impuna reguli anglo-saxone, realitatea economica incepe sa-si faca loc. In acest context mondial si specialistii francezi care sustin sinceritatea conturilor prin profesionalismul contabilului prin aplicarea corecta a principiilor contabile, au reantragit formularea „sinceritate si conform cu regulile = concept de imagine fidela” la „ sinceritate, conform cu regulile si fidelitate = concept de imagine fidela” unde fidelitatea consta in a conferi conturilor o imagine cat mai obiectiva a realitatii economice care sa conduca la „fair-play” in situatiile financiare cat sa faca posibila informarea exacta a tertilor asupra bilantului si rezultatelor firmei.

In disputa aceasta intre anglo-saxoni si continentali, normele contabile romanesti sustin prevalenta economicului asupra juridicului.

9. Principiul pragului de semnificatie releva faptul ca orice element catre o valoare semnificativa trebuie prezentat separat in cadrul situatiilor financiare. Elementele patrimoniale care au valori nesemnificative, de aceeasi natura sau functii similare, vor fi insumate, nefiind necesara prezentarea lor separata. Acestui principiu i se mai spune si al importantei relative si este usor de observat actiunea sa in notele explicative anexa la situatiile financiare.