Comportamentul alimentar

COMPORTAMENTUL ALIMENTAR

Comportamentul alimentar la omul sanatos asigura un echilibru intre necesitatile organismului si aportul alimentar. Acesta se realizeaza prin senzatiile de foame si de satietate de care depinde aportul alimentar.

Senzatia de foame, o senzatie a necesitatii ingestiei de alimente e insotita de o stare de agitatie, uneori insotita de o jena epigastrica.

Senzatia de satietate e o senzatie de satisfactie, de placere, de lipsa necesitatii ingestiei de alimente.

Aceste senzatii se datoresc existentei in hipotalamus a 2 centrii:

1. centrul foamei situat in hipotalamusul lateral;
2. centrul satietatii situat in hipotalamusul ventro-medial.

Acesti centrii au fost evidentiatipe animale.

Experientele au aratat ca excitarea lor produce senzatiile de foame sau satietate, iar distrugerea lor - lipsa acestor senzatii.

Centru foamei este activ permanent si este temporar inhibat de centrul satrietatii.

Daca se face o sectiune sub hipotalamus dar deasupra mezencefalului senzatiile amintite dispar dar se mentine salivatia, masticatia, acte legate de alimentatie, a caror centrii se gasesc in trunchiul cerebral.

O serie de centrii situati mai sus, mai ales cei apartinand sistemului limbic influenteaza activitatea centrilor hipotalamici, astfel lezari ale amigdalei duce la hiperfagii insotite de orbire psihica, adica lipsa alegerii mancarii ( consuma alimente alterate, chiar obiecte).

In mecanismele de functonare a acestor centrii intervin o serie de factori umorali:

noradrenalina inhiba centrul satietatii, determina aparitia senzatiei de foame;

dopamina, serotonina stimuleaza centrul satietatii;

peptidele opioide (Endorfina) dezinhiba centrul foamei, ceea ce duce la obezitate.

In acest fel se explica obezitatea in starile de stres.

Mecanismele de reglare a activitatii acestor centrii sunt:

pe termen scurt;

pe termen lung.

Cele pe termen scurt se numesc si mecanisme alimentare. Ele regleaza aportul alimentar in timpul unei mese.

Cele pe termen lung sau nutritionale mentin depozitele energetice deci greutatea corpului.

Mecanismele pe termen scurt au la baza stimuli cu punct de plecare din tubul digestiv, cum ar fi distensia stomacului, a duodenului. Secretia de CCK, insulina, glucagon, ar avea si ele un rol in cadrul acestor mecanisme.

Si stimuli cu punct de plecare de la receptorii din cavitatea bucala intervin in aparitia senzatiei de satietate deoarece un animal cu fistula esofagiana, deci la care alimentele se elimina din tubul digestiv, ajunge la satietate in timpul unei mese, dar aceasta actiune este mai slaba si de durata mai scurta.

Mecanismele pe termen lung sunt incomplet elucidate. S-a constatat ca functionarea centrului satietatii depinde de consumul de glucoza al lui.

Administrarea de glucoza marcata indica concentrarea glucozei in acest centru, iar hiperglicemia sau administrarea insulinei (centrul este situat in afara barierei hemato-encefalice) determina o utilizare crescuta a glucozei si in acelasi timp cresterea frecventei PA in acest centru al satietatii (explica senzatia de foame si tendinta la obezitate la diabetici).

In ultimul timp se acorda o tot mai mare atentiei influentei asupra centrului satietatii, a concentratiei acizilor grasi din sange care il stimuleaza.

In acelasi timp s-a constatat ca depozitele lipidice mai ales cele viscerale nu sunt doar simple depozite energetice ci, celule adipoase si monocitele de la acest nivel secreta substante active cu diferite roluri printre care si cel de reglare a aportului energetic.

Acum 12 ani s-a descoperit ca celulele adipoase secreta o substanta - leptina, care la nivel central stimuleaza centrul satietatii, iar periferic creste consumul acizilor grasi si scade depunerea de tesut adipos din viscere.

Cresterea concentratiei amino-acizilor in sange stimuleaza si ea centrul satietatii.

Deci ar exista teorii: glicostatica, lipostatica si aminostatica ce ar participa le reglarea activitatii centrilor hipotalamici.

Expunerea la frig determina hiperfagie, la cald reduce consumul de alimente, deci ar exista si o teorie termostatica a reglarii pe termen lung.

Principalela concluzie este ca scaderea depozitelor energetice activeaza centrul foamei, iar cresterea lor, la omul sanatos - il inhiba.

Alimentatia este stiinta relatiei dintre produsele alimentare si om.

Principiile alimentare au rol:

plastic (de refacere a structurii uzate);

energetic (de furnizare a energiei);

functional (de formare a unor substante ce indeplinesc niste functii ca: enzime, hormoni, etc.)

Prin alimentatie trebuie stabilit un echilibru intre aportul alimentar si consum.

Animalele pot alege alimentele in functie de substantele lipsa din organism.De ex. un animal suprarenopriv , deci care din lipsa de aldosteron pierde Na⁺ , mananca sare.

Omul are apetitul pervertit in sensul ca alege alimentele in special in functie de gustul lor. De aici necesitatea stabilirii unei ratii alimentare care sa-i asigure performantele fizice si intelectuale, adaptabilitate, longevitatea.

Ratia alimentara trebuie sa contina:

glucide;

lipide;

proteine;

vitamine;

saruri minerale;

fibre alimentare;

apa in cantitate adecvata.

Glucidele reprezinta sursa energetica principala pentru sistemul nervos si muscular (1gr=4,1 Cal).

Necesarul minim este de 100 gr/24 ore. In mod normal trebuie sa reprezinte 60-65% din necesarul energetic adica 400 gr/24 ore, din care zahararurile rafinate sa nu depaseasca ¼ din aport.

Daca consumul de glucide este scazut, se consuma proteine ca sursa energetica, de asemenea are loc degradarea acizilor grasi cu formarea de corpi cetonici.

Excesul de glucide suprasolicita pancreasul, duce la carenta de vit.B1, iar excesul de fainoase duce la scaderea Ca^{++ .}

Copiii trebuie sa consume 300-500 gr./zi.

In efortul fizic consumul creste pana la 500gr/zi.

Oamenii in varsta e bine sa limiteze consumul la 200-300gr./zi.

Lipidele, trebuie sa reprezinte 15-35% din necesarul energetic adica cca 1 gr/Kgr/24 ore. Trebuie sa predomine in alimentatie acizii grasi nesaturati, esentiali din uleiurile vegetale, din peste.

In lipsa lipidelor din alimente apar: denutritia, tulburari de termoreglare, oprire in crestere, chiar leziuni renale, micsorarea randamentului la efort fizic, oboseala.

In exces apare hipercolesterolemia si tendinta la arteroscleroza.

Copiii trebuie sa consume 2-3 gr/kgr//zi.

Persoanele in varsta - 0,6 - 0,9 gr/kgr/zi.

In efort fizic intens sau in expunere la frig pana la 35% din necesarul energetic.

De asemenea este necesar aportul de factori lipotropi in lipsa carora are loc incarcarea grasa a ficatului.

Proteinele

Minimul fiziologic este de 1gr/kgr/24 ore.

Optimul fiziologic este de 1,4 gr/kgr/24 ore sau de 12,5% din necesarul energetic.

Proteinele animale trebuie sa reprezinte 40-50% din aportul proteic deoarece aminoacizii esentiali se gasesc in proteinele animale.

Proteinele vegetale sunt incomplecte (de ex. zeina din malai nu are lizina si triptofan). De asemenea proteinele de origine animala contin aminoacizii in proportii optime.

In perioada de crestere sunt necesare 2-3gr/kg/zi, la varstnici - 1,5gr/kg/zi. La femei in timpul sarcinii, al alaptarii 2-2,2gr/kg/zi.

Vitaminele si mineralele sunt asigurate de alimentatia mixta obisnuita.

Necesarul de fibre - 5-25gr/zi, din fructe, legume, paine integrala. Ele retin apa, cresc volumul materiilor fecale accelerand tranzitul, fixeaza si elimina toxine, virusuri, substante cancerigene, influenteaza favorabil activitatea bacteriana.

Necesarul de apa : 2000-2500 ml/24 ore provenind din:

apa exogena - 1000-1500 ml;

din alimente - 700 ml;

apa metabolica - 300 ml.

Principalele criterii ale unei alimentatii rationale

1. Asigurarea tuturor componentilor alimentari in cantitati optime si in proportii optime;
2. Asigurarea unei bune stari de nutritie;
3. Alimentatia sa fie adecvata varstei, activitatii, starii fiziologice;
4. Sa fie diversificata;
5. Regimul sa fie variat;
6. Evitarea alimentelor nocive sau insalubre;
7. Proprietatile organoleptice - conform obisnuintei
8. Repartizarea pe 3-4 mese; In cazul a 3 mese:

a.     30% dimineata

b.     50% la pranz;

c.      20% seara

9. Asigurarea cu material fibros;
10. Respectarea conditiilor fiziologice:ore fixe,ordinea felurilor, ambianta, timp suficient.