Metodologia de cercetare - contabilitate

Metodologia de cercetare - contabilitate

Cunoasterea oricarui lucru presupune o apropiere spirituala. Esenta fenomenelor vietii economice nu este identica cu formele sale de manifestare, nu se afla in straturile care sunt la suprafata lor, ci in adancurile lor, ceea ce face ca aceasta sa nu poata fi observata doar cu ochiul liber, ci doar cu ochii stiintei. Se accepta ca problema cunoasterii ar fi tripla, incluzand: natura cunoasterii, criteriile, valoarea si posibilitatile cunoasterii.

Teoria cunoasterii reprezinta o parte a filosofiei. La inceputuri, filosofia si stiinta erau considerate identice, dar, in timp, s-au delimitat obiectul cunoasterii, frontierele diverselor ramuri stiintifice, perfectionarea metodelor, procedeelor si tehnicilor de investigare stiintifica.

Actualmente, sunt acceptate ca discipline stiintifice unele cum ar fi gnoseologia (teoria cunoasterii), care analizeaza probleme ale cunoasterii, ale relatiilor dintre obiectul si subiectul cunoasterii si la cel mai ridicat nivel de abstractizare.

Filosofia stiintei reflecta ansamblul ramurilor stiintei si evolutia lor. Atunci cand ganditorii nu mai sunt doar filosofi, ci devin savanti, apar termeni noi cum ar fi cel de epistemologie.

Epistemologia este o parte a gnoseologiei care studiaza desfasurarea procesului cunoasterii in cadrul unor diferite ramuri stiintifice. Se mai adauga euristica, parte a stiintei care are ca obiect descoperirea unor fapte si cunostinte.

In ceea ce priveste cunoasterea economica, putem remarca existenta unor discipline cum ar fi:

     gnoseologia economica ce studiaza ce raporturi se stabilesc intre subiectul cunoasterii si procesele, fenomenele vietii micro-, macro-, mondo-economice, avand ca ax central raporturile dintre realitate si cunoastere;

     epistemologia economica analizeaza natura cunoasterii stiintifice economice si posibilitatile cunoasterii fenomenelor, proceselor si relatiilor economice.

Epistemologia in general, si, deci, si epistemologia economica stricto senso, reprezinta o cercetare critica efectuata a posteriori, axata pe validitatea stiintei. In structura epistemologiei economice un loc aparte il ocupa corpul de principii care prezideaza cercetarea economica stiintifica si ansamblul de reguli si norme care vizeaza modalitatile de culegere, selectare si prelucrare a informatiilor economice si a tehnicilor adecvate de cercetare.

Arsenalul metodologic utilizat de economia politica s-a imbogatit sistematic, cuprinzand in prezent: bazele filosofice, legile ce guverneaza gandirea, semnificatiile metodologice ale categoriilor si legilor economice, tehnicile de cercetare, metodele stiintifice generale.

Bazele filosofice ale cunoasterii sunt exprimate prin legile si sistemul categorial pe care le sustin, cu care opereaza si care au stat sau stau la baza variilor orientari metodologice. Legile dialecticii, de buna seama, au caracter general, campul lor de actiune fiind unul care cuprinde tot universul natural si social, ca urmare, cercetarea economica nu poate porni decat de la legile generale ale dialecticii.

Importanta metodologica a categoriilor si legilor filosofice consta in faptul ca, prin intermediul acestora, cercetarea stiintifica este orientata si se pot observa lucruri care se petrec in profunzime, nu doar la suprafata.

Gandirea economica, precum gandirea in general, sunt guvernate de propriile legi si principii ale logicii formale, cum ar fi:

a)     legea identitatii care afirma ca orice idee ar trebui sa aiba acelasi parcurs in procesul  gandirii, indiferent cat s-ar repeta si, ca urmare, un cercetator ar trebui sa lamureasca, in primul rand, esenta si continutul conceptului cu care opereaza, sa il defineasca;

b)     legea contradictiei, conform careia doua judecati sau enunturi opuse/contradictorii referitoare la acelasi obiect, privit in acelasi moment si sub aceleasi aspecte, nu pot fi adevarate, dar ambele pot fi eronate;

c)     legea tertului exclus, in concordanta cu care, avand doua judecati de valoare despre acelasi obiect si in acelasi interval de timp, din puncte de vedere identice, una trebuie sa fie adevarata si una neaparat falsa;

d)     legea fundamentarii suficiente, care sustine ca, pentru ca un enunt sa fie pe deplin veridic, ar trebui sa fie confirmat de realitati sau de propozitiuni care au fost formulate anterior de catre terti si a caror veridicitate a fost confirmata.

In economia politica sunt utilizate ca metode si procedee stiintifice urmatoarele: metoda comparativa, analiza si sinteza, ipoteza, inductia si deductia, analogia, metodele logice si istorice etc.

Metoda compararii, cea pe care am utilizat-o si noi in prezenta lucrare, reprezinta procedeul logic cel mai general si universal utilizat. Aprecierea necunoscutului prin cunoscut se poate efectua prin intermediul comparatiei. In absenta comparatiilor nu pot fi efectuate nici cele mai elementare analize si nici generalizari.

Comparatia constituie baza gandirii stiintifice si se impleteste cu diferite elemente in procesul gandirii atat la nivel empiric cat si la cel al gandirii teoretico-abstracte, iar pe comparatie se bazeaza procesul masurarii, cel mai utilizat de economisti. Comparatiile au rol in sistematizarea fenomenelor economice, in clasificarea tinand cont de asemanari si deosebiri. Sarcina cognitiva a comparatiei este relevarea deosebirilor si asemanarilor dintre fenomenele analizate; in acest mod generalul si particularul si conceptele corespunzatoare sunt abstrase din lumea obiectiva pe calea comparatiei.

Comparatiile au un rol insemnat pentru sistematizarea fenomenelor economice si clasificarea acestora tinand cont de asemanari si deosebiri. De asemenea, comparatia creeaza conditiile necesare pentru studierea aprofundata a vietii economice.

Analiza si sinteza. Fenomenele economice sunt percepute ca un ansamblu dar nu este suficient acest lucru pentru cunoastere, ele trebuie divizate mental in partile componente. Analiza creeaza posibilitatea studierii partilor constitutive ale unui ansamblu si conduce la anumite abstractii, insa aceasta nu inseamna incheierea procesului cercetarii stiintifice deoarece nu poate oferi un tablou inchegat asupra intregului. Ca urmare, procesul analizei logice trebuie continuat prin reconstructie logica, adica prin sinteza. Analiza incepe cunoasterea si merge pana la un punct, iar sinteza continua procesul cunoasterii si il desavarseste.

Inductie si deductie. Inductia consta in desprinderea unor concluzii generale, principii din analiza unor cazuri particulare, respectiv se merge de la particular spre general. Deductia este opusul inductiei in sensul ca sunt aplicate tezele generale si principiile la analizarea unor procese particulare, iar gandirea merge de la cunoasterea intr-un grad mai mare a generalului spre cunoasterea acestuia intr-un grad mai mic.

Inductia si deductia pot avea caracter formal-superficial sau caracter real. Inductia este formal-superficiala atunci cand sunt generalizate numai trasaturi identice exterioare, dar prin trecerea de la individ la microgrup sau de la microgrup la macrogrup nu poate fi depistata esenta si cauzele de profunzime ce genereaza obiectul cunoasterii. In aceasta situatie si concluziile formulate sunt general-formale.

Inductia este reala cand se merge de la individual la particular si apoi la general si sunt cuprinse in gandire trasaturile esentiale. Deductia este formala cand particularul este dedus din generalul-formal si individualul din particularul-formal. Putem vorbi de deductie reala cand punctul de pornire il constituie generalul esentializat. Pentru cercetare ambele metode sunt necesare deoarece se completeaza atunci cand sunt asezate pe premise corecte.

Metoda analogiei reprezinta o metoda de aprofundare a cunoasterii. Concluziile care sunt trase nu sunt certe, ci probabile deoarece se bazeaza pe relatiile si legaturile necesare care exista in realitate intre trasaturile diverselor fenomene. Gradul de probabilitate al concluziilor depinde de numarul trasaturilor asemanatoare si de masura in care acestea exprima o treapta mai profunda a esentialitatii obiectelor comparate. Concluziile sunt strans legate de procedeele inductive si deductive, de cele matematice si de metoda comparatiei.

Ipoteza este un instrument, o presupunere fundamentata in mod stiintific referitor la legaturi, relatii, cauze posibile ale unor fenomene, iar concluziile au un caracter probabilistic. Putem considera ca ipoteza este o idee preliminara care se obtine teoretic pe baza examinarii unui volum destul de restrans de cunostinte. Modelele reprezinta un tip aparte de ipoteze, iar in economie se apeleaza mai ales la modele economico-matematice.

Metoda ridicarii de la abstract la concret. Cunoasterea economica, ca orice cunoastere stiintifica, porneste de la concretul senzorial pentru a ajunge la concretul gandit, respectiv cel care apare dupa o cunoastere profunda.

Logic si istoric in cunoasterea economica. Se stie ca obiectul economiei politice are caracter istoric. Metoda istorica urmareste fenomenele economice de la cele mai simple la cele mai complexe elemente. Metoda logica cerceteaza procesele economice in evolutia acestora de la simplu la complex, dar nu ia in considerare faptele intamplatoare si presupune istoricul ca un moment al sau. In acest caz, firul ideilor incepe cu ceea ce incepe si istoria, reflecta procesul istoric dar reflectarea este corectata tinand cont de legile procesului istoric real, iar ceea ce este tipic este trecerea de la abstract spre concret.

Folosirea metodelor matematice este o necesitate practica si teoretica pentru economie. Unii sunt de parere ca aceasta ar avea doar un rol ilustrativ si de calcul deoarece matematica ar fi pentru economie doar o "aritmeticometrie perfectionata", in timp ce altii sunt de parere ca matematica nu ar indeplini numai rolul de a descrie parametrii cantitativi, ci ar permite patrunderea in substraturile mai absconse ale esentei proceselor economice, reliefarea interdependentelor functionale care exista intre raporturile structurii si mecanismului de functionare ale proceselor economice. Prin matematica pot fi surprinsi si parametrii calitativi, chiar daca acestia nu sunt expliciti.

Metodele statistice utilizeaza ca procedee observarea fenomenelor economice, inregistrarea informatiilor si datelor necesare, compararea, clasificarea, indicatori economici, tabele si grafice statistice.

Metoda de expunere se deosebeste, formal, de cea de cercetare, dar ar trebui sa fie tot metoda de cercetare fara momentele ei secundare sau stanjenitoare. "Prin metoda de investigare, explicare, refacere mentala, (ideala) a realitatii economice, si infatisarea acestui edificiu, stiinta si deci si Economia politica ofera celor interesati nu numai cunostinte despre obiect ci si elemente foarte utile pentru formarea si dezvoltarea deprinderii, a capacitatii de a invata cum sa invete, cum sa descopere, cum sa gandeasca si sa actioneze creator, dovedindu-si astfel si virtutile ei euristice". (Negucioiu et.al., 1998, p.174)

Modul nostru de abordare, precum si tratamentul stiintific, a pornit de la o cugetare a lui Descartes, care spunea: "gandesc, deci compar". In general, metodologia cercetarii stiintifice a sistemelor contabile comparate utilizeaza cel putin doua tipuri de abordari - cele de tip tematic si cele care evidentiaza sistemele contabile apartinand unor tari diferite.

Abordarile tematice au in vedere, cu precadere, observarea si interpretarea unor diferente culturale care apar intre tari sau in interiorul unora dintre ele si acestea corelate cu problemele companiilor multinationale care actioneaza in aceste tari.

Pe parcursul cercetarii intreprinse ne-am axat mai ales pe cercetarea calitativa, fara a neglija si aspetele cantitative. Ca arie a cercetarii am decis sa ne referim la diversitatea si armonizarea contabila internationala. Am utilizat cu precadere analiza documentelor (literatura de specialitate) si observarea neparticipativa.

Cercetarea calitativa este diferita de cea cantitativa prin cinci trasaturi esentiale (vezi Chelcea, 2007, p.77 referitor la conceptia lui H.S.Becker) si anume:

1. raportarea la pozitivism
2. acceptarea unor puncte de vedere postmoderne
3. surprinderea punctului de vedere al individului
4. investigarea constrangerilor vietii cotidiene
5. asigurarea descrierilor ample

Mai recent, studiile se centreaza pe diferentele culturale ce influenteaza metodologia abordarii diferitelor sisteme contabile. Ca urmare, am ales si noi sa comparam sistemele contabile din diferite tari pentru a sesiza asemanarile si deosebirile dintre acestea.

In analiza noastra am utilizat ca metode culegerea de informatii, prelucrarea acestora, interpretarea rezultatelor cercetarii etc. iar ca tehnici studiul literaturii de specialitate, cautarea in diferite baze de date, selectarea informatiilor disponibile, realizarea de corelatii intre diversele informatii etc. Procedeele folosite sunt lecturarea documentelor disponibile, utilizarea motoarelor de cautare on-line, construirea unor baze de date pentru prelucrarea si interpretarea rezultatelor cercetarii, iar instrumentele de investigare au fost sisteme de organizare a datelor, baze de date, publicatii si resurse on-line.

Ca surse de informare am apelat la reglementari juridice, articole publicate in jurnale recunoscute la nivel national si international, lucrari de specialitate relevante, analize si studii ce tin de domeniul de cercetare, mai ales ale unor organisme profesionale recunoscute pe plan international (IASB, FASB, World Bank, PWC, UNCTAD, United Nations etc.), baze de date on-line (IMF, World Bank, WTO etc.), observatii participative.

Abordarea noastra este preponderent deductiva deoarece am pornit de la teorii, concepte si metode existente si mergand spre particularizarea acestora la nivelul mai multor sisteme contabile.

Metodele de cercetare amintite le-am utilizat dupa cum urmeaza:

pentru stadiul cunoasterii am folosit mai ales observatia, sinteza si comparatia;

in ceea ce priveste abordarea conceptuala a armonizarii contabile internationale ne-am orientat tot spre metode cercetare transversale, respectiv observatia, sinteza, comparatia etc. Sesizam ca cercetarea are in special caracter calitativ;

pentru analiza dezvoltarii sistemului de apreciere a nevoii de armonizare contabila la nivelul diferitelor sisteme nationale am utilizat metode longitudinale, mai ales studiul de caz, la fel ca si pentru masurarea armonizarii referentialului contabil romanesc cu cel international (IAS/IFRS);

referitor la abordarea conceptuala a problematicii masurarii armonizarii materiale metodele utilizate au fost cele transversale, cu precadere observatia, sinteza si comparatia.

Pentru a concluziona, metodele, tehnicile, instrumentele si procedeele utilizate au la baza o abordare accentuat deductiva, iar cercetarea este mai ales calitativa, dar cu elemente cantitative, utilizand ca metode analiza documentara, observatia neparticipativa si participativa, metoda comparatiei, tehnica arhivistica etc. Dintre cele mai folosite surse informationale mentionam actele legislative, articole si carti de specialitate, analize si studii de referinta, rapoartele organizatiilor de profil, ale auditorilor, situatiile financiare ale entitatilor luate in calcul, luari de pozitii etc.

In ceea ce priveste analiza referentialelor contabile am utilizat cu precadere analiza documentelor. De buna seama, cercetatorul are un rol pasiv deoarece nu mai poate influenta direct evenimentele ci doar observa interactiunile. Totusi, tehnica arhivistica este o sursa secundara care presupune o cautare prealabila a indexului fisierelor de interes. Metoda comparativa am utilizat-o in vederea studierii teoriilor si practicilor contabile din diverse tari pentru a identifica similitudini si diferente intre diferite sisteme contabile.