Semiologia bolilor infectioase - Sindromul septicemic

FOAIA DE OBSERVATIE CLINICA

Semiologia bolilor infectioase

Sindromul septicemic

Semiologia bolilor infectioase comporta o multitudine de aspecte, pe de o parte legate de potentialul de virulenta al agentului infectios, iar pe de alta parte in relatie cu tipul de reactivitate al gazdei, organul sau aparatul afectat si amploarea manifestarilor sistemice ale bolii.

Patologia infectioasa poate avea caracter latent, inaparent si exprimat.

Expresia clinica a bolilor infectioase are ca numitor comun si frecvent dominant sindromul febril. Detaliile semiologice ale bolilor infectioase fac obiectul disciplinei specifice. In acest cadru, consideram utile doar cateva notiuni referitoare la sindromul septicemic care poate fi dezvoltat independent de patologia specifica infectioasa si in afectiuni locale si generale si pentru a carui recunoastere este necesar un bagaj de informatii elementare.

Septicemia este starea patologica expresie a unei infectii generale prin descarcari masive si repetate in circulatia sistemica de germeni patogeni de la nivelul unui focar septic asimilat ca "poarta de intrare".

Caile de acces sistemic al bacteriilor intr-o septicemie sunt:

venoasa (septicemia cu punct de plecare tromboflebitic);

limfatica (punctual de plecare este un focar piogen ganglionar) si

arteriala (focarul primar este unul valvular, in endocardita infectioasa).

Acestea dau identitate tipologica sindromului septicemic.

Sindromul septicemic este caracterizat prin trei semne clinice dominante:

febra, cu relevare critic recurenta, marcand descarcari sistemice de germeni din focarul septic primar (evolueaza subsecvent acestora); poate lipsi rarisim in septicemiile cu germeni Gram negativi;

frisoanele, cu evolutie adesea dramatica (tremuraturile pot fi impresionante ca amploare si durata; intereseaza inclusiv musculatura mandibulara, iar prin amploare, antreneaza miscari ale patului) si

splenomegalia (splina participa in procesul infectios la eliminarea bacteriilor si la raspunsul imun in ansamblu).

In termeni practici, in fata unui sindrom septicemic, de importanta semiologica este investigarea si recunoasterea portii de intrare.

Se impun avute in vedere:

pielea si tesutul subcutanat: abcese, flegmoane, escare, plagi intepate, cu impact teluric, etc.

faringele: anginele acute cu determinari piogene;

tubul digestiv: peritonite, angiocolite;

caile urinare: infectiile de cai urinare, pileonefritele, manevrele de instrumentare;

tractusul genital: post-partum, post-abortum;

aparatul dentar: abcesele periapicale;

sistemul venos: tromboflebite, instrumentare medicala (cateterisme), toxicomanie;

leziunile cardiace: istoric valvular.

Hemoculturile sunt obligatorii in climat de suspiciune clinica.

Evolutia clinica trebuie reflectata si din perspectiva posibilitatii de asociere a unor manifestari care seminifica consecinte sistemice functionale ale sindromului septicemic (socul septic).

Socul septic (insuficienta circulatorie periferica acuta) reprezinta complexul de manifestari clinice descinzand dintr-o insuficienta asigurare tisulara cu oxigen.

Semnele socului septic sunt:

modificarile tegumentare: tegumente reci, palide, cu extremitati (nas, urechi, degete) cianotice; exprima fenomenele de vasoconstrictie cutanate, raportate tendintei de prabusire tensionala; adesea, aparatul tegumentar prezinta marci lezionale variate, unele dintre ele de amploare si diversitate considerabile (fig. 177,178).

polipneea;

tahicardia

Fig. 177 - Leziuni cutanate ulcero-necrotice intr-o septicemie cu Pseudomonas aeruginosa

Fig. 178 - Leziuni cutanate (plaje echimotice confluente) intr-un caz cu meningo-coccemie fulminanta letala

prabusirea tensiunii arteriale. Sistolice (prin scaderea performantelor de ejectie ventriculara), mentinerea relativ normala a presiunii diastolice (prin vasoconstrictie catecolaminica); aspectul evocat este de "tensiune pensata"

scaderea diurezei (prin reducerea filtratului renal in conditiile hipotensiunii) trebuie probata prin sondaj vezical;

tulburarile neurologice (sunt inconstante dar prezenta lor semnifica gravitatea socului): anxietate (agresivitate chiar), tulburari de constienta (obnubilare, coma).