DEFINIREA CONCEPTULUI DE PROCEDURA PREALABILA A SESIZARII INSTANTEI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DEFINIREA CONCEPTULUI DE PROCEDURA PREALABILA A SESIZARII INSTANTEI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

a)      Ce inseamna contenciosul administrativ

Contenciosul administrativ este o forma de aparare a particularilor impotriva abuzurilor administratiei publice. Notiunea provine din latinescul ,, contentere"= a lupta.

DEF: Contenciosul admin reprezinta totalitatea litigiilor nascute intre particulari si admin publica , cu ocazia organizarii si functionarii serviciului public si in care sunt puse in cauza regulile, principiile si situatiile juridice apartinand dr public.

In doctrina actuala, contenciosul administrativ a fost definit in sens larg ca totalitatea litigiilor de competenta instantelor judiciare, dintre un organ al administartiei publice, respectiv un functionar public, dupa caz, o structura autorizata sa presteze servicii publice, pe de o parte, si alt subiect de drept, pe de alta parte.

In sens restrans, notiunea evoca totalitatea litigiilor de competenta sectiei de contencios administartiv si fiscal. Sub aspectul dreptului comparat s-au dezvoltat trei mari sisteme de control judiciar asupra administratiei publice:

Sistemul administratorului judecatoresc - solutionarea conflictelor cu administartia de autonomie administrativ-jurisdictionala

Sistemul francez al unei justitii administartive distincte - solutionarea conflictelor de instante specializate

Sistemul anglo-saxon al instantelor ordinare - solutionarea conflictelor de instantele de drept comun.

b) Conditiile actiunii directe in contenciosul administrativ

Traditional au fost identificate o serie de conditii ale actiunii directe la institutia de contencios, calificate de unii autori, mai ales dupa modelul francez, drept conditii de admisibilitate ale actiunii in instanta.

Din perspectiva fundamentelor constitutionale si legale actuale ale institutiilor pot fi identificate urmatoarele conditii pentru introducerea actiunii:

1. actul atacat sa fie un act administrativ
2. actul atacat sa vatame un drept sau un interes legitim
3. actul sa emane de la o autoritate publica
4. sa fie indeplinita procedura administrativa prealabila
5. actiunea sa fie introdusa intr-un anumit termen
6. actul sa nu fie emis anterior intrarii in vigoare a legii contenciosului administrativ

In ceea ce priveste prima conditie, analiza porneste de la continutul art. 52 al(1), din Constitutia republicata. Astfel, potrivit dispozitiei constitutionale, actiunea in justitie poate fi introdusa atat impotriva unui act administrativ cat si impotriva nesolutionarii in termen legal a unei cereri care poate sa intervina fie ca urmare a refuzului de a se solutiona, fie ca urmare a tardivitatii in solutionare, ceea ce echivaleaza cu tacerea administratiei. Legea 29/1990 admitea actiunea in justitie atat pentru actul administrativ propriu-zis, cat si pentru nesolutionarea in termen legal a unei cereri.

Nesolutionarea in termen legal a unei cereri reprezinta faptul de a nu raspunde solicitantului in termen de 30 de zile de la inregistrarea cererii, daca prin lege nu se prevede altfel.

Refuzul nejustificat de a solutiona o cerere reprezinta o exprimare explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu se rezolva o cerere a unei persoane, fiind asimilata refuzului nejustificat si nepunerea in executie a actului administrativ emis ca urmare a solutionarii favorabile a cererii, sau dupa caz a plangerii prealabile.

Potrivit legii, actul administrativ reprezinta actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica in regim de putere publica in vederea organizarii, executarii legii, sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raportul juridic.

Aspect important de semnalat, ce a deschis o bresa in practica judecatoreasca privitoare la solutionarea conflictelor vizand contractele de concesiune, legea asimileaza actelor administrative contractele incheiate de autoritatile publice care au ca obiect: punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrarilor de interes public, prestarea serviciilor publice si achizitiilor publice.

a)      Preliminarii

Definitie

Procedura administrativa prealabila, sub forma recursurilor administrative, reprezinta sansa unui subiect vatamat de a se putea adresa instantei care este culpabila vatamarii lui, sau celei superioare acesteia, prin care sa ceara revizurirea atitudinii, in discutie intrand anularea, modificarea, inlocuirea unui act administrativ. Intr-o alta acceptiune, mai larga, se poate vorbi chiar despre adopaterea unei anumite atitudini, de sarvarsirea unei prestatii sau de la abtinerea unei actiuni sau operatiuni materiale.

Vorbind despre avantajele procedurii prealabile facem referire la faptul ca acesta reprezinta o modalitate de solutionare mai rapida si mai variata de rezolvare a plangerii celui vatamat in dreptul sau prin actul administrative atacat , fara formalitati si termene, mai putin costisitoare pentru apararera unui drept recunoscut de lege; de asemenea organul administratiei de stat emitent al actului sau organul ierarhic superior al acestuia pot verifica si dispune asupra actului atacat atat in ceea ce priveste legalitatea, cat si oportunitatea acestuia, in timp ce instantele judecatoresti nu se pot pronunta decat asupra legalitatii actului atacat in justitie.

Ce este recusrul prealabil?

Recursul prealabil este un mijloc de protectie a autoritatilor publice, evitand chemarea lor in judecata ca parat, suportarea unor cheltuieli de judecata, plata unor daune mai mari particularului lezat sau, chiar si lezarea prestigiului sau, prin pierderea unui proces public prin care s-a dovedit nu numai ca a vatamat un particular, dar si ca a ramas pasiva in inlaturarea acestei vatamari. Procedura prealabila este una din conditiile introducerii actiunii in contenciosul administrativ. Caracterul obligatoriu al acesteia se explica prin faptul ca instanta de contencios administrativ va putea sa respinga actiunea sustinand ca aceasta a fost preamtur introdusa, in cazul in care reclamantul nu a sesizat, mai intai, autoritatea administrativa eminenta sau care trebuia sa emita actul.

Exceptii de la acesta regula, se intalnesc atunci cand procedura pealabila nu se mai aplica in cazul actiunilor in conteciosul administrative ce au fost introduse perfect, in urma exercitarii dreptului sau de control al legalitatii actelor administrative adopatate sau emise de consiliile locale, primari si consiliile judetene, intrucat el nu exercita aceste actiuni in nume proprii, c persoana fizica, pentru nesocotirea unui drept subiectiv, ci ca autoritate publica, pentru apararea unui interes public. Conform cadrului legislative acesta nu este numai un drept al prefectului, ci si o obligatie la care nu poate renunta. Noutatile actualei legi a contenciosului administrativ in privinta procedurii prealabile este ca aceasta nu este obligatorie deasemeni in cazul Avocatului Poporului, Ministerul Public, Agentia Nationala a Functionarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor vatamati prin ordinate sau dispozitii ale Guvernului, ori in cazul exceptiei de nelegalitate. Logica acestei reglementari reliefeaza rolul contenciosului obiectiv, prin care se apara interesul public, desfasurat de autoritatiloe prevazute mai sus, care au la indemana posibilitatea pargurgerii rapide a procedurii de contencios administrativ.