Contractul de mandat

Contractul de mandat

Capitolul I

Notiuni generale. Conditii de valabilitate
ale mandatului1

Sectiunea I – Notiune. Conditii de valabilitate

§ 1. Notiune

Mandatul este contractul prin care o parte, numita mandatar, se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte parti, numita mandant (art. 2009 C.civ.).

Mandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros.

Mandatul dintre doua persoane fizice se prezuma a fi cu titlu gratuit. Cu toate acestea, mandatul dat pentru acte de exercitare a unei activitati profesionale se prezuma a fi cu titlu oneros (art. 2010 alin. (1) C.civ.).

Regulile de la mandat se aplica si mandatului tacit reciproc al sotilor cu privire la bunurile comune (art. 345 alin. (2) si 346 alin. (2) C.civ.). Ele se aplica, de asemenea, in cazurile in care s‑a instituit curatela (art. 178 C.civ.), precum si in raporturile dintre persoane juridice si cei care alcatuiesc organele sale (art. 209 alin. (3) C.civ.).

Notiunea de „mandat“ are mai multe sensuri.

Pe langa sensul comun de contract mentionat mai sus, ea poate semnifica imputernicirea scrisa data de catre mandant mandatarului, fiind sinonima cu „procura“.

In procedura penala si in procedura civila este folosita sintagma „mandat de aducere“ care semnifica un act procedural emis de organul de urmarire penala ori de instanta civila sau penala in temeiul caruia un invinuit, martor sau expert, este adus, prin grija organelor de politie, in fata organului emitent.

Notiunea „mandat postal“ semnifica o scrisoare (tip) pentru expedierea banilor sau a coletelor prin posta, iar mandatul de deputat reprezinta in dreptul constitutional imputernicirea data de alegatori unei persoane sa o reprezinte in Parlament.

§ 2. Mandatul si contractele inrudite

Mandatul cu titlu oneros se aseamana cu contractul de munca si cu contractul de antrepriza de servicii.

Deosebirea dintre ele consta in faptul ca, in timp ce obiectul principal al mandatului il constituie incheierea de acte juridice cu tertii, iar mandatarul este de regula reprezentantul mandantului, obiectul contractelor de munca si respectiv, de antrepriza de servicii sunt faptele materiale si intelectuale prestate pentru angajator (respectiv, client), iar salariatul, respectiv antreprenorul, nu au calitatea de reprezentanti ai angajatorului (respectiv, clientului), afara de cazul in care dreptul de reprezentare nu le‑a fost dat anume.

§ 3. Mandatul cu reprezentare si mandatul fara reprezentare

Mandatul este cu reprezentare sau fara reprezentare (art. 2011 C.civ.).

Mandatul cu reprezentare este contractul prin care o parte numita mandatar se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte parti numite mandat.

Mandatul fara reprezentare este contractul in temeiul caruia o parte, numita mandatar, incheie acte juridice in nume propriu, dar pe seama celeilalte parti, numite mandant, si isi asuma fata de terti obligatiile care rezulta din aceste acte, chiar daca tertii aveau cunostinta despre mandat (art. 2039 C.civ.).

Mandatul fara reprezentare (contractul de prête-nom) este o forma a simulatiei prin interpunere de persoane.

§ 4. Forma mandatului cu reprezentare

Mandatul este un contract consensual care se formeaza prin acordul de vointa al partilor (solo consensus).

Contractul de mandat poate fi incheiat in forma scrisa, autentica ori sub semnatura privata, sau verbala. Acceptarea mandatului poate rezulta si din executarea sa de catre mandatar.1

Mandatul dat pentru incheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme trebuie sa respecte acea forma, sub sanctiunea aplicabila actului insusi. Prevederea nu se aplica atunci cand forma este necesara doar pentru opozabilitatea actului fata de terti, daca prin lege nu se prevede altfel (art. 2013 C.civ.).

Daca din imprejurari nu rezulta altfel, mandatarul il reprezinta pe mandant la incheierea actelor pentru care a fost imputernicit.

Imputernicirea pentu reprezentare sau, daca este cazul, inscrisul care o constata se numeste procura.1

Dispozitiile referitoare la reprezentarea in contracte se aplica in mod corespunzator contractului de mandat (art. 2012 C.civ.).

In mod obisnuit, mandatul este expres si imbraca forma contractului scris, semnat de mandant si de mandatar, forma utilizata mai ales atunci cand mandatul este cu titlu oneros, sau forma procurii (imputernicirii, delegatiei) care are semnificatia juridica a ofertei de mandat.

Procura data mandatarului este oferta de mandat facuta de mandant si, in acelasi timp inscrisul probatoriu (instrumentum) al actelor pe care urmeaza sa le faca mandatarul.

Pentru ca procura sa se transforme in contract de mandat, ea trebuie sau sa fie acceptata expres, in scris, de mandatar, sau, asa cum se intampla cel mai des in practica, sa fie pusa in executare, adica sa fie acceptata tacit.

In cazul reprezentarii conventionale, atat reprezentatul, cat si reprezentantul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia actul pentru care reprezentarea a fost data.

Contractul este anulabil atunci cand consimtamantul reprezentantului este viciat. Daca insa viciul de consimtamant priveste elemente stabilite de reprezentat, contractul este anulabil numai daca vointa acestuia din urma a fost viciata.

Afara de cazul in care sunt relevante pentru elementele stabilite de reprezentat, buna sau reaua-credinta, cunoasterea sau necunoasterea unei anumite imprejurari se apreciaza in persoana reprezentantului.

Reprezentatul de rea-credinta nu poate invoca niciodata buna-credinta a reprezentantului.

Imputernicirea nu produce efecte decat daca este data cu respectarea formelor cerute de lege pentru incheirea valabila a contractului pe care reprezentantul urmeaza sa il incheie.

Procura trebuie data in forma in care urmeaza a fi incheiat actul de catre mandatar respectand principiul simetriei formelor. Astfel, daca actul care urmeaza a fi incheiat de mandatar este un caz solemn (forma autentica), si procura, care va face corp comun cu actul, trebuie sa fie data in forma autentica.

In acest sens, art. 38 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici prevede ca „Partile pot fi reprezentate la autentificare printr‑un mandatar cu procura speciala autentica“. Alteori legea prevede necesitatea procurii in forma autentica indiferent de forma actului ce va fi incheiat de mandatar.

Mandatul tacit trebuie sa rezulte din imprejurari de fapt care sa faca neindoielnica intentia de reprezentare a partilor.

Acceptarea tacita rezulta din executarea de catre mandatar a insarcinarii date.

In schimb oferta de mandat special trebuie sa fie expresa.2

Mandatul aparent este cel in care mandatarul a facut acte juridice, cu numele mandantului inainte de a cunoaste sau de a fi putut cunoaste cauza de incetare a mandatului, iar tertii contracteaza cu aparentul mandatar, avand credinta scuzabila si legitima ca acesta are putere de reprezentare.

Un exemplu de mandat aparent este cel al mandatarului caruia i s‑a revocat mandatul, dar revocarea nu este adusa la cunostinta lui.

Mandatul aparent va produce efecte pentru aceleasi ratiuni pentru care exista si produce efecte mandatul fara reprezentare.

Tot ceea ce mandatarul a facut, in numele mandantului, inainte de a cunoaste sau de a fi putut cunoaste cauza de incetare a mandatului este socotit ca valabil facut in executarea acestuia (art. 2036 C.civ.).

Mai mult, art. 2037 C.civ., stabileste ca „La incetarea in orice mod a mandatului, mandatarul este tinut sa-si execute obligatiile prevazute de art. 2019, adica de a da socoteala despre gestiunea sa si de a remite mandantului tot ce a primit in temeiul imputernicirii sale, datorand dobanzi pentru sumele intrebuintate in folosul sau incepand din ziua intrebuintarii, iar pentru cele cu care a ramas dator din ziua in care a fost pus in intarziere.

Daca mandantul ratifica actele mandatarului aparent, acesta se va transforma retroactiv in mandat.1

Daca mandatul nu este ratificat, tertul contractant de buna‑credinta poate actiona impotriva mandantului in temeiul actului incheiat cu mandatarul aparent.

In cazul contrar, cand mandatarul a fost de rea-credinta, si desi, cunoscand cauza de incetare a mandatului a incheiat acte juridice cu tertii in numele mandantului, aceste acte nu isi vor produce efecte fata de mandant.

Mandatarul aparent va raspunde fata de tert delictual, nu contractual, pentru ca nu a contractat in nume propriu.

Codul civil reglementeaza si situatia in care initiativa incheierii contractului de mandat apartine mandatarului.

In absenta unui refuz neintarziat, mandatul se considera acceptat daca priveste actele a caror incheiere intra in exercitarea profesiei mandatarului ori pentru care si-a oferit serviciile fie in mod public, fie direct mandantului.

In aplicarea acestei dispozitii se va tine seama, intre altele, de prevederile legale, de practicile stabilite intre parti si de uzante” (art. 2014 C.civ.).

Daca partile nu au prevazut un termen, contractul de mandat inceteaza in trei ani de la incheierea lui (art. 2015 C.civ.).

§ 5. Proba mandatului

Mandatul incheiat in forma unui contract scris se dovedeste prin inscrisul constatator al contractului.

Nu va trebui insa sa fie indeplinita formalitatea „bun si aprobat“.

Contractantul poate intotdeauna cere reprezentantului sa faca dovada puterilor incredintate de reprezentat si, daca reprezentarea este cuprinsa intr-un inscris, sa ii remita o copie a inscrisului, semnata pentru conformitate.

In cazul mandatului tacit executat, atat oferta cat si acceptarea sunt dovedite prin faptul executarii.

In cazul mandatului tacit neexecutat, care rezulta din imprejurari de fapt care fac neindoielnica intentia partilor, dovada se face atat de parti, cat si de tertul cu care s‑a contractat, prin orice mijloc de proba admis de lege, chiar si daca actul care se incheie de mandatar cu tertul trebuie sa fie facut in forma scrisa, (doar pentru opozabilitate fata de terti) (art. 242 C.proc.civ.).

Nu mai putin, potrivit alin. (2) prima fraza al art. 2013. „Mandatul dat pentru incheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme trebuie sa respecte acea forma sub sanctiunea aplicabila actului insusi.”

Aceasta dispozitie, care consacra principiul formelor simetriei restrange posibilitatile de dovada ale acestui mandat, facand inadmisibile proba cu martori sau prezumtii pentru dovedirea lui.

Prevederea legala a alin. (2) art. 2013 mentionata mai sus „nu se aplica cand forma este necesara doar pentru opozabilitatea actului fata de terti, daca prin lege nu se prevede altfel”.

Continutul si intinderea mandatului vor fi stabilite prin orice mijloc de probatiune, prin interpretarea clauzelor contractuale, in sens restrictiv in caz de indoiala.

In cazul in care nu se poate dovedi incheierea tacita a unui contract de mandat, raporturile dintre parti pot imbraca forma gestiunii de afaceri sau imbogatirii fara justa cauza.

§ 6. Partile in contractul de mandat

Partile in contractul de mandat sunt: mandantul si mandatarul.

Mandantul este persoana care in temeiul acordului de vointa imputerniceste pe mandatar sa faca ceva, si anume sa incheie acte juridice, pe seama sa.

Mandatarul este persoana care se obliga sa faca ceva, sa incheie acte juridice in numele si pe seama mandantului.

Pentru a incheia contractul de mandat, mandantul trebuie sa aiba capacitatea ceruta pentru a incheia el insusi actul pe care il insarcineaza pe mandatar sa il incheie (act de conservare, administrare sau de dispozitie).

Mandatarul trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu, deoarece el trebuie sa exprime in actele pe care le incheie cu tertii un consimtamant valabil.

Lipsa consimtamantului si viciile de consimtamant se apreciaza atat in persoana mandantului, cat si in cea a mandatarului.

§ 7. Obiectul mandatului si intinderea acestuia

Mandatul poate avea ca obiect principal numai incheierea actelor juridice, si numai cu caracter accesoriu a actelor materiale.

Actele juridice cu caracter strict personal nu pot fi obiect al mandatului.

Obiectul mandatului trebuie sa fie moral, licit, posibil si determinat.

Sub aspectul intinderii sale, mandatul poate fi special cand este dat pentru una sau mai multe operatiuni juridice determinate limitativ sau general, cand mandatarul primeste imputernicirea sa incheie acte de conservare si de administrare in numele si pe seama mandantului.

Mandatarul are nevoie de un mandat special pentru a incheia acte de dispozitie.

In schimb, el poate incheia acte de conservare sau de administratie in temeiul unui mandat general.

„Mandatul general autorizeaza pe mandatar sa efectueze numai acte de conservare si de administrare.

Pentru a incheia acte de instrainare sau grevare, tranzactii ori compromisuri, pentru a se putea obliga prin cambii sau bilete la ordin ori pentru a intenta actiuni in justitie, precum si pentru a incheia orice alte acte de dispozitie, mandatarul trebuie sa fie imputernic in mod expres.1

Mandatul se intinde si asupra tuturor actelor necesare executarii lui, chiar daca nu sunt precizate in mod expres” (art. 2016 C.civ.).

Interpretarea obiectului si limitelor mandatului se face restrictiv, in scopul protejarii intereselor mandantului. Mandatul conceput in termeni generali cuprinde numai acte de administratie.

Mandatarul nu poate face nimic in afara limitelor mandatului.

Actul incheiat de mandatar cu sine insusi sau cu o terta persoana pe care tot el o reprezinta (dubla reprezentare sau autocontractul) sunt anulabile pentru dol prin reticenta.

Contractul incheiat de reprezentant cu sine insusi, in nume propriu, este anulabil numai la cererea reprezentatului, cu exceptia cazului in care reprezentantul a fost imputernicit in mod expres in acest sens sau cuprinsul contractului nu a fost determinat in asemenea mod incat sa excluda posibilitatea unui conflict de interese.

Aceleasi dispozitii se aplica si in cazul dublei reprezentari (art. 1304 C.civ.).

In schimb, mandatul in interes comun, cand mandatarul face un act juridic cu un tert, atat in numele si in interesul mandantului, cat si in numele si interesul sau personal, este valabil (de exemplu, mandantul si mandatarul sunt coproprietari ai unui bun pe care au hotarat sa il vanda).

Contractul incheiat de un reprezentant aflat in conflict de interese cu reprezentatul poate fi anulat la cererea reprezentatului, atunci cand conflictul era cunoscut sau trebuiia sa fie cunoscut de contractant la data incheierii contractului.

Sectiunea a II‑a – Efectele contractului de mandat

§ 1. Efectele contractului de mandat intre parti

1) Obligatiile mandatarului

a) Obligatia de a executa mandatul este principala obligatie a mandatarului.

Mandatarul este obligat a executa mandatul atat timp cat este insarcinat si este raspunzator de daune‑interese ce ar putea deriva din cauza neindeplinirii lui.

Mandatarul nu poate sa depaseasca limitele stabilite prin mandat.

Cu toate acestea, el se poate abate de la instructiunile primite daca ii este imposibil sa il instiinteze in prealabil pe mandant si se poate prezuma ca acesta ar fi aprobat abaterea daca ar fi cunoscut imprejurarile ce o justifica. In acest caz, mandatarul este obligat sa il instiinteze de indata pe mandant cu privire la schimbarile aduse executarii mandatului (art. 2017 C.civ.).

El este, de asemenea, obligat in cazul mortii incapacitatii sau falimentului mandantului sa continue executarea mandatului, atunci cand acesta are ca obiect incheierea unor acte succesive in cadrul unei activitati cu caracter de continuitate, daca aceasta activitate este in curs de desfasurare cu respectarea dreptului de revocare sau renuntare al partilor sau al mostenitorilor acestora (art. 2030 alin. (2) C.civ.).

Daca, dupa acceptarea mandatului, mandatarul isi da seama ca nu il va putea indeplini, fiindu‑i peste puteri, el va putea renunta la mandat, notificand mandantului, renuntarea sa.

In mandatul incredintat avocatului exista si unele obligatii specifice.

Avocatul este indreptatit sa foloseasca oricare dintre mijloacele de exercitare a dreptului de aparare prevazute de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat pentru apararea clientului sau.

Avocatul are obligatia de a pastra secretul profesional, obligatie absoluta si nelimitata in timp, care se intinde asupra tuturor activitatilor avocatului, asociatilor, colaboratorilor si avocatilor salarizati in cadrul profesiei.

Avocatul nu poate fi obligat, in nici o circumstanta si de catre nici o persoana, fizica sau juridica, sa divulge secretul profesional.

Neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiei antreneaza raspunderea mandatarului atat pentru dol, cat si pentru culpa.

Daca mandatul este cu titlu oneros, mandatarul este tinut sa execute mandatul cu diligenta unui bun proprietar (culpa levis in abstracto). Daca insa mandatul este cu titlu gratuit, mandatarul este obligat sa il indeplineasca cu diligenta pe care o manifesta in propriile afaceri (culpa levis in concreto).

Mandatarul este obligat sa il instiinteze pe mandant despre imprejurarile care au aparut ulterior incheierii mandatului si care pot determina revocarea sau modificarea acestuia (art. 2018 alin. (2) C.civ.).

Mandatarul va raspunde in ambele cazuri pentru intreaga paguba cauzata mandantului prin neexecutarea obligatiei sau prin executarea ei defectuoasa.

El nu va raspunde insa pentru neexecutarea obligatiilor de catre tert, afara de cazul in care alegerea tertului contractant nu se datoreaza culpei sale.

b) Obligatia de a da socoteala despre indeplinirea mandatului

Orice mandatar este tinut sa dea socoteala despre gestiunea sa si sa remita mandantului tot ceea ce a primit in temeiul imputernicirii sale, chiar daca ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului.1

In perioada in care bunurile primite cu ocazia executarii mandatului, de la mandant ori in numele lui, se afla in detinerea mandatarului, acesta este obligat sa le conserve (art. 2019 C.civ.).

Mandatarul datoreaza dobanzi pentru sumele intrebuintate in folosul sau incepand din ziua intrebuintarii, iar pentru cele cu care a ramas dator, din ziua in care a fost pus in intarziere.

In lipsa unei conventii contrare, mandatarul care si-a indeplinit mandatul nu raspunde fata de mandant cu privire la executarea obligatiilor asumate de persoanele cu care a contractat, cu exceptia cazului in care insolvabilitatea lor i-a fost sau ar fi trebuit sa ii fi fost cunoscuta la data incheierii contractului cu acele persoane (art. 2021 C.civ.).

Dreptul mandantului de a cere restituirea sumelor de bani incasate de mandatar, dar nerestituite se prescrie intr‑un termen de 3 ani, care curge de la data incetarii contractului prin executarea lui.1

Justificarea gestiunii va fi facuta de mandatar oricand, si, in principiu, numai fata de mandant.2

c) Mandatarul va da socoteala mandantului si cand a substituit o alta persoana pentru executarea obligatiilor sale.

Regula este ca mandatul fiind un contract intuitu personae trebuie executat personal de mandatar.

„Mandatarul este tinut sa indeplineasca personal mandatul, cu exceptia cazului in care mandantul l-a autorizat in mod expres sa-si substituie o alta persoana in executarea in tot sau in parte a mandatului” (art. 2023 alin. (1) C.civ.).

Chiar in absenta unei autorizari exprese, mandatarul isi poate substitui un tert daca:

a) imprejurari neprevazute il impiedica sa aduca la indeplinire mandatul;

b) ii este imposibil sa il instiinteze in prealabil pe mandant asupra acestor imprejurari;

c) se poate prezuma ca mandantul ar fi aprobat substituirea daca ar fi cunoscut imprejurarile ce o justifica.

In aceste cazuri, mandatarul este obligat sa il instiinteze de indata pe mandant cu privire la substituire.

Daca substituirea nu a fost autorizata de mandant, mandatarul raspunde pentru actele persoanei pe care si-a substituit-o ca si cum le-ar fi indeplinit el insusi.1

Daca substituirea a fost autorizata, mandatarul nu raspunde decat pentru diligenta cu care a ales persoana care l-a substituit si i-a dat instructiunile privind executarea mandatului.

In toate cazurile, mandantul are actiune directa impotriva persoanei pe care mandatarul si-a substituit-o.

Mandatul conferit mai multor persoane pentru a lucra impreuna nu are efect, in absenta unei stipulatii contrare, daca nu a fost acceptat de catre toate aceste persoane.

Cand mai multe persoane au acceptat acelasi mandat, actele lor obliga pe mandant chair daca au fost incheiate numai de una dintre ele, afara de cazul cand s-a stipulat ca vor lucra impreuna.

In lipsa de stipulatie contrara, mandatarii raspund solidar fata de mandant daca s-au obligat sa lucreze impreuna (art. 2022 C.civ.).

d) Mandatarul are obligatia de conservare a  bunurilor mandantului

Mandatarul va exercita drepturile mandantului fata de terti, daca bunurile primite pentru mandant prezinta semne de deteriorare sau au ajuns cu intarziere.

In caz de urgenta, mandatarul poate proceda la vanzarea bunurilor cu diligenta unui bun proprietar (art. 2024 C.civ.).

In ambele cazuri, mandatarul trebuie sa il anunte de indata pe mandant.

2) Obligatiile mandantului

a) Mandantul este obligat, in lipsa unei conventii contrare, sa puna la dispozitia mandatarului mijloace necesare executarii mandatului (art. 2025 alin. (1) C.civ.).

b) Mandantul va restitui mandatarului cheltuielile rezonabile avansate de acesta din urma pentru executarea mandatului, impreuna cu dobanzile legale aferente, calculate de la data efectuarii cheltuielilor.

c) Mandantul este de asemenea, obligat sa repare prejudiciul suferit de catre mandatar in executarea mandatului, daca acest prejudiciu nu provine din culpa mandatarului (art. 2026 C.civ.).

d) Daca mandatul este cu titlu oneros, mandantul este obligat sa plateasca mandatarului remuneratia, chiar si in cazul in care, fara culpa mandatarului, mandatul nu a putut fi executat (art. 2027 C.civ.).

Daca mandatul este cu titlu oneros, iar remuneratia mandatarului nu este determinata prin contract, aceasta se va stabili potrivit legii, uzantelor ori, in lipsa, dupa valoarea serviciilor prestate.

Dreptul la actiunea pentru stabilirea cuantumului remuneratiei se prescrie odata cu dreptul la actiunea pentru plata acesteia.

Obligatia mandantului de plata a remuneratiei exista chiar daca mandatul a fost executat dupa expirarea termenului stipulat, dar mandantul se foloseste de actul incheiat de mandatar.

Cand mandatul a fost dat aceluiasi mandatar de mai multe persoane pentru o afacere comuna, fiecare dintre ele raspunde solidar fata de mandatar de toate efectele mandatului (solidaritate legala) (art. 2028 C.civ.).

Pentru garantarea tuturor creantelor sale impotriva mandantului izvorate din mandat, mandatarul are un drept de retentie asupra bunurilor primite cu ocazia executarii mandatului de la mandant ori pe seama acestuia.

§ 2. Efectele contractului de mandat fata de terti

1) Efectele contractului intre mandant si terti

Actul incheiat de mandatar cu tertii este considerat a fi incheiat de insusi mandantul.1

Contractul incheiat de reprezentant, in limitele imputernicirii, in numele reprezentatului produce efecte direct intre reprezentat si cealalta parte (art. 1296 C.civ.).

In consecinta, toate efectele legale, active sau pasive, ale actului incheiat de mandatar cu tertul in limitele imputernicirii primite se produc in persoana mandantului.

Mandatarul are doar un rol de intermediar, actul fiind considerat incheiat intre mandant (in numele si pe seama lui) si tert.a

Contractul incheiat de reprezentant in limita puterilor conferite, atunci cand tertul contractant nu cunostea si nici nu ar fi trebuit sa cunoasca faptul ca reprezentantul actiona in aceasta calitate, obliga numai pe reprezentant si pe tert, daca prin lege nu se prevede altfel.

Cu toate acestea, daca reprezentantul, atunci cand contracteaza cu tertul in limita puterilor conferite, pe seama unei intreprinderi, pretinde ca este titularul acesteia, tertul care descopera ulterior identitatea adevaratului titular poate sa exercite si impotriva acestuia din urma drepturile pe care le are impotriva reprezentantului (art. 1297 C.civ.).

Actele excesive ale mandatarului (cele care depasesc limitele imputernicirii primite) nu il obliga pe mandant daca nu sunt ratificate expres sau tacit, ratificarea valorand retroactiv mandat.

Contractul incheiat de persoana care actioneaza in calitate de reprezentant, insa fara a avea imputernicire sau cu depasirea puterilor conferite, nu produce efecte intre reprezentat si tert.

Daca insa, prin comportamentul sau, reprezentatul l-a determinat pe tertul contractant sa creada in mod rezonabil ca reprezentantul are puterea de a-l reprezenta si ca actioneaza in limita puterilor conferite, reprezentatul nu se poate prevala fata de tertul contractant de lipsa puterii de a reprezenta (art. 1309 C.civ.).

Cel care incheie un contract in calitate de reprezentant, neavand imputernicire ori depasind limitele puterilor care i-au fost incredintate, raspunde pentru prejudiciile cauzate tertului contractant care s-a increzut, fara culpa, in incheierea valabila a contractului.

In cazurile in care reprezentantul nu avea imputernicire sau a actionat cu depasirea puterilor conferite, cel in numele caruia s-a incheiat contractul poate sa il artifice, respectand formele cerute de lege pentru incheierea sa valabila.

Tertul contractant poate, parintr-o notificare, sa acorde un termen rezonabil pentru ratificare, dupa a carui implinire contractul nu mai poate fi ratificat.

Ratificarea are efect retroactiv, fara a afecta insa drepturile dobandite de terti intre timp.

Facultatea de a ratifica se transmite mostenitorilor.

Tertul contractant si cel care a incheiat contractul in calitate de reprezentant pot conveni desfiintarea contractului cat timp acesta nu a fost ratificat.

Cu atat mai mult mandantul nu raspunde nici pentru actele sau faptele ilicite cauzatoare de prejudicii savarsite de mandatar cu ocazia indeplinirii mandatului, mandatarul fiind in afara imputernicirii primite.2

2) Efectele contractului de mandat intre mandatar si terti

Contractul de mandat nu creeaza raporturi intre mandatar si terti, pentru ca mandatarul contracteaza in numele si pe seama mandantului.

Mandatarul va raspunde fata de terti, daca a contractat in numele sau personal, sau daca contractand pentru mandant si‑a depasit limitele imputernicirii, si nu a adus la cunostinta tertilor limitele puterii sale, astfel incat tertii au fost indusi in eroare asupra puterilor oferite mandatarului de catre mandant.

Mandatarul va raspunde pentru prejudiciile cauzale tertilor prin delictele sau cvasidelictele savarsite in timpul executarii mandatului, indiferent daca este sau nu in limitele imputernicirilor conferite.

Sectiunea a III‑a – Incetarea contractului de mandat

Mandatul inceteaza in cazul existentei cauzelor generale de incetare a contractelor (expirarea termenului stipulat, sau in lipsa acestuia, la 3 ani de la incheierea contractului, realizarea conditiei rezolutorii, rezolutiunea titlului mandantului, acordul partilor, executarea mandatului, imposibilitatea executarii mandatului din caz fortuit sau de forta majora).

Art. 2030 C.civ. prevede ca „Pe langa cauzele generale de incetare a contractelor, mandatul inceteaza prin oricare dintre urmatoarele moduri:

a) revocarea sa de catre mandant;

b) renuntarea mandatarului;

c) moartea, incapacitatea sau falimentul mandantului ori mandatarului. Cu toate acestea, atunci cand are ca obiect incheierea unor acte succesive in cadrul unei activitati cu caracter de continuitate, mandatul nu inceteaza daca aceasta activitate este in curs de desfasurare, cu respectarea dreptului de revocare sau renuntare al partilor sau al mostenitorilor acestora.

§ 1. Revocarea mandatului

Mandantul poate oricand revoca mandatul, expres sau tacit, indiferent de forma in care contractul de mandat a fost incheiat si chiar daca a fost declarat irevocabil (art. 2031 alin. (1) C.civ.).1

Imputernicirea data unui nou mandatar pentru aceeasi afacere revoca mandatul initial.

Mandatul dat aceluiasi mandatar de mai multi mandanti nu poate fi revocat decat cu acordul tuturor mandantilor.

Mandantul care revoca mandatul ramane tinut sa-si execute obligatiile fata de mandatar. El este de asemenea obligat sa repare prejudiciile suferite de mandatar din cauza revocarii nejustificate ori intempestive.

Atunci cand partile au declarat mandatul irevocabil, revocarea se considera a fi nejustificata daca nu este determinata de culpa mandatarului sau de un caz fortuit ori de forta majora (art. 2032 C.civ.).

Daca procura a fost data in forma autentica notariala, in vederea informarii tertilor notarul public caruia i se solicita sa autentifice revocarea unei asemenea procuri este obligat sa transmita revocarea catre registrul national notarial, tinut in format electronic, potrivit legii.

Notarul public care autentifica actul pentru incheierea caruia a fost data procura are obligatia sa verifice la registrul national notarial daca acea procura a fost revocata.

Revocarea poate fi totala sau partiala. Desemnarea unui mandatar special, atunci cand exista un mandatar general, inseamna o revocare partiala a mandatului general.

§ 2. Renuntarea la mandat

Mandatarul poate renunta oricand la mandat, notificand mandantului renuntarea sa (art. 2034 alin. (1) C.civ.).

Daca mandatul este cu titlu oneros, mandatarul poate pretinde remuneratia pentru actele pe care le-a incheiat pe seama mandantului pana la data renuntarii.

Mandatarul este obligat sa il despagubeasca pe mandant pentru prejudiciile suferite prin efectul renuntarii, cu exceptia cazului cand continuarea executarii mandatului i-ar fi cauzat mandatarului insusi o paguba insemnata, care nu putea fi prevazuta la data acceptarii mandatului.

Renuntarea la mandat nu poate fi decat expresa.

Art. 85 alin. 1 din Codul de procedura civila prevede ca „Renuntarea sau retragerea mandatului de reprezentare in justitie (mandatul judiciar – n.n.) nu poate fi opusa celeilalte parti decat de la comunicare, afara numai daca a fost facut in sedinta de judecata si in prezenta ei.

Mandatarul care renunta la imputernicire este tinut sa instiinteze atat pe cel care i‑a dat mandatul, cat si instanta cu cel putin 15 zile inainte de termenul imediat urmator renuntarii

Mandatarul nu poate renunta la mandat in cursul termenului de exercitare a cailor de atac.”

§ 3. Moartea mandantului sau a mandatarului

Mandatul, contract intuituu personae, poate inceta prin moartea mandantului sau a mandatarului (art. 2030 si 2035 C.civ.).

In caz de deces, incapacitate sau faliment a uneia dintre parti, mostenitorii ori reprezentantii acesteia au obligatia a informa de indata cealalta parte (art. 2035 alin. (1) C.civ.)

In toate aceste cazuri, mandatarul sau mostenitorii ori reprezentantii sai sunt obligati sa continue executarea mandatului daca intarzierea acesteia risca sa puna in pericol interesele mandantului ori ale mostenitorilor sai.

Actele incheiate de mandatarul care nu a cunoscut moartea mandantului sunt valabile si obliga pe mostenitorii mandantului. Obligatia mandatarului de a da socoteala si de a preda bunurile primite in puterea mandatului se va executa fata de mostenitorii defunctului.

Reglementarea data de Codul de procedura civila mandatului judiciar (ad litem) este diferita.

Astfel, art. 84 C.proc.civ. prevede ca „Mandatul nu inceteaza prin moartea celui care l‑a dat si nici daca acesta a devenit incapabil.

Mandatul dainuieste pana la retragerea lui de catre mostenitori sau de catre reprezentantul legal al incapabilului

Daca avocatul moare, mandatul sau va fi preluat de colaboratorii sai, daca erau comanditari (fiind trecuti pe delegatia avocatului) sau Baroul va asigura continuarea procesului de catre un alt avocat.

In cazul in care partea (clientul-mandantul) nu este de acord, va incheia un nou contract cu alt avocat.   

§ 4. Incapacitatea mandantului sau a mandatarului

Mandatul inceteaza prin punerea sub interdictie a oricareia dintre parti, mandant sau mandatar.

Potrivit art. 84 din proiectul Codului de procedura civila1 „Mandatul (judiciar – n.n.) nu inceteaza prin moartea celui care l-a dat si nici daca acesta a devenit incapabil. Mandatul dainuieste pana la retragerea lui de catre mostenitori sau de catre reprezentantul legal al incapabilului”.

Actele incheiate de mandatarul pus sub interdictie nu produc nici un fel de efecte in persoana mandantului.2

§ 5. Falimentul mandantului sau al mandatarului

Falimentul mandantului sau al mandatarului produce incetarea mandatului, indiferent daca mandatul este conventional sau legal.

Ambele cauze de incetare trebuie constatate in mod neindoielnic, potrivit procedurilor legale aplicabile.

§ 6. Efectele incetarii mandatului

Puterea de reprezentare inceteaza prin renuntarea de catre reprezentant la imputernicire sau prin revocarea acesteia de catre reprezentat.

Modificarea si revocarea imputernicirii trebuie aduse la cunostinta tertilor prin mijloace corespunzatoare. In caz contrar, acestea nu sunt opozabile tertilor, decat daca se dovedeste ca acestia le cunosteau ori puteau sa le cunoasca in momentul incheierii contractului.

Puterea de a reprezenta inceteaza prin decesul sau incapacitatea reprezentantului ori a reprezentatului, daca din conventie ori din natura afacerii nu rezulta contrariul.

Daca reprezentantul sau reprezentatul este persoana juridica, puterea de a reprezenta inceteaza la data la care persoana juridica isi inceteaza existenta.

In cazul deschiderii procedurii insolventei asupra reprezentantului sau reprezentatului puterea de a reprezenta inceteaza in conditiile prevazute de lege.

Incetarea puterii de a reprezenta nu produce efecte in privinta tertilor care, in momentul incheierii contractului, nu cunosteau si nici nu trebuiau sa cunoasca beasta imprejurare.

La incetarea puterilor incredintate, reprezentantul este obligat sa restituie reprezentatului inscrisul care constata aceste puteri.

Reprezentantul nu poate retine acest inscris drept garantie a creantelor sale asupra reprezentatului, decat daca acesta din urma refuza sa ii remita o copie certificata de pe inscris cu mentiunea ca puterea de reprezentare a incetat.

Dupa incetarea mandatului, indiferent de cauza, mandatarul este obligat:

a) sa dea socoteala despre gestiunea sa si sa remita mandantului sau mostenitorilor acestuia, dupa caz, procura, si sa predea orice alte acte sau bunuri primite in cursul executarii mandatului;

b) inceteaza dreptul de a‑l reprezenta pe mandant si de a incheia orice act juridic in numele acestuia.

Actele intocmite de mandatar dupa incetarea mandatului sunt nule.

Sunt valabile totusi actele pe care mandatarul le‑ar face dupa moartea mandantului, daca din intarziere in executarea lor ar rezulta o paguba pentru mostenitorii acestuia.

Sunt valabile, de asemenea, prin exceptie, actele pe care mandatarul le face in numele mandantului, atat timp cat nu cunoaste moartea acestuia, sau existenta altei cauze, care desfiinteaza mandatul.

„In lipsa unei conventii contrare, mandatul dat mai multor mandatari obligati sa lucreze impreuna inceteaza chiar si atunci cand cauza incetarii priveste numai pe unul dintre ei” (art. 2038 C.civ.).

Capitolul II

Mandatul fara reprezentare (contractul de interpunere de persoana)

Mandatul fara reprezentare (contractul de prête-nom) este contractul in temeiul caruia o parte, numita mandatar, incheie acte juridice in nume propriu, dar pe seama celeilalte parti, numite mandant, si isi asuma fata de terti obligatiile care rezulta din aceste acte, chiar daca tertii aveau cunostinta despre mandat (art. 2039 alin. (1) C.civ.).

Dispozitiile codului civil privind mandatul fara reprezentare se completeaza, in mod corespunzator, cu regulile aplicabile mandatului cu reprezentare.

Contractul de prête-nom este o simulatie prin interpunere de persoana, indiferent daca tertul cunoaste sau nu simulatia, adica faptul ca mandatarul nu lucreaza in realitate in nume personal.

Tertii nu au niciun raport juridic cu mandantul.

Cu toate acestea, mandantul, substituindu-se mandatarului, poate exercita drepturile de creanta nascute din executarea mandatului, daca si-a executat propriile sale obligatii fata de mandatar (art. 2040 C.civ.).

Mandantul poate revendica bunurile mobile dobandite pe seama sa de catre mandatarul care a actionat in nume propriu, cu exceptia bunurilor dobandite de terti prin efectul posesiei de buna-credinta.

Daca bunurile dobandite de mandatar sunt imobile, acesta este obligat sa le transmita mandantului. In caz de refuz, mandantul poate solicita instantei de judecata sa pronunte o hotarare care sa tina loc de act de transmitere a bunurilor dobandite.

Dispozitiile privind bunurile imobile se aplica prin asemanare si bunurilor mobile supuse unor formalitati de publicitate (art. 2041 C.civ.).

Creditorii mandatarului nu pot urmari bunurile dobandite de acesta in nume propriu, dar pe seama mandantului daca mandatul fara reprezentare are data certa si aceasta este anterioara luarii oricarei masuri asiguratorii sau de executare.

Conventia de interpunere de persoana nu este interzisa de lege, deci este admisa de aceasta, dar in cazul in care ea a fost incheiata in scopuri ilicite sau pentru a frauda legea (de exemplu, mandantului i se interzice de lege sa faca actul si incearca sa il faca prin persoana interpusa), ambele conventii (contractul de interpunere si contractul incheiat de mandatarul ocult cu tertul) vor fi nule absolut.

Raporturile dintre mandant si mandatar (persoana interpusa) sunt supuse regulilor mandatului.

Codul civil reglementeaza trei varietati ale mandatului fara reprezentare care intervin intre profesionisti si care erau reglementate in trecut de codul comercial, si anume: contractul de comision, contractul de consignatie si contractul de expeditie.

Contractul de comision este mandatul care are ca obiect achizitionarea sau vanzarea de bunuri ori prestarea de servicii pe seama comitetului si in numele comisionarului, care actioneaza cu titlu profesional, in schimbul unei remuneratii numita comision (art. 2043 C.civ.).

Prin elementele care il definesc, contractul de comision apare ca o varietate a mandatului comercial, si anume un mandat comercial fara reprezentare.

Contractul de consignatie este contractul prin care o parte, numita consignant, incredinteaza celeilalte parti, numita consignatar, anumite bunuri mobile pentru a fi vandute in nume propriu, dar pe seama consignantului, la un pret stabilit anticipat, sau in lipsa la pretul curent al marfurilor de pe piata relevanta cu obligatia consignatarului de a remite consignantului pretul obtinut sau de a‑i restitui bunul nevandut.

Contractul de consignatie este o varietate a contractului de comision, si mai departe, o varietate a contractului de mandat fara reprezentare.

O alta varietate a contractului de comision, si deci a contractului de mandat comercial fara reprezentare, este contractul de expeditie, prin care expeditorul se obliga fata de comitent sa incheie in nume propriu un contract de transport cu un caraus si sa indeplineasca prestatiile accesorii expedierii, in schimbul unui comision.

Capitolul III

Contractul de asistenta juridica

§ 1. Notiuni generale privind statutul avocatului

Dreptul la aparare este un drept fundamental constitutional garantat oricarei persoane fizice sau persoane juridice.

In acest scop, in tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu (art. 24 alin. 2 din Constitutie).

Avocatul este un subiect special de drept in conditiile in care legislatia speciala prevede indeplinirea unor conditii speciale pentru dobandirea calitatii de avocat, drepturi si obligatii speciale strict legate de exercitarea profesiei si care nu se regasesc in persoana vreunui alt subiect de drept.

Aceste conditii care nu se regasesc nici in situatia jurisconsultului ori a consilierului juridic, care isi exercita drepturile si indeplinesc obligatiile in temeiul unui raport juridic de munca, fiind sub incidenta prevederilor dreptului muncii, se explica prin dispozitiile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat care instituie monopolul avocatilor in acordarea de asistenta juridica si de consultatii juridice.

Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 republicata, prevede ca „Profesia de avocat este libera si independenta, cu organizare si functionare autonome, in conditiile prezentei legi si ale statutului profesiei“, iar alin. 2 ca „Profesia de avocat se exercita numai de avocatii inscrisi in tabloul din care fac parte, barou component al Uniunii Nationale a Barourilor din Romania“.

In exercitarea profesiei sale, avocatul este independent si se supune numai legii, statutului profesiei si codului deontologic.

Avocatul promoveaza si apara libertatile si interesele legitime ale omului. El are dreptul sa asiste si sa reprezinte persoanele fizice si juridice in fata instantelor autoritatii judecatoresti si institutiilor publice, precum si a altor persoane, care au obligatia sa permita si sa asigure desfasurarea nestingherita a activitatii avocatului in conditiile legii.

In exercitarea profesiei si in legatura cu aceasta avocatul este protejat de lege.

Profesia de avocat se exercita, la alegere, in cabinete individuale, cabinete asociate societatilor civile profesionale unei societati profesionale cu raspundere limitata.

§ 2. Contractul de asistenta juridica

Segmentul esential si traditional al activitatii avocatului il constituie asumarea obligatiei de aparare a drepturilor, libertatilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice si juridice de drept public si de drept privat (art.2 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat).

In exercitarea profesiei, avocatul este dator sa actioneze pentru asigurarea liberului acces la justitie si a dreptului la un proces echitabil.

1) Temeiul juridic al nasterii drepturilor si obligatiilor avocatului in raport cu clientul sau il reprezinta contractul de asistenta juridica.

Forma contractului de asistenta juridica este cea scrisa. „Avocatul inscris in tabloul baroului are dreptul sa asiste si sa reprezinte orice persoana fizica sau juridica in temeiul unui contract incheiat in forma scrisa, care dobandeste data certa prin inregistrarea in registrul oficial de evidenta“ (art. 28 alin. 1 Legea nr. 51/1995).

Statutul profesiei de avocat reia si dezvolta aceste dispozitii, stabilind ca „Dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activitati specifice profesiei se naste din contractul de asistenta juridica incheiat in forma scrisa, intre avocat si client, ori mandatarul acestuia“.

Contractul de asistenta juridica prevede in mod expres intinderea puterilor pe care clientul le confera avocatului. In baza acestui contract, avocatul se legitimeaza fata de terti prin imputernicirea avocatiala intocmita in forma prevazuta de Statut.

Contractul de asistenta juridica da dreptul avocatului sa efectueze orice act specific profesiei pe care il considera necesar pentru realizarea intereselor clientului, in afara de cazul in care partile ar stipula altfel.

Pentru activitatea sa profesionala, avocatul are dreptul la un onorariu (mandatul avocatial este remunerat) si la acoperirea tuturor cheltuielilor facute in interesul clientului sau.

2) Natura juridica si caracterele juridice ale contractului de asistenta juridica.

Natura juridica a contractului de asistenta juridica este cea a unui contract numit care da nastere unor drepturi si obligatii specifice profesiei de avocat.

Contractul de asistenta juridica poate fi considerat ca o varietate speciala a contractului de mandat.

Notiunea de asistenta juridica are o sfera mai larga si include in ea reprezentarea avocatiala.

Acesta este motivul pentru care denumirea contractului este de contract de asistenta juridica si nu de mandat.

Contractul de asistenta juridica este un contract numit, sinalagmatic, oneros, bilateral, incheiat intuitu personae in forma scrisa ceruta ad probationem.

§ 3. Efectele contractului de asistenta juridica

A. Obligatiile avocatului fata de clientul sau sunt obligatii legale si obligatii contractuale.

a) Obligatiile legale sunt prevazute limitativ de lege, si anume: avocatul este obligat sa depuna toate diligentele necesare pentru realizarea serviciului avocatial pentru care a fost angajat; sa studieze temeinic cauzele care i‑au fost incredintate, inclusiv pe cele din oficiu; sa se prezinte la fiecare termen stabilit de instantele de judecata, de organele de urmarire penala sau de alte institutii sa pledeze cu demnitate fata de judecatori si de partile din proces, si sa manifeste constiinciozitate si probitate in mandatul incredintat.

Ori de cate ori este necesar, in raport cu natura si cu dificultatea cauzei, avocatul este obligat sa depuna note de sedinta sau concluzii scrise din proprie initiativa sau la cererea instantei de judecata.

In executarea mandatului sau, avocatul este obligat sa foloseasca oricare dintre mijloacele legale de exercitare ale dreptului de aparare. Avocatul este dator sa dea clientului sau sfaturi juridice corespunzatoare prevederilor legale si crezului sau profesional.

Avocatul este dator sa pastreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i‑a fost incredintata, cu exceptia cazurilor expres prevazute de lege.

Avocatul nu poate fi ascultat ca martor si nu poate furniza relatii nici unei autoritati sau persoane cu privire la cauza care i-a fost incredintata, decat daca are dezlegarea prealabila expresa si scrisa din partea tuturor clientilor sai interesati in cauza.

Obligatia de a pastra secretul profesional este nelimitata in timp.

b) Avocatul poate avea ca principala obligatie contractuala, dupa caz, asistarea, reprezentarea, acordarea de consultatii juridice, redactarea de acte, cereri si alte cai de atac, forme de executare, precum si alte activitati prevazute de Legea nr. 51/1995.

Obiectul contractului trebuie bine delimitat si mentionat atat in contract, cat si in imputernicirea avocatiala eliberata in temeiul contractului, semnata de parti si de avocat, care reprezinta procura de reprezentare in cazul contractului de asistenta juridica.

Obligatiile pe care avocatul si le asuma prin contractul de asistenta juridica sunt obligatii de mijloace (de prudenta si diligenta), si nu obligatii de rezultat.

Avocatul are indatorirea de a actiona cu toata diligenta si prudenta impuse de lege si de deontologia profesionala, pentru realizarea dreptului clientului sau.

Faptul ca uneori rezultatul nu este atins, nu presupune prin el insusi neindeplinirea obligatiei de diligenta de catre avocat.

Lipsa de diligenta va trebui dovedita.

B. Obligatiile clientului (mandantului)

a) Clientul are obligatia sa plateasca onorariul in cuantumul fixat prin acordul partilor, dar nu inferior plafoanelor minimale stabilite de Uniunea Nationala a Avocatilor din Romania pe tipuri de activitate.

b) Clientul are, de asemenea, obligatia sa plateasca cheltuielile activitatii sus‑mentionate separat de plata onorariului.

Obligatiile clientului, cu exceptia platii onorariului si a cheltuielilor, nu sunt in mod expres prevazute de lege si de Statut. Prin urmare, se vor aplica in completare dispozitiile dreptului comun (Codul civil) in materia mandatului.

Contractul se completeaza cu dispozitiile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, deci cu drepturile si obligatiile prevazute pentru avocat si parti in acest act normativ in art. 28‑46.

Se poate afirma ca un contract de asistenta juridica are o parte conventionala (care poate fi negociata de parti) si o parte legala, reglementata, care face parte de drept din contract.

Contractul de asistenta juridica, legal incheiat, este titlu executoriu. Investirea cu formula executorie este de competenta judecatoriei in a carei raza teritoriala se afla sediul profesional al avocatului (art. 30 Legea 51/1995).

4) Incetarea contractului de asistenta juridica

Principalul mod de incetare a contractului este executarea activitatilor care formeaza obiectul sau. Contractul dintre avocat si client poate inceta prin acordul ambelor parti (art. 52 alin. 1 Statut).

Clientul sau dupa caz avocatul, pot renunta unilateral la contract, in conformitate cu prevederile art. 152 din Statut.

In acest caz, avocatul va incasa sau va pastra onorariul in masura serviciilor prestate.

Neplata onorariului in cuantumul si la termenul fixat in contract, precum si neachitarea contravalorii cheltuielilor efectuate dau dreptul la rezilierea de plin drept a contractului. 

In cazul in care avocatul este impiedicat sa indeplineasca serviciul profesional, el va asigura substituirea. Pentru activitatea de substituire, avocatul care preia cauza are dreptul la onorariul corespunzator activitatii depuse.

Toate litigiile privitoare la nasterea, modificarea, stingerea si interpretarea contractului de asistenta juridica sunt supuse regulilor de arbitraj prevazute de lege si de Statut.

5) Dispozitii speciale privind asistarea sau reprezentarea in justitie din oficiu (apararea din oficiu)

Potrivit art. 39 din Legea nr. 51/1995 si art. 155‑161 din Statutul profesiei de avocat, avocatul este obligat sa acorde asistenta juridica in cazul in care a fost desemnat din oficiu sau gratuit de catre barou.

Aceste cauze vor fi repartizate cu precadere avocatilor stagiari si tinerilor avocati.

In acest caz, caracterul intuitu personae al desemnarii aparatorului de catre client dispare; desemnarea avocatului din oficiu se face de catre barou.

Art. 155 din Statutul profesiei de avocat prevede ca barourile vor organiza serviciile de asistenta judiciara, care vor functiona pe langa fiecare instanta de judecata si organ de urmarire penala din circumscriptia lor.

Serviciile de asistenta judiciara vor asigura si apararea gratuita in cazurile prevazute la art. 68 din lege, precum si in alte cazuri daca drepturile persoanei lipsite de mijloace ar fi prejudiciate prin intarziere pe baza aprobarii date de catre decanul baroului.

Acordarea asistentei judiciare din oficiu se face numai ca urmare a unei comunicari scrise din partea instantei, a organului de urmarire penala sau de cercetare penala ori a organului administratiei publice locale, adresata serviciului de asistenta judiciara organizat in fiecare localitate, de catre Consiliul baroului.

Decanul desemneaza avocatul care urmeaza sa acorde asistenta judiciara.

Avocatul desemnat nu poate refuza aceasta sarcina decat in caz de conflict de interese sau pentru alte motive intemeiate.

In cauzele in care asistenta judiciara este acordata din oficiu la cererea instantelor de judecata sau a organelor de urmarire penala, plata onorariilor se face din fondurile Ministerului Justitiei.

In cazurile in care asistenta judiciara este acordata din oficiu la cererea organelor administratiei publice locale, plata onorariilor se face din fondurile acestor organe.

Obligatiile avocatului desemnat din oficiu inceteaza in momentul in care, in cauza, se prezinta un avocat ales.

Practic, in cazul apararii din oficiu, nu se incheie un contract intre avocat si client, ci, pe baza unei solicitari a organelor de urmarire penala sau a instantelor penale, baroul desemneaza, din oficiu, un avocat care este obligat profesional sa presteze, contra unui onorariu platit de Ministerul Justitiei, asistenta juridica.

Intrucat el actioneaza totusi pe baza unei imputerniciri avocatiale, semnata de membrul Consiliului baroului coordonator al activitatii de asistenta judiciara din oficiu (de regula un vicedecan al baroului) si de avocat, temeiul reprezentarii il constituie o stipulatie in favoarea unei terte persoane, al carei obiect il constituie apararea tertului in fata organului de urmarire penala sau a instantei penale.

In opinia noastra, asistenta juridica din oficiu se presteaza in temeiul unei stipulatii pentru altul in care stipulantul (Ministerul Justitiei), prin unitatile sale, instantele judecatoresti sau parchete, obtine prin intermediul conducerii baroului (decanului) angajamentul promitentului (avocatul desemnat din oficiu) ca, in schimbul onorariului, sa apere pe tertul beneficiar (invinuit sau inculpat).

Intreaga operatiune judiciara este destinata realizarii dreptului fundamental constitutional la aparare al invinuitului sau inculpatului, la garantarea caruia concura atat Ministerul Justitiei, cat si subiectele specializate, avocatii.

In cazul contractului de asistenta juridica gratuit, singura deosebire fata de mandatul obisnuit o constituie scutirea de obligatia de plata a onorariului de catre client, scutire acordata de Consiliul Baroului.