Pruncuciderea

Pruncuciderea

32. Conceptul si caracterizarea infractiunii de pruncucidere (art. 177). Pruncuciderea este fapta mamei care isi ucide copilul nou-nascut, imediat dupa nastere, datorita tulburarii pricinuite de nastere. Este o varianta a omorului supusa unui tratament sanctionator special, mai putin sever. In toate sistemele de drept penal, infanticidul este conceput si sanctionat in mod asemanator, sustinut de argumente de ordin etico-social: lipsa de mijloace de intretinere a mamei necasatorite si a noului nascut, dificultate de a contracta o casatorie cu mama unui copil natural, dezonoarea si dispretul public la care aceasta este expusa etc. Exista legislatii (de exemplu Codurile penale danez din 1930 si islandez din 1940) care folosesc pentru caracterizarea pruncuciderii criteriul tulburarii in care se afla mama, datorita nasterii, starii de disperare sau slabiciune etc.[1] Aceeasi conceptie statea la baza reglementarii raspunderii pentru pruncucidere si in Codul penal anterior, care avea in vedere, de asemenea, uciderea copilului natural, deci din afara casatoriei.

33. Obiectul juridic si obiectul material ale infractiunii de pruncucidere. Pruncuciderea are ca obiect juridic viata copilului nou-nascut si relatiile create in jurul si datorita acestei valori. Obiectul material este corpul copilului.

34. Subiectii infractiunii de pruncucidere. Pruncuciderea este o infractiune cu subiecti caracterizati sau proprii. Subiect activ nemijlocit (autor) nu poate fi decat mama copilului nou-nascut, indiferent daca este casatorita sau nu, dar cu conditia sa se afle, in momentul savarsirii faptei, intr-o stare de tulburare pricinuita de nastere. Daca mama nu s-a aflat in aceasta stare si este responsabila, fapta sa nu constituie pruncucidere, ci omor calificat in conditiile art. 175 C. pen., lit. c), d) si eventual a). Pruncuciderea este deci o infractiune cu autor unic propriu sau calificat. Persoana care a determinat sau ajutat la uciderea copilului nou-nascut va raspunde pentru infractiunea de omor calificat in conditiile aratate, nefiind de conceput participatia la infractiunea de pruncucidere. Subiect pasiv al pruncuciderii este copilul nou-nascut, al carui drept la viata este incalcat de mama pruncucigasa. Nu intereseaza daca este un copil normal sau cu deficiente, important fiind ca el sa se fi nascut viu, chiar daca nu si viabil, ideea intangibilitatii vietii se valorifica si in acest caz. Copilul trebuie sa fie nou-nascut, adica sa poarte pe corp urmele nasterii recente. Spre deosebire de Codul penal anterior, care prevedea un termen inauntrul caruia uciderea noului nascut era considerata pruncucidere, Codul penal in vigoare nu prevede un astfel de termen, starea de nou-nascut urmand sa fie stabilita in functie de imprejurarile de fapt.

35. Continutul obiectiv al infractiunii de pruncucidere. Elementul material al pruncuciderii consta intr-o actiune sau inactiune a mamei de uciderea copilului nou-nascut, imediat dupa nastere, de catre mama aflata intr-o stare de tulburare pricinuita de nastere. Actiunea sau inactiunea de ucidere trebuie sa aiba ca rezultat moartea copilului, constituind cauza unica sau in concurs cu alti factori ai mortii acestuia.

36. Continutul subiectiv al infractiunii de pruncucidere. Pruncuciderea se savarseste cu intentie, indiferent de modalitatea acesteia. Daca fapta se savarseste din culpa, va exista infractiunea de ucidere din culpa. Hotararea de savarsire a pruncuciderii se ia sub influenta starii de tulburare pricinuite de nastere. Legiuitorul are in vedere tulburarile maladive, provocate de diversi factori psiho-patologici precum febra puerperala, psihoza maniaco-depresiva, tulburarile schizofreniforme etc.,[2] factori pentru a caror stabilire este necesara efectuarea unei expertize medico-legale.

37. Forme, sanctiuni si aspecte procesuale specifice infractiunii de pruncucidere. Pruncuciderea este susceptibila de forma tentativei, insa aceasta nu este incriminata. Fapta se consuma in momentul producerii mortii copilului nou-nascut. Daca au fost ucisi gemeni, va exista un concurs real de infractiuni, iar nu o infractiune continuata.[3]

Pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la 2 la 7 ani.

Cu privire la aspectele procesuale, trimitem la cele aratate in legatura cu omorul (supra, nr. 10).