Pauza alimentara in contextul alimentatiei naturale

PAUZA ALIMENTARA

IN CONTEXTUL

ALIMENTATIEI NATURALE

In acest capitol se va aborda o problematica si mai sensibila decat cea a alimentatiei naturale - cea a pauzei alimentare, sau, in termeni echivalenti: repaus alimentar, ajunare, infometare, post total. Toate aceste notiuni, sintetizate prin termenul limpede exprimat de pauza alimentara, sugereaza aceeasi idee: intreruperea alimentarii organismului, in scop curativ, de accelerare a vindecarii unei boli deosebit de grave (la o manifestare dramatica - boala grava - se foloseste un instrument pe masura, deosebit de dur - post total pe un timp mai indelungat).

De la bun inceput specificam ca sistemul de preventie si cura al alimentatiei naturale nu agreeaza aceasta metoda dramatica de vindecare, prin pauze alimentare de zeci de zile, insotite de apa distilata si clisme zilnice, din doua motive principale. Primul este legat de decizia utilizarii unei metode de dezintoxicare mai putin dure si dramatice, ce nu comporta reale riscuri in lipsa unei riguroase supravegheri medicale, aplicandu-se principiul "pas cu pas" in realizarea echilibrarii principalelor functii organice (in cazurile grave) si naturalizarea treptata si sigura a intregului organism, fara salturi si reveniri la vechile obiceiuri de dinaintea postului, cu repercursiuni, uneori dramatice - practic excluse in cazul sistemului alimentar propus in aceasta lucrare (cel al hranei naturale, bazata in cazul bolilor grave dominant pe vegetale crude, ce implica folosirea in scop terapeutic a fibrelor vegetale).

Al doilea motiv se refera la eficienta acestei metode, pe baza principiului de actiune la nivelul organismului. Astfel, daca apa distilata din postul total are rolul unui torent, al unui curent puternic de lichid ce invadeaza neselectiv toate lichidele - extracelulare, dar si cele mai greu accesibile intracelular - pentru a extrage toxinele generate de alimentatie si a le elimina prin transpiratie, respiratie, urina si, mai ales, prin clismele zilnice, sistemul reprezentat de alimentatia naturala se bazeaza in procesul dezintoxicarii (mai bine zis al naturalizarii) pe utilizarea fibrelor vegetale crude, din legume, fructe si alte surse vegetale netratate termic sau chimic. Aceasta specificare este cruciala in realizarea acestui proces de naturalizare, caci fibra vegetala poate functiona la parametrii sai normali numai in lipsa agresiunii termice sau chimice (aceasta nu se refera si la procesul mixarii, deci al afectarii mecanice, cantitative, parametrii calitativi pastrandu-se nestirbiti, in plus crescand si capacitatea de absorbtie a toxinelor prin cresterea suprafetei de contact cu toxinele si cu suprafata mucoasei intestinale). In concluzie, fibra vegetala asigura naturalizarea prin absorbtia si eliminarea selectiva a toxinelor alimentare generatoare de dezechilibre organice.

Acest proces, detaliat in primul capitol al Partii Speciale, poate fi, insa, imbunatatit prin alternarea cu cateva zile de pauza alimentara, in anumite situatii medicale care, prin dramatismul lor, sugereaza acest lucru. In acest sens, supravegherea medicala va fi riguros respectata, pentru evitarea oricarei surprize nedorite. Apoi, se recomanda realizarea acestui moment numai dupa cel putin 5-7 zile de alimentatie naturala, minimul necesar indepartarii materiei fecale putride si supertoxinice din tractul intestinal. Aceasta se realizeaza mecanic - prin impingerea bolului toxic de catre vegetalele proaspete introduse ce , in plus, faciliteaza peristaltismul intestinal - ceea ce implica eliminarea aplicarii clismelor cu rol evacuator al acestor materii putride, generatoare (in timpul postului total) de toxine si mai periculoase decat in mod normal. Astfel ca aceasta forma de pauza alimentara - mult mai naturala, fireasca, neabrutizanta si neagresiva decat postul total - se poate dispensa de clismele evacuatorii chinuitoare pentru pacient, in acest timp hidratarea realizandu-se cu un lichid natural - un ceai adaptat specificului bolii respective, bazat pe plante medicinale ale caror principii active sunt extrase prin metoda originara chinezeasca: maceratul (amestecul plantei cu o cantitate data de apa - preferabila proaspata, de izvor sau de fantana - intr-un loc retras si racoros cel putin 7-9 ore. Acest omogenat natural reprezinta adevaratul ceai chinezesc promovat de anticii chinezi, dar preluat si adaptat lipsei de timp a occidentalului sub forma infuziei sau decoctului, gresit recomandat drept "ceai").

In concluzie, se poate spune ca sistemul alimentar natural recomanda evitarea posturilor totale indelungate si dure (cu apa distilata si clisme evacuatorii zilnice), promovand utilizarea - eventual, de la caz la caz - a pauzelor alimentare scurte si alternante, cu evitarea clismei (factor agresiv) si utilizarea ceaiului natural si a sucurilor proaspete de legume si fructe, toate adaptate afectiunii respective.

Inca o importanta remarca : pentru situatia adoptarii acestui sistem alimentar ca metoda preventiva, de sustinere si intarire a sanatatii, o pauza alimentara veritabila si eficienta este recomandata dupa mai multe luni de hrana naturala (cel putin 7-9 luni), cand naturalizarea unei bune parti a corpului s-a realizat, in principal. Aceasta etapa implica cel putin 7 zile de pauza alimentara, acordata cu un anumit moment astronomic - Luna in ultimul patrar, moment in care energia magnetica selenara ce influenteaza fluxul-refluxul fluidic al Pamantului, are actiune si asupra fluidelor organismelor vii de pe Terra (vegetal, animal, uman) prin scaderea capacitatii de absorbtie intestinala si de utilizare a nutrientilor din aimentatie, fie ea si naturala. Aceasta constatare surprinzatoare pentru stiinta urmeaza a fi aprofundata, ca si multe alte aspecte ale dimensiunii psihice si mentale umane, pentru a caror regasire si perfectionare li se adreseaza, in ultima instanta, adevarata pauza alimentara.

SCURTA ISTORIE A "POSTULUI"

Inainte de a patrunde in fiziologia pauzei alimentare, stiintific expusa de reputatul medic german Otto Buchinger, sa realizam o scurta incursiune printr-o istorie a "postului" - ambele realizate de acelasi Dr. Buchinger, in lucrarea sa "Cura de ajunare si metodele sale auxiliare sub forma biologica".

Astfel, dr. Buchinger arata ca postul este tot atat de vechi ca si popoarele pamantului. Este sigur, zice el, ca cea mai veche boala a pamantului a fost provocata de greselile de nutritie, in sensul cel mai larg al cuvantului, iar ajunarea a fost leacul cel mai vechi.

In trecutul omenirii au existat doua feluri de posturi totale: posturile propriu-zise, ca metoda de vindecare si posturile religioase, in fond fiind insa cam acelasi lucru. Postul religios si cel de vindecare merg impreuna in vechile culturi omenesti, pentru ca medicina lor era theurgica si pentru ca regii, preotii, initiatii si adeptii dobandisera de mult timp experienta in aceasta directie, anume ca posturile severe, nu numai ca vindecau trupurile de boala ci chiar, cu componente theurgice, cu acelasi succes pot sa elibereze "interiorul omului" de legaturi chinuitoare si nedorite. Asa de mult depinde sanatatea trupului de "sanatatea sufleteasca", atat de strans sunt legate intre ele, incat acest lucru important nu poate fi neglijat nici de naturile naive, curate, nici de instruitii psihoterapeuti moderni.

Este de remarcat faptul ca si cei mai indarjiti materialisti au trebuit sa recunoasca faptul ca primii oameni care s-au hranit cu carne, n-au avut permanent acest aliment la dispozitie si au trebuit sa faca, bineinteles "cure" involuntare de post total.

Tot Dr.Otto Buchinger mentioneaza numerosi slujitori - mai mult sau mai putin de seama - ai Bisericii crestine care tineau posturi numeroase si indelungate. Mentioneaza ca pelerinii mahomedani cand merg la Mecca, trebuie sa posteasca total trei zile inainte si sapte zile la inapoiere. Mentioneaza de asemenea ca in vechea Iudee existau secte de Essenieni si Nazarieni, care in contrast cu poporul iubitor de carne, traiau vegetarian, lipsindu-se de alcool si obisnuind posturi severe de 40 de zile.

Utilizarea postului total in scop curativ a continuat destul de fluctuant totusi cu o relativa dezvoltare pana la inceputul secolului al XIX-lea, secol dominat de scoala patologica a profesorului Wirchow si a urmasilor sai: Liebig, Weit, Feurbach, Buchner, care au facut sa amuteasca toate vocile favorabile vindecarii prin post total. Chiar si bolnavii cu febre mari erau hraniti "bine".

Francezul Chossat vorbea despre nonsensul postului in timpul febrei. In ultima treime a secolului al XIX-lea , tratamentele prin post total fusesera complet izgonite din comoara artelor de vindecare.

Astfel au stat lucrurile cam pana in deceniul al 8-lea al secolului al XIX-lea. S-a intamplat atunci ca doi medici americani sa redescopere vechiul post total vindecator. Dr.Tenner a fost intr-adevar primul medic care a indraznit sa introduca din nou tratamentul prin post total in terapeutica de purificare a organismului. Acest medic s-a supus el insusi unei ajunari de 40 de zile , sub supravegherea mai multor colegi specialisti, pentru a face dovada posibilitatii lipsei de pericol a unui post indelungat.

Al doilea medic american, care a deschis usa catre un nou mod de a privi tratamentul prin post total, a fost Dr. Dewey din Mealville, Pennsylvannia, lucrind la spitalul din Chattanooga. El a lasat o serie de carti de nepretuita valoare si un numar mare de adepti

In continuare, Dr. Buchinger citeaza cazul unei fetite tratata prin post total de Dr.Dewey care a produs o mare senzatie. Cazul a fost urmatorul: o fetita care suferea de multa vreme de dispepsie, a capatat in plus si tifos, ca urmare vomitand orice mancare i se dadea, inclusiv apa. A fost supusa unui post total de 35 de zile, dupa care pulsul si temperatura au revenit la normal, iar limba tot atat de curata ca a unui nou nascut. Fetita se insanatosise complet.

Dupa aceasta, Dr. Dewey n-a tratat doar bolile acute, ci si pe cele cronice, prin posturi de 3, 4 sau 5 saptamani de post total, avand un asemenea succes, incat Societatea Medicala si presa medicala din Statele Unite au avut o discutie tematica cu privire la aceasta metoda de tratament Cu toate acestea, medicina oficiala a timpului respectiv a starnit furtuna contra acestei metode, acest mod de vindecare nefigurand in registrele ei. Au urmat o serie de alti mari adepti ai postului total in Rusia, Franta, Germania etc., ca de exemplu: Dr. von Seeland, Dr. Adolf Meyer, Dr. Sigmund Muller.

Dr. Guelpa in Franta a inregistrat succese rasunatoare in tratarea prin post total in diabet, astm, bronsita, bolile de stomac, intestin si ficat, constipatiile cronice, feluritele eruptii ale pielii si chiar artrite, glaucom, inflamatii ale ochilor. Tot in vremea Dr. Muller si inainte de Dr. Ruedlin, Dr. Just conducatorul Sanatoriului Junghorn din Harz, a combinat tratamentul vegetarian de cruditati, cu postul total, cu rezultate deosebite.(7)

In sfarsit, in lunga lista a medicilor adepti ai postului total, mai trebuie adaugati: Dr. R. Kapferer, Dr. Fr. von Liegesser, Dr. Nordwall.

Intre diferitele scoli care s-au format pentru aplicarea "postului total" exista unele diferente ce tin de durata sau de continut (de exemplu: apa simpla, apa distilata, alte lichide, sucuri de legume si fructe, aplicatii de clisme sau nu, purgative etc.).

Dupa durata, Dr. Bragg, de exemplu, a ajuns sa considere adevarate "scoli nationale" diversele variante ale duratei postului total: in Anglia se practica postul total de 30 de zile, in Germania de 21 de zile, in Franta de 14 zile, iar in Statele Unite de 30 de zile.

"Clasicii" mai moderni ai postului total sunt: Suvorin, Nicolaev, Bragg, Buchinger, Waerland.

Actualmente, aceasta metoda este tot mai larg folosita in Occident, spitalele de stat germane - cel putin - avind sectii in care tratamentul se bazeaza tocmai pe principiul " ajunarii", cu varianta dominanta a utilizarii sucurilor naturale din legume si fructe (prin stoarcerea acestora si folosirea in stare cruda, proaspata).

FIZIOLOGIA PAUZEI ALIMENTARE

Rolul sistematizarii si rezumarii fiziologiei pauzei alimentare ii revine tot Dr. Otto Buchinger care, printr-o exprimare clara si concisa, realizeaza o abordare a subiectului cat mai facila si accesibila:

1.Generalitati.

Din ziua in care lipsim pe cineva de hrana ( cu exeptia apei si a putine sucuri de fructe), corpul este supus unor noi legi, in care trebuie sa faca apel la masuri de urgenta si in aceasta privinta el nu este lipsit de posibilitati.

Rezerva de glicogen a ficatului si alte substante nutritive prezente in sange sunt folosite si pot intretine functiunile cam timp de trei zile.

Intregul metabolism se ajusteaza facand maximum de economie.

Corpul ataca acum depozitele de substante proteice. Pe baza experientei bogate stim ca pentru aceasta el foloseste tesuturile si substantele care in celule constituie un agent morbid, cum ar fi de exemplu tumefierile patologice, depunerile de substante straine, precum si tot ceea ce este putred, slab si impovarator organismului

Experienta zilnica a medicului care conduce un post, arata ca peste tot apare o durere vie, unde are loc un proces, se petrece ceva ce duce la dizolvare.

Substantele morbide care s-au depus in tesuturi bolnave, stau captive si nu se pot urni, cantitatea lor creste.

Cand introducerea hranei inceteaza, substantele depuse se dizolva si se raspandesc in sange ca sa fie eliminate prin ficat, rinichi si tubul digestiv.

Cand intrerupem postul prea devreme, adica inainte de distrugerea acestor depozite, si acesta este cazul cel mai frecvent, atunci depozitele si depunerile din sange revin in vechile lor locuri de depozitare.

Primul scaun natural impinge inainte secretiile aflate mai dinainte in tubul digestiv.

Din experienta stim ca partea morbida dispare, iar partea sanatoasa ramane si ca anumite substante toxice, straine, ca: iodul, mercurul, creozotul, etc. se simt pe limba in timpul postului, adica postitorul scapa de ele.

"Vis medicatrix naturae" (adica "energia vindecatoare a naturii" in conceptia lui Hipocrat) in intelepciunea ei biologica distruge tot ce este daunator, bolnav si de prisos din depozitele de grasime, hipertrofice si de pe organe interne, glande si chiar muschi.

2. Sangele.

Sangele postitorului sufera acum o ingrosare. Capacitatea de coagulare creste. Sangele contine acum cu 60-100% mai multa grasime. Alcalinitatea scade, aciditatea creste, iar spre sfarsitul postului - dupa 3,4 sau mai multe saptamani, concentratia de substante alcaline creste din nou.

Cand sangele atinge punctul inferior de continut al substantelor alcaline, apar unele fenomene neplacute ca ameteala, dureri de cap, sfarseala, batai de inima, tendinte de vomitare, etc.

Aceste fenomene dispar pe masura cresterii de substante alcaline.

Totodata creste numarul de hematii (numarul lor in orice caz nu scade), iar numarul leucocitelor scade simtitor

Depozitele de toxine din celule se elimina si se evacueaza. Celulele devin mai mici. Temperatura corpului scade cu 0,5 - 1 grad C. Metabolismul scade. Oxidarile se reduc. La fel scade si eliminarea dioxidului de carbon.

Intr-un post indelungat, valorile metabolismului raman constante. Respiratia scade intrucatva in intensitate.

In tot cursul curei de post, echilibrul mineral al lichidelor tisulare ramane aproape aproximativ constant.

3.Urina

Cantitatea de urina scade. Postitorii beau foarte putine lichide.

Urina devine puternic acida, insa la vegetarieni e mai degraba alcalina Dupa 10 zile de post urina eliminata scade la jumatate, iar dupa 20 de zile ajunge la un sfert. Corpul se apara de acidoza prea puternica a postului prin formarea amoniacului.

Toate portile de evacuare ale organismului sunt folosite din plin. Resturile rezultate din arderea grasimilor si hidratiilor de carbon ies prin plamani.

Restul proteinelor se elimina prin rinichi.

Transpiratia evacuata prin piele raspandeste un miros urat.

4.Pulsul. Tensiunea arteriala.

Uneori numarul batailor inimii scade de la 80 la 50 batai pe minut.

Tocmai la inimile robuste apare uneori o bradicardie pronuntata. In schimb la inimile slabe numarul batailor poate creste.

Tensiunea arteriala scade.

Caracteristic este faptul ca la hipotensivi tensiunea de obicei creste, ceea ce denota ca postul are o actiune de echilibrare.

Explicatia consta in faptul ca pielea, muschii si centrii nervosi sunt mai bine aprovizionati cu sange ca de obicei.

In genere toata circulatia decurge mai usor, ceea ce prezinta o importanta deosebita pentru cei bolnavi de inima si cei cu boli ale vaselor de sange.

E interesant faptul ca in urma actiunii mai viguroase a nervilor si a irigarii mai bune a muschilor, capacitatea lor de munca cresta in cursul postului, mai putin in 14 zile (Dr.Benedict).

Stomacul

In cursul postului, stomacul secreta mai departe, dar aciditatea generala si aceea a sucului gastric scade.

6. Pancreasul.

Pancreasul lucreaza mai departe, dar acest organ pierde oarecum volum prin reducerea tesutului conjunctiv.

7. Ficatul

Ficatul este punctul vamal si cel de schimb al intregii economii a corpului.

El are de lucru dupa epuizarea glicogenului, cu arderea grasimilor.

Deci el tine grasimile, necontenit scoase din depozite la dispozitia organismului - in cursul postului si in ciuda activitatii intens - ele pot creste incet in volum.

Eliminarea bilei scade dupa o crestere a ei la inceputul postului. Vezicula biliara are insa tendinta de a se contracta puternic si de a elimina diferite substante, nisip si pietre biliare.

Aceste eforturi de purificare se observa intotdeauna la aceia care postesc total.

Materialul evacuat se poate gasi in resturile evacuate prin tubul digestiv. Peristaltismul tubului continua in tot timpul postului.

Totusi, toate secretiile digestive, incepand cu saliva si terminand cu secretiile intestinale sunt cantitativ mai reduse.

Pe baza observatiilor de mai multi ani s-a constatat ca suprafata de absortie a tubului digestiv - incepand din ziua a treia - isi schimba functia de absortie in functie de secretie, dar nu a sucurilor digestive, ci secretii de tot felul de substante eliminate, reziduuri, zgura, etc.

Aspectul acestor substante eliminate, mirosul lor, etc., arata cu ce fel de substante avem de-a face .

8. Scheletul.

Substanta oaselor este crutata in mod evident in timpul postului.

Este batatoare la ochi cantitatea redusa de calciu eliminata in timpul postului.

Vasele sanguine din interiorul oaselor se largesc.

9. Secretia hormonala.

Secretia interna, folosirea hormonilor se modifica in cursul postului. Activitatea tiroidei scade, celulele ei devin mai mici.

Acelasi lucru se petrece cu paratiroidele si cu timusul.

Glandele suprarenale isi modifica substanta corticala si cresc in volum. La infometari indelungate la animale, activitatea glandelor se reduce. Tiroida si glandelor care constituie factorii de intensificare a metabolismului prezinta o activitate mai scazuta.

10. Durata postului sau a infometarii.

Parerile asupra duratei postului total la om, difera de la autor la autor. Parerilor prea timorate li se aduc in contrapondere date care se extind la 3 luni. Dr. S. Muller vorbeste despre un pacient care a postit 65 de zile si s-a vindecat de o boala cronica foarte grea.

Dr. Dewey a raportat colegului sau, Dr. Muller din Germania, trei cazuri de posturi indelungate din patria sa. In doua cazuri pacientii au postit cate 65 de zile, iar in al treilea caz, chiar 70 de zile. Toate aceste cazuri au dus la vindecare.

Dr. Linda Hazard eleva lui Dewey descrie un caz de post de 75 de zile, iar Dr. Carrington din Anglia aduce la cunostinta ca un american de 43 de ani a postit 79 de zile, ajungand prin aceasta la o stare minunata de sanatate.

11. Postul este o cura de dezintoxicare, de transformare, de refacere a dispozitiei pshice, de reglare a metabolismului, vindecarea de tensiune si refulari.

Am supravegheat peste 3 200 de persoane in post total, care au trecut prin micul spital orasenesc, au stat de vorba cu mine, ei fiind obligati sa se prezinte in fiecare zi in fata mea.

Observatiile mele personale pot fi primite de toti medicii care trateaza prin post total, caci ele se datoreaza practicii si au fost facute pe subiecti umani.

Daca unui om sanatos incetam sa-i dam de mancare - cu aprobarea lui avand grija de conditiile de ingrijire, energii considerabile sunt eliberate.

Acestea inainte se ocupau de digestie si de asimilatie. Acum ele ne stau la dispozitie. Dezasimilatia si transformarea exudatului ca material de prisos din corp, constituie o sarcina mai usoara decat prelucrarea materialului venit din afara.

De aceia de multe ori observam la infometati o capacitate de munca sporita a muschilor si a sistemului nervos, care ne uluieste de-a dreptul. Noi explicam aceasta prin surplusul de energii incatusat inainte si acum eliberat, dar la un bolnav nu este la fel. La bolnav, rezervele de forte disponibile sunt folosite imediat pentru reparatii, pentru distrugerea tesutului bolnav si slabit pentru metabolism si evacuare, deci la o munca in plus, pe care nu o vedem la un organism sanatos. Adeseori ramane inca un surplus de energie care apare intr-o minunata posibilitate de manifestare.

Cura de post total este, in esenta o cura de dezintoxicare, de purificare a tuturor tesuturilor corpului si a urmarilor sale. Toate se purifica. Dar cura de post total este inca ceva si mai mult. Aceasta se deduce din toate manifestarile si rezultatele unui post indelungat in care toate tesuturile corpului devin mai intinse , mai tari. Tot ce era lasat in jos se ridica. Tot ce era lax se intinde mai bine. Numeroase derivate ale catabolismului polipeptidelor isi exercita excitatia lor asupra sistemului nervos vegetativ si asupra circulatiei. Aceasta "cura proteica" lucreaza chiar cu materialul propriu al postitorului. Aici se observa un avantaj. Ea este un tratament biologic in sesul celui mai bun tratament autoproteic sub controlul suveran intern.

Efectul unei injectii de albumine ne este amintit de exantemele care apar la postul curativ al urticariei. Eu am observat de multe ori pustule care semanau cu rozeole si care dispareau in cateva zile .

Un alt efect al postului curativ il constituie restabilirea colaborarii distruse intre grupele de organe izolate, intre sistemele corpului nostru, intr-un cuvant in restabilirea armoniei in organism

PAUZA ALIMENTARA IN PREZENTUL ZONEI ROMANESTI

Daca in Occident metoda acestei forme de tratament este binecunoscuta si aplicata - cu succes - in mod riguros, stiintific, inca din secolul trecut (actualmente fiind extinsa si in cadrul unor spitale prestigioase), nu acelasi lucru se poate spune si despre viziunea legata de pauza alimentara si post in aceasta zona, cea romaneasca. Desi romanul simplu se declara un bun credincios, cu respectarea intocmai a canoanelor alimentare din perioada postului religios (si aceasta din cele mai vechi timpuri - fapt atestat cu uimire si surprindere de toti marii istoriografi occidentali), se remarca, insa, o mare retinere si chiar suspiciune a lumii medicale romanesti legata de abordarea postului ca element terapeutic sau preventiv, din punct de vedere medical. Intamplator sau nu, aceasta perioada de desconsiderare s-a suprapus cu lungul moment de 45 de ani de istorie comunista, in care acest element de preventie si cura - ce aminteste, ca rezonanta etimologica de dimensiunea religioasa si spirituala - nu numai ca nu a intrat in obiectul de studiu stiintific, dar a fost negat sistematic, cu o prea mica disponibilitate de a fi macar abordat. Poate de aceea, surprinzator, cel ce s-a ocupat cel mai mult in aceasta perioada de aceasta metoda a fost un inginer, de specialitate chimist - Popa Valeriu. Dincolo de teoria mai mult sau mai putin lamurita stiintific, raman singurele argumente valabile - faptele - confirmate in buna parte in Partea Speciala a prezentei lucrari.

Pentru a dovedi incercarea de abordare cat mai stiintifica a acestei metode medicale de catre ing. Popa Valeriu, sa notam experimentul celui mai apropiat colaborator al sau - Ovidiu Harbada - realizat in colaborare cu Institutul de Medicina Sportiva din Bucuresti si prezentat in cartea sa "Despre sanatate si viata. De vorba cu Valeriu Popa". Autorul - cercetator stiintific - isi expune propria sa experienta privitoare la post, dupa realizarea unui post de 40 de zile sub supraveghere medicala, la Institutul de Medicina Sportiva - Bucuresti, reprezentat de prof. dr. Ioan Dragan, timp in care a efectuat si o serie de analize periodice, care ne arata evolutia parametrilor sai fiziologici in aceasta perioada.

In timpului postului, autorul a consumat doi litri de apa distilata pe zi, plus doua clisme pe zi dimineata si seara cu ceai de rostopasca si musetel,iar din cea de-a 28-a zi a postului la cantitatea aceasta de apa distilata a adaugat o cana de suc de legume si o cana de zer de lapte crud. Pe durata expermentului, periodic circa 30-40 de cadre medicale din 9 cabinete de specialitati diferite, l-au supus pe subiect la analize si teste specifice domeniului lor de cercetare. La fiecare termen i se faceau in medie, intre 120-150 de masuratori, analize si teste. Vom prezenta acum concluziile expermentului :

Expermentul a avut drept scop, eliminarea elementelor metabolice nefavorabile biologiei celulare, nivelul de toleranta a postului alimentar si influenta acestuia asupra marilor functii.

Mentinerea nivelului de echilibru energetic este dependent de relatia consum (activitatea zilnica) si aport prin intermediul alimentelor. Daca alimentatia nu realizeaza aportul caloric necesar consumului energetic, bilantul devine negativ, fiind necesara utilizarea substantelor de rezerva si chiar cele structurale.

Necesarul caloric minim in cazul de fata se refera la metabolismul energetic bazal ce consta in 1600 Kcalorii si cel al activitatii curente zilnice in valoare de +40% Kcalorii in vederea mentinerii homeostaziei si a echilibrului termic.

Aportul de apa in organism influenteaza desfasurarea fenomenelor fizico-chimice si joaca un rol esential in componenta materiei vii. Apa reprezinta mediul in care se afla dispersate sau dizolvate toate componentele celulei. Un om adult are in componenta sa 80-85% apa. Cu cat o celula este mai tanara, continutul in apa este mai bogat (95%), fata de cea imbatranita (60%). Prezenta apei in organism prin calitatile care le are (constanta dielectrica, posibilitati de disociere, constanta calorica) influenteaza reactiile celulare.

Incepand cu data de 11 ianuarie 1996 conform protocolului au fost stabilite datele si continutul examinarilor ce a cuprins o arie variata de parametri, in scopul cuprinderii unui spectru cat mai larg. Au fost stabilite elementele ce pun in evidenta homeostazia sanguina, solicitarea neuro-psihica, modificarile somatice si implicarea marilor functii (cardio-vascular si neuro-motric).

In urma testelor efectuate conform protocolului stabilit s-au obtinut urmatoarele. In conditiile bazale: stare de sanatate - sanatos clinic; laborator - usoara pozitivare a lipidelor si colesterolului total, cu glicemie la limita inferioara a normalului ; Hb 154gr.%; Ca ++ 44%; neorologie - EEC in limite normale; psihologie - rezistenta la oboseala si atentia bine concentrata, nivel psihofunctional bun; EKG normal; functional cardio-vascular - repaus si efort - aspect diston.

Pe tot parcursul expermentului si-a mentinut activitatea psihica curenta, fara stres psihic.

In concluzie - deficitul ponderal cel mai evident s-a bazat pe diminuarea volumului hidric, fara a afecta evident constantele organismului (aspectul homeostazic), masei active si tesutului adipos. Usoare modificari functionale neuropsihice si cardio vasculare fara a afecta elementele structurale. (Coordonator contract, Dr. Anca Rosseti

Totodata, observam din graficul analizei hemoglobinei publicate in aceeasi carte, ca, surprinzator, valorile acesteia, dupa ce au scazut foarte usor in primele 12 zile ale postului, incep apoi sa creasca, urmand ca in cea de-a 28-a zi ele sa ajunga la o valoare maxima, valoare ce este chiar mai ridicata decat cea de la inceputul expermentului. Din cea de-a 28-a zi se constata din nou o usoara scadere a hemoglobinei, dar nu sub limitele normale. Deci in nici un caz, nu putem vorbi de anemierea celor care aplica pauza alimentara, cum de multe ori s-a afirmat, drept contra-argument la aceasta metoda.

Si pentru ca stiinta s-a impus in lumea contemporana datorita dovezilor experimentale verificate prin repetabilitate, un an mai tarziu, incepand cu 15 ianuarie 1997, autorul a realizat un nou "post" de 40 de zile, de data aceasta injumatatind apa distilata cu sucuri de legume. Analizele realizate la Spitalul Universitar Bucuresti pe 24 februarie au permis tragerea unor concluzii echivalente primului experiment.

Aceste experimente evidentiaza caracterul de dezvoltare a parametrilor de sanatate ai organismului realizat de pauza alimentara. Dar aspectul cel mai important se releva prin utilizarea pauzei alimentare in procesul vindecator, in urma caruia sute si mii de persoane suferinde de boli grave, bolnavi gasiti ca rebuturi ai medicinei si spitalelor actuale - si-au regasit starea de sanatate, ca un veritabil miracol in urma punerii in practica a acestei metode terapeutice. Daca despre stilul si metoda folosita de ing. Valeriu Popa este de discutat (aspect abordat in Partea Speciala), ramane foarte clara ideea de baza : pauza alimentara, sub orice forma s-ar gasi practicata are un efect cel putin remarcabil, fiind metoda rapida si cea mai eficienta in cazul bolilor considerate foarte grave si incurabile.

Daca pauza alimentara cu rol primordial vindecator implica suprimarea aportului de materie, fie ea si organica, vie (exceptand ceaiurile naturale si sucuri cat mai simple si usoare), semipauza alimentara - ca modalitate de potentare a calitatilor fizice, psihice si mentale, utilizata de cei cu adevarat sanatosi, aflati in luni si ani de hrana naturala, cum este cazul studentilor din ELTA-Universitate, practicata lunar cel putin 7 zile, cand Luna este in descrestere - aceasta implica un lichid organic (ceai natural, sucuri de legume si fructe, lapte, miere care pot fi combinate in variante deosebit de placut la culoare si gust) ce, in acest caz nu mai este "aruncat" pe gat ca apa anorganica de catre un insetat, ci este introdus incet, cu rabdare, picatura cu picatura, intocmai precum o transfuzie. Sa ne gandim putin: daca laptele rezulta din ultrafiltratul sanguin al glandelor mamare al femelei animalului respectiv, inseamna ca acesta este un derivat al sangelui, fapt recunoscut prin elementele asemanatoare celor doua structuri - atunci poate ca aceasta similitudine trebuie respectata si in privinta "administrarii" acestora, in sensul asimilarii tubului digestiv - ce este "transfuzat" cu picaturile de lapte - cu "tubul sanguin", adica vasele sanguine ce primesc picaturile de sange. De aceea acest proces, implicand multa rabdare si o anume evolutie in revenirea la nutritia fireasca si sanatoasa este realizata de cei aflati cel putin la cateva luni de hrana naturala, cand dezintoxicarea deja este implinita, in liniile pricipale.

Dar lucrul cel mai important ce trebuie evidentiat este acoperirea completa a plajei de nutrienti necesari organismului prin semipauza alimentara ce utilizeaza laptele, mierea si sucurile de legume si fructe. Practic, toate principiile nutritive cerute de organism si recunoscute de medicina sunt asigurate si, foarte important, folosite practic integral prin administrarea lenta, "picatura cu picatura", adica "inghititura cu inghititura" (este vorba de inghitituri mici si rare ce permit omogenizarea lichidului si "dizolvarea" sa cu saliva, secretie care, ca si laptele este o structura limfatica la origine), ceea ce permite transferul practic integral al energiei din alimente in organism. Deci se realizeaza o crestere spectaculoasa a randamentului in conditiile scaderii dramatice a cantitatii, deci a volumului, a pretului de cost al hranei. Dar aceste aspecte - ce tin de un nivel superior de abordare a nutritiei naturale, legate de un al doilea nivel, cel al hranei mai lichide - vor fi abordate in volumele ulterioare, ce permit ragazul necesar evolutiei catre aceste posibilitati pentru cei ce abia vin in contact cu acest aparent nou mod de abordare a nutritiei umane.

Ca o concluzie finala, se poate spune ca toate aceste forme de pauza alimentara sau de post partial sau total , actualmente incep sa-si evidentieze tot mai mult rolul terapeutic, cat si preventiv, in sensul dezvoltarii calitatilor umane prea putin studiate, inca, astazi (o aprofundare teoretica a actiunilor si efectelor reale generate in organism de pauza alimentara, comparativ cu postul cu apa distilata si alimentatia naturala este realizat in Capitolul teoretic al Partii Speciale).

Un lucru este cert: in contextul alimentatiei naturale, pauza alimentara ocupa un loc distinct, bine precizat, cu un rol inca greu de perceput in cadrul preventiei si potentarii starii de sanatate, dar cu o foarte atenta si sub stricta supraveghere medicala abordare in contextul vindecarii, ca modern mijloc de tratament.