Gastroenterita bacteriana

GASTROENTERITA BACTERIANA

Gastroenterita bacteriana este o afectiune foarte intilnita. Are numeroase cauze si variaza de la usoara la severa. Se manifesta de obicei cu simptome de: varsaturi, greata, diaree si discomfort abdominal. Alte cauze ale acestor simptome includ:- infectiile virale, -dieta inadecvata, sindroamele de malabsorbtie,-enteropatiile si boala inflamatorie intestinala. Gastroenterita bacteriana este de obicei autolimitanta dar controlul medical adecvat conduce la o evolutie mai scurta.
Enterita bacteriana este o problema foarte comuna in terapia de urgenta mai ales la copii sub 5 ani.Copii foarte mici sunt succeptibili in particular la deshidratarea secundara si malabsorbtie.
-Deshidratarea este cauza principala a morbiditatii si mortalitatii in cazul gastroenteritelor. -Malnutritia este un semn al unui proces cronic. Se datoreaza dezvoltarii secundare a intolerantei la carbohidrati. -Durerea abdominala este un simptom comun in gastroenterita. Este nespecifica, nonfocala si sub forma de crampe. -Borborismentele intestinale prin cresterea activitatii peristaltice pot determina zgomote hidroaerice audibile. -Eritemul perianal rezulta prin scaunele numeroase care irita semimucoasa perianala. Rehidratarea orala este principalul pas in tratament. Copii mici si nou-nascutii sunt la risc crescut de complicatii secundare si necesita monitorizare atenta.. Se considera hidratarea intravenoasa, daca cea orala nu este eficienta. Terapia antimicrobiana este indicata pentru unele gastroenterite bacteriene.

Cauze si factori de risc

Infectiile bacteriene determina gastroenterite in tarile mai putin dezvoltate. Agentul cauzal cel mai important in aceste tari este Escherichia coli . Alte bacterii care determina gastroenterita mai putin frecvent cuprind Campylobacter, Aeromonas, Shigella, Salmonella.
Anumite alimente sunt asociate cu anumite bacterii. Ingestia de alimente contaminate sau crude, in special lapte si carne cruda este o cauza comuna de gastroenterita.

Convulsiile la un pacient cu diaree ridica posibilitatea unei gastroenterite determinate de specii de Shigella, Escherichia coli enterohemoragica sau un dezechilibru electrolitic-hipernatremia.

Complicatii de lunga si scurta durata.
Complicatiile includ sindromul de intestin iritabil, artrita reactiva, sindromul hemolitic uremic, sindromul Guillain-Barre.

Diagnostic

Studii de laborator:
-pH-ul scaunului de 5.
-infectiile enteroinvazive ale colonului cauzeaza eliminarea de leucocite, predominant neutrofile
-serotiparea Salmonellei
-pentru Escherichia coli se serotipeaza pentru a determina O157:H7
-in infectia enteroinvaziva se observa leucocitoza
-pentru persoanele deshidratate se evalueaza electrolitii, creatinina serica, glucoza, hematocrit
-testarea gram pentru scaun diferentiaza diareea infectioasa de cea infectioasa
-culturile din scaun sunt rezervate copiilor sever deshidratati cu diaree cu singe, imunocompromisi, toxemici.

Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: adenovirusurile, apendicita, , boala celiaca, holera,  boala Crohn, diverticulita, alergia alimentara, toxiinfectia alimentara.

Tratament

Rehidratarea orala este optiunea terapeutica cea mai importanta. Copii mici si nou-nascutii sunt la risc de complicatii secundare si necesita monitorizare atenta, precum si persoanele in virsta. Rehidratarea intravenoasa este indicata cind cea orala nu are succes. Se indica monitorizarea atena a depletiei de potasiu si suplimentarea acestuia.
Terapia antimicrobiana este indicata pentru unele gastroenterite bacteriene. Totusi multe conditii sunt autolimitante si nu necesita terapie. Se utilizeaza cefixime si cefalosporine de generatia a treia si a patra.
-eritromicina poate scurta durata bolii. Intirzierea terapiei peste 4 zile de la debutul simptomelor nu aduce beneficii.
Escherichia coli-tratamentul cu antibiotice pare a creste riscul de dezvoltare a sindromului hemolitic-uremic. Se administreaza antibiotice ,doar daca diareea este severa. Medicamentul de prima linie este trimetoprim-sulfametoxazol, dar se folosesc cefalosporine de generatia a doua sau a treia in complicatiile sistemice.
-Ampicilina si bactrim sunt agentii de prima linie.
Specii de Plesiomonas-se foloseste trometoprim-sulfametoxazole sau alta cefalosporina.
Specii de Salmonella-tratamentul antibiotic. Este recomandata ampicilina. - trombolitice
- coronarodilatatoare
- sedative
- solutii repolarizante (perfuzii cu glucoza, insulina, potasiu)
Mobilizarea bolnavului va fi inceputa cu miscari pasive si active ale membrelor si ridicarea prudenta din pat si miscari prin camera, sub controlul pulsului si al TA;
- pasiva-dupa 48-72h daca infarctul este necomplicat;
- activa-in a-3-a saptamana, cind se poate ridica din pat.